ICCJ. Decizia nr. 1801/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1801/2009
Dosar nr. 288/42/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin plângerea penală înregistrată sub nr. 32/P/2009 din 27 ianuarie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, persoana vătămată C.M. (domiciliată în oraşul Băicoi, str. Paltinului nr. 17, jud. Prahova) a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii care au pronunţat sentinţa civilă nr. 2094 din 3 martie 2005 a Judecătoriei Ploieşti şi decizia civilă nr. 1173 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova, respectiv magistraţii A.A.I., R.C., B.I.H., R.M., L.S.E. şi D.V., la acea dată judecători în funcţie la Tribunalul Prahova, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 264 C. pen., art. 271 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.
În esenţă, persoana vătămată a învederat că hotărârile judecătoreşti menţionate au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauzele deduse judecăţii, împrejurare ce i-a produs „consecinţe deosebit de grave”, că intimata R.C. a redactat decizia civilă nr. 548/2006 cu erori şi cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Cu privire la intimata A.A.I., persoana vătămată a arătat că a comis infracţiunea de fals intelectual constând în aceea că în cuprinsul deciziilor civile nr. 3/2008 şi 4/2008 ar fi inserat date necorespunzătoare referitoare la citarea părţilor şi publicitatea şedinţei de judecată.
2. Urmare a actelor premergătoare efectuate conform art. 228 C. proc. pen., procurorul sesizat a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei şase magistraţi intimaţi, constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece nu s-a probat existenţa vreunor indicii temeinice de natură a justifica continuarea cercetărilor şi punerea sub învinuire sub aspectul infracţiunilor sesizate.
3. Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa nr. 83 din 14 mai 2009, în baza art. 42 combinat cu art. 40 alin. (2), art. 29 pct. 1 lit. f) şi art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competenţa materială pentru soluţionarea plângerii formulată de persoana vătămată, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca primă instanţă.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa sesizată a reţinut că intimatele D.V. şi L.S.E. au gradul profesional de judecător de curte de apel, obţinut în noiembrie 2008, iar cu începere de la data de 1 şi respectiv 28 aprilie 2009, cele două judecătoare au fost promovate efectiv în această funcţie de execuţie, la secţia litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul acestei instanţe. Or, potrivit art. 40 alin. (2) C. proc. pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea făptuitorului împotriva căruia s-a formulat plângerea penală, în cazul infracţiunilor comise de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 lit. f), între care şi magistraţii ce deţin gradul profesional de judecători de curte de apel, dobândirea calităţii după săvârşirea faptei determină schimbarea competenţei materiale.
Ca atare, constatându-se că plângerea penală are ca obiect infracţiuni pretins a fi comise şi de magistraţii D.V. şi L.S.E., judecători în funcţie la Curtea de Apel Ploieşti, fapt ce potrivit art. 2781 combinat cu art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., atrage competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că se impune schimbarea competenţei materiale iniţiale, inclusiv pentru faptele reclamate ca săvârşite de ceilalţi patru judecători cu grad de tribunal, şi şi-a declinat competenţa în favoarea instanţei supreme.
4. Plângerea nu este fondată.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, fie sentinţa civilă nr. 2094 din 3 martie 2005 a Judecătoriei Ploieşti (judecător A.A.I.) a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorii G.T.D. şi G.A.M. împotriva intimaţilor C.M. şi Biroul Executorului judecătoresc „P.C.”, a fost anulată poprirea înfiinţată în dosarul de executare nr. 541/2004 asupra sumei de 82.686.694.8 lei (vechi) consemnată la CEC de către contestatori pe numele M.C. cu titlu de ofertă reală de plată, până la concurenţa sumei de 27.782.000 lei (vechi) şi a dispus întoarcerea executării silite prin reconsemnarea acestei din urmă sumă la unitatea bancară menţionată. Hotărârea a fost motivată în fapt şi în drept de judecător.
Tribunalul Prahova, investit cu recursurile formulate, a examinat sentinţa atacată sub toate aspectele criticate, precum şi din oficiu în temeiul art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi a constatat că recursul contestatorilor G. este fondat, iar cel al intimatei C.M. este nefondat, pronunţând decizia civilă nr. 1174 din 14 decembrie 2005, judecători fiind R.C., B.I.H. şi R.M.
Din situaţia de fapt expusă, reţinută corect şi de procurorul investit cu soluţionarea plângerii penale formulată de persoana vătămată C.M., rezultă că judecătorii menţionaţi au pronunţat hotărâri civile în concordanţă cu probele administrate, au motivat detaliat în fapt şi în drept sentinţa şi decizia.
Faptul că în cauza dedusă judecăţii au fost pronunţate soluţii nefavorabile petiţionarei nu se realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor imputate judecătorilor.
Nu se poate susţine, în absenţa vreunei dovezi, că hotărârea pronunţată de judecători în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constituie un abuz în sens penal sau întruneşte elementele constitutive ale altor infracţiuni doar pentru faptul că nemulţumeşte una din părţi (cazul petentei) câtă vreme judecătorii cauzei au acţionat cu bună credinţă. Cum faptul contrar nu s-a dovedit (reaua credinţă în adoptarea soluţiilor) faptele nu se încadrează în sfera ilicitului penal.
Referitor la pretinsa comitere a infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. de către intimata A.A.I., corect s-a reţinut din actele premergătoare efectuate că fapta nu există.
Soluţionarea la Tribunalul Prahova a recursurilor declarate de petenta C.M. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 31 iulie 2008, pronunţate de Judecătoria Câmpina în dosarele nr. 5098/204/2007 şi nr. 5323/2004/2007 s-a făcut cu respectarea normelor legale, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor, fiind vorba de o procedură necontencioasă.
Întrucât petenta a fost prezentă, i s-a dat cuvântul în dezbateri, dar această împrejurare un echivalează cu soluţionarea cauzei în şedinţă publică, ci aşa cum s-a consemnat cauzele au fost judecate în Camera de Consiliu.
În consecinţă, nici această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 288 C. pen., plângerea formulată de petentă va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., persoana vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.M. împotriva rezoluţiei din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dispusă în Dosarul nr. 32/P/2009.
Obligă petiţionara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1804/2009. Penal → |
|---|
