ICCJ. Decizia nr. 1806/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1806/2009
Dosar nr. 4984/1/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin rezoluţia din 26 martie 2009 în Dosarul nr. 481/P/2008 a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de G.P., C.J., Z.P., judecători în cadrul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 din acelaşi cod şi de fals intelectual, prev. de art. 289 din C. pen., faptele neexistând.
În dispunerea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în sarcina magistraţilor judecători, procurorul a reţinut că plângerea a vizat soluţia dată prin decizia nr. 251 din 23 ianuarie 2008 în Dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nr. 393/45/2007, prin aceasta fiind respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, hotărâre prin care se respinsese o plângere ce a vizat desfiinţarea rezoluţiei din 27 aprilie 2007 din Dosarul nr. 50/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, de neîncepere a urmăririi penale privindu-i pe judecătorul P.M. pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 246 din acelaşi cod, precum şi pe V.T., grefier, pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1), (2) C. pen.
În fapt, petentul, reprezentat de curator, susţinuse că în Dosarul civil nr. 1294/2006 al Judecătoriei Huşi, grefierul, cu prilejul consemnării declaraţiei martorei C.M., nu a respectat regulile gramaticale şi de punctuaţie, acestea fiind, în opinia semnatarilor erori materiale ce ar fi dus la denaturarea afirmaţiilor.
Privindu-l pe judecător, s-a susţinut că nu a îndreptat acele erori, nu a stăruit pentru a se evita erorile în aflarea adevărului, nu a administrat probe utile cauzei, astfel ei fiind prejudiciaţi.
Recursul, motivat pe aceleaşi considerente avute în vedere la judecarea în fond a plângerii, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 251 din 23 ianuarie 2008, completul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, alcătuit din judecătorii reclamaţi, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei în baza lucrărilor şi a materialului cauzei, din acestea rezultând că nu a fost vorba de o eroare materială, iar judecătorul care a soluţionat cauza civilă nu a îndeplinit defectuos vreun act sau nu l-ar fi îndeplinit, cu ştiinţă, pentru a-l vătăma pe petent.
Actele premergătoare au mai reţinut că hotărârile judecătoreşti, atât în ce priveşte dispozitivul, cât şi considerentele, pot fi criticate numai prin exercitarea căilor legale de atac.
Prin rezoluţia din 15 mai 2009 în Dosarul nr. 4771/2371/II-2/2009, procurorul şef al secţiei competente din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 178 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului reprezentat de curator, împotriva rezoluţiei nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a aceluiaşi parchet.
Rezoluţia atacată a fost comunicată petentului, reprezentat de curator, la 02 aprilie 2009 (fila 15 dosar parchet) adresa de comunicare fiind Huşi, judeţul Vaslui.
Plângerea lui C.M., reprezentat de curatorul C.M. adresată instanţei a fost depusă la poştă la 03 iunie 2009 (vezi plic, fila 21 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi înregistrată sub nr. 22510 la 05 iunie 2009 (fila 1 acelaşi dosar).
Plângerea de faţă este tardivă pentru considerentele ce se vor detalia.
În conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (3) din C. proc. pen., text care reglementează plângerea contra actelor procurorului, „în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei, ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate …”.
În contextul art. 2781 alin. (1) din acelaşi cod, text prin care este reglementată plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, o asemenea plângere se poate face „în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278” …, în alin. (2) al articolului precizându-se că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile”.
Art. 185-188 C. proc. pen., reglementând termenele, asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite a garanta înfăptuirea actului de justiţie.
În cauză, termenele reglementate în cuprinsul materiei speciale a plângerii la judecător (art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) din C. proc. pen.) sunt termene procedurale de decădere nerespectarea lor atrăgând decăderea din drept şi, ca atare, respingerea ei ca tardiv formulată, astfel cum s-a relevat şi din enumerarea datelor privind comunicarea rezoluţiei şi formularea plângerii.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., plângerea urmează a fi respinsă ca tardivă.
Fiind în culpă procedurală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul C.M. prin curator C.M. împotriva rezoluţiei din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 481/P/2008.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1802/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1818/2009. Penal. Falsul material în... → |
|---|
