ICCJ. Decizia nr. 1272/2009. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1272/2009
Dosar nr. 2345.1/30/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 121 din 9 februarie 2009 Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta SC C.L. SRL - Bucureşti împotriva rezoluţiei nr. 117/P/2007 din 17 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a motivat hotărârea prin aceea că, întrucât unul dintre intimaţii făptuitori, respectiv L.G., a dobândit calitatea de senator în urma alegerilor din 30 noiembrie 2008, potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 40 alin. (2) din acelaşi cod, competenţa de judecată în cauza de faţă revine Înaltei Curţi.
Verificându-şi competenţa, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor legale sus-arătate, îi revine competenţa, după calitatea persoanei, să soluţioneze plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. de către M.E.G., reprezentant legal al SC C.L. SRL, împotriva rezoluţiei de neurmărire nr. 117/P/2007 din 17 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Examinând lucrările din Dosarul nr. 117/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, se constată că acest organ de urmărire penală a fost sesizat atât direct, prin plângere de către SC C.L. SRL - Bucureşti, cât şi intermediat, prin ordonanţa de neurmărire nr. 99/P/2006 din 27 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul N.M. de la Curtea de Apel Alba Iulia şi, respectiv declinarea competenţei de soluţionare faţă de P.P. şi alţii.
În esenţă, persoana vătămată a reclamat săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 2481 C. pen., art. 145 alin. (1), (2) din Legea nr. 85/2006 de către numitul P.P., constând în aceea că, în luna ianuarie 2006, în calitate de lichidator judiciar în procedura de insolvenţă iniţiată împotriva debitoarei SC S. SA Timişoara, fără a avea aprobarea judecătorului sindic, a ridicat din contul de lichidare echivalentul în lei a sumei de 524.200 euro, contrar hotărârilor judecătoreşti, a înstrăinat întreaga avere a SC S. SA, pe care o avea în administrare şi conservare în calitate de lichidator judiciar, încheind contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 40 din 18 ianuarie 2007 la notarul public P.I.V., cu intenţia de a însuşi diferenţa de comision, a echivalentului în lei a sumei de 335.800 euro, a efectuat operaţiuni de lichidare în baza unor hotărâri judecătoreşti desfiinţate în recurs.
Prin toate plângerile s-au făcut referiri şi la numiţii C.G., fost preşedinte interimar al A.V.A.S. Bucureşti, L.G., director general al Direcţiei Privatizare din cadrul A.V.A.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 2481 C. pen. şi, respectiv la numitul H.A.E., reprezentantul SC V.I. SRL, pentru complicitate la infracţiunile susmenţionate.
Prin rezoluţia nr. 117/P/2007 din 17 decembrie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a confirmat propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de P.P., C.G., L.G., H.A.E., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Pe baza actelor premergătoare efectuate, s-a reţinut că prin încheierea din 30 aprilie 2004 a judecătorului sindic al Tribunalului Alba, s-a dispus trecerea în faliment a debitoarei SC S. SRL Timişoara şi a fost numit lichidator judiciar SC F.C. SRL Timişoara reprezentată în calitate de delegat permanent de P.P., retribuit cu 4.000 dolari lunar şi un procent de 4% din veniturile rezultate din vânzarea bunurilor debitoarei şi creanţele încasate.
Vânzarea bunurilor debitoarei SC S. SRL s-a realizat prin metoda negocierii directe, cu vânzarea în bloc a averii, în prima fază având câştig SC V.I. SRL - Bucureşti, care a oferit suma de 10.000.000 euro plus T.V.A., ofertă aprobată în Adunarea Creditorilor din 28 iulie 2005 cu votul a 67% dintre creditori.
Faza supraofertării, derulată la 1 septembrie 2005, a fost câştigată la SC V.G.B.I. SA Bucureşti pentru suma de 21.000.000 euro plus T.V.A. însă prin sentinţa civilă nr. 199 din 27 octombrie 2005 Tribunalul Alba, motivat de nerespectarea condiţiilor din caietul de sarcini, a fost declarată câştigătoare SC V.I. SRL, cu condiţia plăţii sumei de 13.105.000 euro plus T.V.A. şi s-a încheiat apoi, la 8 noiembrie 2005 contractul de vânzare-cumpărare cu această societate şi la preţul convenit, cumpărătorul SC V.I. SRL fiind reprezentat de numitul H.E.A.
Lichidatorul judiciar prin P.P. a încasat comisionul de succes de 4%, respectiv suma de 524.200 euro, iar rapoartele acestuia au fost prezentate instanţei, neexistând obiecţiuni.
Comisionul a fost înregistrat în contabilitatea SC F.C. SRL Timişoara cu factura nr. 383361 din 28 decembrie 2005, pentru care s-au plătit taxele şi impozitele datorate bugetului de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 673 din 9 noiembrie 2006 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de creditorul SC C.L. SRL Bucureşti reprezentată de M.E., fiind modificată sentinţa civilă nr. 199/2005 în sensul că s-a anulat dreptul de intabulare conform contractului din 8 noiembrie 2005, s-a dispus continuarea procedurii de lichidare judiciară şi s-a admis ca SC V.I. SA Bucureşti să vireze suma de 21.000.000 euro plus T.V.A. în termenul de 15 zile.
Până la termenul limită, respectiv 27 decembrie 2006, SC V.I. SA nu a achitat suma oferită.
De urmare, întrucât SC V.I. SRL a făcut o nouă ofertă de 21.500.000 euro, la data de 15 ianuarie 2007 Adunarea Generală a Creditorilor s-a întrunit şi a hotărât vânzarea activelor debitoarei SC S. SA, la cel mai bun preţ oferit, respectiv de 21.500.000 euro plus T.V.A. către SC V.I. SRL.
La raportul lichidatorului judiciar cu această din urmă hotărâre a creditorilor, prin încheierea din 17 ianuarie 2007 judecătorul sindic a dispus punerea în aplicare a hotărârii din 15 ianuarie 2007.
La data de 18 ianuarie 2007 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între SC S. SA Timişoara, prin lichidator SC F.C. SA Timişoara reprezentat de P.P. şi SC V.I. SRL reprezentată de H.E.A. pentru suma de 21.500.000 euro plus T.V.A.
Lichidatorul a încasat onorariul de succes de 4% pentru diferenţa de preţ faţă de vânzarea anterioară, în sumă de 335.800 euro, aspect prezentat prin rapoartele făcute instanţei iar suma fiind înregistrată legal în contabilitatea lichidatorului.
Persoana vătămată SC C.L. SRL Bucureşti reclamă că lichidatorul judiciar nu a respectat dispoziţiile deciziilor civile nr. 411/1999 şi nr. 2020/2005.
Prin decizia civilă nr. 411/1999 Curtea de Apel Bucureşti a obligat A.V.A.S. Bucureşti să emită un act administrativ privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active pe care le deţinea la SC S. SRL Timişoara iar decizia civilă nr. 2020/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia obliga judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar punerea în executare a deciziei nr. 411/1999.
Conform înscrisurilor, SC C.L. SRL a solicitat A.V.A.S. Bucureşti cumpărarea a 81,66% din acţiunile acesteia din urmă deţinute la SC S. SA Timişoara, pentru care urma să plătească 3.312.194 lei, respectiv circa 900.000 euro, cu care, însă, A.V.A.S. nu a fost de acord.
Corespondenţa purtată de lichidatorul judiciar cu A.V.A.S. Bucureşti în perioada 19 decembrie 2005 - 18 mai 2006 în vederea comunicării contractului de vânzare acţiuni încheiat cu SC C.L. SRL pentru a putea înscrie eventualul nou proprietar în registrul acţionarilor, nu a primit răspuns.
La data de 19 februarie 2007 A.V.A.S. Bucureşti prin reprezentanţii legali C.G. şi L.G. a depus o întâmpinare la Tribunalul Alba, căruia i-a adus la cunoştinţă că în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 137/2002 este singura în măsură să stabilească dacă procedează sau nu la vânzarea unui pachet de acţiuni, precizând totodată că preţul de 21.500.000 euro plus T.V.A., încasat prin vânzarea bunurilor debitoarei este mult mai mare decât oferta de circa 900.000 euro făcută de SC C.L. SRL iar decizia civilă nr. 411/1999 nu îi obliga să vândă acţiuni către SC C.L. SRL ci doar să emită un act administrativ.
Prin decizia nr. 124/2007 din 10 mai 2007 judecătorul sindic a respins cererea formulată de SC C.L. SRL Bucureşti privind validarea ofertei de plată către A.V.A.S. Bucureşti.
După mai multe strămutări ale cauzei, Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. 1021 din 29 octombrie 2007, irevocabilă, a respins recursul SC C.L. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2007 a Tribunalului Alba (prin care judecătorul sindic a dispus lichidatorului judiciar să pună în aplicare hotărârea Adunării Generale a Creditorilor din 15 ianuarie 2007).
Prin decizia nr. 1022 din 29 octombrie 2007, irevocabilă, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de SC C.L. SRL vizând sistarea operaţiilor de înstrăinare a activelor debitoarei SC S. SA, cumpărate de SC V. SRL Timişoara.
În analiza conţinutului infracţiunilor sesizate de persoana vătămată în raport de situaţia de fapt din cauză, s-a reţinut că nu sunt realizate elementele constitutive ale acestora.
Numiţii P.P., C.G. şi L.G. au acţionat în mod legal, în scopul obţinerii pentru firma lichidată a preţului cel mai bun oferit. În privinţa numitului H.A.E. s-a constatat că acesta nu a avut nicio înţelegere cu ceilalţi făptuitori, făcând oferta cea mai bună pentru societatea pe care o reprezenta.
Plângerea petentului M.E. împotriva rezoluţiei nr. 117/P/2007 din 17 decembrie 2007 formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 71/II/2/2008 din 31 ianuarie 2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Petentul M.E.G., reprezentant al SC C.L. SRL Bucureşti, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, criticând-o pentru netemeinicie, respectiv neconstatarea încălcării de către lichidatorul judiciar a dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti definitive irevocabile, în special decizia civilă nr. 2020/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia care a obligat judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar punerea în executare a sentinţei nr. 411/1999, precum şi decizia civilă nr. 1958/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, care obliga lichidatorul judiciar să continue procedura de lichidare prin reanalizarea creanţelor asupra averii debitoarei, să recalculeze creanţele şi să refacă tabelul creditorilor.
Verificând rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la Dosarul nr. 117/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, Curtea constată că plângerea este nefondată.
În cauză procedura falimentului SC S. SA Timişoara a fost declanşată şi s-a desfăşurat legal.
Prin încheierea din 30 aprilie 2004 judecătorul sindic de la Tribunalul Alba a numit ca lichidator judiciar în cauza privind pe debitoarea SC S. SA Timişoara, pe SC F.C. SA Timişoara, stabilindu-i ca retribuţie 4.000 dolari lunar şi un procent de 4% din veniturile realizate din vânzarea bunurilor debitoarei şi din creanţele încasate.
Petiţionara SC C.L. SRL este, în esenţă, nemulţumită de faptul că în cauză, potrivit susţinerilor sale, nu a fost respectată decizia civilă nr. 2020/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care a fost obligat judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar să pună în executare sentinţa civilă nr. 411/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, prin această din urmă hotărâre fiind obligat F.P.S. să emită un act administrativ conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Anexa 1 din H.G. nr. 55/1998 cu privire la pachetul de acţiuni de 62,92% din acţiunile deţinute de stat la SC S. SA.
Cu alte cuvinte, potrivit acestor hotărâri judecătoreşti, A.V.A.S. Bucureşti (fost F.P.S.) a fost obligat la iniţierea procesului de privatizare, respectiv la întocmirea dosarului de prezentare şi efectuarea publicităţii conform actului normativ susmenţionat.
Faţă de conţinutul deciziei civile nr. 2020/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, care nu cuprinde nicio menţiune cu privire la dreptul SC C.L. SRL de a cumpăra acţiunile deţinute de A.V.A.S. la SC S. SA Timişoara şi de prevederile art. 586 C. proc. civ., Curtea reţine că pretenţiile petiţionarei SC C.L. SRL nu pot fi examinate şi soluţionate decât de instanţele civile şi nu de instanţa penală.
De altfel, Tribunalul Alba prin sentinţa civilă nr. 124 din 10 mai 2007, judecătorul sindic a respins cererea formulată de reclamanta SC C.L. SRL privind validarea ofertei reale de plată urmată de consemnare la dispoziţia A.V.A.S. Bucureşti a sumei de 3.313,194 RON şi obligarea lichidatorului judiciar la îndeplinirea formalităţilor de înregistrare a modificării în structura acţionariatului.
Recursul petiţionarei SC C.L. SRL împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1023 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, irevocabilă.
Cât priveşte activitatea reprezentantului permanent al lichidatorului judiciar SC F.C. SA Timişoara, numitul P.P., se reţine că aceasta s-a desfăşurat în condiţiile legii şi sub controlul judecătorului sindic.
Retribuţia şi onorariul procentual din vânzarea bunurilor debitoarei au fost încasate legal şi înregistrate în contabilitatea lichidatorului judiciar, cu plata obligaţiilor datorate bugetului de stat.
Nici reprezentanţilor A.V.A.S. Bucureşti, respectiv C.G. şi L.G., nici reprezentantului SC V.I. SRL, H.A.E., nu li se poate reţine săvârşirea vreunor acte sau fapte care să realizeze elementul material al vreunei infracţiuni, aceştia folosind acţiunile în justiţie prevăzute de lege şi în scopul apărării intereselor societăţilor comerciale pe care le reprezentau.
În măsura în care petiţionara SC C.L. SRL a apreciat că unii magistraţi implicaţi în soluţionarea cauzei au săvârşit abuzuri, aceasta a formulat plângere penală, cum, de exemplu, se constată în Dosarul nr. 99/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care prin ordonanţa din 27 noiembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.M., judecător sindic, în legătură cu nerespectarea dispoziţiilor deciziei civile nr. 1958/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Faţă de cele ce preced, constatând că rezoluţia de neurmărire nr. 117/P/2007 din 17 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş este legală şi temeinică, plângerea petentei SC C.L. SRL Bucureşti urmează să fie respinsă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC C.L. SRL, prin reprezentant de M.E.G., împotriva rezoluţiei nr. 117/P/2007 din 17 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1262/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1276/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
