ICCJ. Decizia nr. 1262/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1262/2009
Dosar nr. 4403/1/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul C.V. împotriva ordonanţei nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul J.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi P.V. - agent şef principal de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Tecuci pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen.
În vederea soluţionării cauzei au fost ataşate Dosarele nr. 631/P/2007 şi nr. 4333/2127/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Petiţionarul C.V. a formulat plângere penală împotriva intimaţilor J.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci cu grad profesional de procuror de parchet de pe lângă curte de apel şi P.V. - agent şef principal de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Tecuci, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. întrucât cu ocazia cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, prejudiciind astfel interesele legale ale petiţionarului.
Prin ordonanţa nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus şi disjungerea cauzei privind pe P.V. şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen., constând în aceea că agentul şef principal de poliţie nu i-a adus la cunoştinţă petiţionarului cercetat în Dosarul nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci învinuirea în fapt, încadrarea juridică şi drepturile pe care le are.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că în anul 2006 numitul R.N. a formulat plângere penală împotriva lui C.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare.
Plângerea s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci sub nr. 2399/P/2006, iar la data de 30 noiembrie 2006 organele de poliţie din cadrul Poliţiei municipiului Tecuci (agent şef principal P.V.), au dispus începerea urmăririi penale faţă de C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinând în fapt, că la data de 7 octombrie 2000 a vândut lui R.N. imobilul situat în Tecuci, str. Elena Doamna, deşi nu era proprietarul acestuia.
Măsura a fost confirmată la aceeaşi dată, prin rezoluţia nr. 2399/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci de către procuror J.N.
La data de 19 martie 2007, cauza privind pe învinuitul C.V. a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, motivat de calitatea acestuia de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Judeţeană Vaslui.
Dosarul s-a înregistrat sub numărul 86/P/2007, iar prin ordonanţa nr. 86/P/2007 din data de 21 mai 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus infirmarea rezoluţiei de începere a urmăririi penale împotriva lui C.V. respectiv a rezoluţiei nr. 2399/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci de confirmare a acestei măsuri, reţinându-se că actele au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor relative la competenţa după calitatea persoanei.
Ulterior, în cauză s-au efectuat acte premergătoare iar prin rezoluţia nr. 86/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi din data de 19 iunie 2007, faţă de C.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută în căile de atac exercitate de R.N. atât în structura ierarhică a unităţii de parchet cât şi la instanţa de judecată, conform prevederilor art. 278 - 2781 C. proc. pen.
În plângerea formulată petiţionarul a susţinut că începerea urmăririi penale împotriva sa a fost dispusă doar pe baza denunţului formulat de R.N. şi fără a fi respectate dispoziţiile legale referitoare la competenţa după calitatea persoanei.
Din examinarea dosarului nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci rezultă că au fost efectuate acte premergătoare ce au vizat audierea lui R.N., a făptuitorului C.V. şi a altor cinci persoane.
În ceea ce priveşte competenţa după calitatea persoanei se reţine în ordonanţa atacată că, deşi nici Poliţia municipiului Tecuci, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci nu aveau competenţa de a efectua cercetări şi de a începe urmărirea penală, nu este realizată la latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen.
Astfel, eventualele erori produse în activitatea magistraţilor constând fie în aplicarea greşită a legii, fie în nerespectarea normelor de desfăşurare a procesului, pot fi corijate şi sancţionate prin mijloacele procedurale reglementate de legea procesuală şi nu constituie prin ele însele elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva ordonanţei nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 4333/2127/II/2/2009 din 22 aprilie 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva ordonanţei nr. 631/P/2007 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat plângere la instanţă petiţionarul, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen.
În motivarea plângerii sale, petiţionarul arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci nu avea competenţa să efectueze cercetări având în vedere calitatea sa, aceea de controlor financiar la Curtea de Conturi, urmărirea penală s-a declanşat fără audierea sa şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă rezoluţia de începere a urmăririi penale, conform art. 6 C. proc. pen.
Examinând plângerea formulată de petiţionar, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
Din actele premergătoare efectuate rezultă că la data când s-au efectuat cercetări în Dosarul nr. 2399/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci faţă de petiţionarul din prezenta cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, acesta avea calitatea de controlor financiar la Camera de Conturi Vaslui, calitate pe care a precizat-o în declaraţia dată la 16 noiembrie 2006 în faţa intimatului - agent şef principal de poliţie P.V.
În această ipoteză, conform dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. competenţa de a efectua urmărirea penală revenea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, căruia i s-a şi declinat ulterior competenţa prin ordonanţa nr. 2399/P/2006 din 19 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci.
În speţă, este real că prin rezoluţia din 30 noiembrie 2006 intimatul P.V. a dispus începerea urmăririi penale faţă de petiţionar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, iar prin rezoluţia nr. 2399/P/2006 din 30 noiembrie 2006 - intimatul J.N., în temeiul art. 228 alin. (3)1 C. proc. pen., a confirmat începerea urmăririi penale dispusă de organul de cercetare al poliţiei judiciare, deşi nici Poliţia municipiului Tecuci, nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci nu aveau o astfel de competenţă în raport de dispoziţiile legale invocate.
Aceste rezoluţii dispuse în cauză au fost ulterior infirmate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale relative la competenţa după calitatea persoanei.
Ca urmare a actelor premergătoare efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia nr. 86/P/2007 din 19 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de petiţionar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, avându-se în vedere dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Împrejurarea că intimaţii au dispus începerea urmăririi penale faţă de petiţionar şi, respectiv, au confirmat această măsură, nu poate duce la concluzia că au comis vreo infracţiune, din actele premergătoare efectuate nerezultând date sau indicii în acest sens.
Încălcarea normelor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal nu constituie prin ea însăşi o infracţiune, legea procesual penală prevăzând modalităţile în care această încălcare poate fi îndreptată.
De altfel, în speţă nelegalitatea invocată a fost îndreptată de către parchetul competent.
Petiţionarul a mai susţinut că nu a fost audiat anterior începerii urmăririi penale, aspect infirmat de actele dosarului din care rezultă că au fost audiaţi atât petiţionarul şi persoana vătămată R.N., precum şi un număr de alte cinci persoane.
Referitor la împrejurarea că organele de urmărire penală nu i-au adus la cunoştinţă, învinuirea şi drepturile pe care le au urmează a se observa că sub acest aspect s-a dispus disjungerea cauzei prin ordonanţa atacată astfel că această măsură nu poate fi supusă cenzurii instanţei.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte constată că ordonanţa atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea şi îl va obliga pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.V. împotriva ordonanţei din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 631/P/2007.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1249/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1272/2009. Penal → |
|---|
