ICCJ. Decizia nr. 1818/2009. Penal. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1818/2009
Dosar nr. 6228/1/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 6228/1/2009 din 24 iulie 2008, revizuentul D.I. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 5761 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 966/2003 prin care s-a dispus admiterea recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 104/R din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Investirea organelor judiciare se poate realiza numai printr-o sesizare legală, sesizare care constituie actul procedural prin care persoana vătămată se adresează organului judiciar competent pentru a dispune efectuarea activităţilor conferite de lege.
Prin Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală a fost introdus un caz de revizuire distinct prevăzut în art. 4081 C. proc. pen.
Prin dispoziţiile legale amintite se stabileşte, procedura de urmat - încălcarea dreptului rezultă din hotărârea Curţii, nemaifiind necesară o cercetare prealabilă a procurorului - titularii cererii de revizuire, iar în ceea ce priveşte competenţa soluţionării, aceasta aparţine, potrivit alin. (3) al art. 4081, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cererea în complet de 9 judecători.
Deschiderea procedurii judiciare interne este condiţionată de:
a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat;
b) redeschiderea procedurii judiciare interne are loc numai în cazul hotărârilor Curţii pronunţate împotriva statului pârât;
c) existenţa unei hotărâri „de condamnare” pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adică o hotărâre prin care se constată violarea de statul pârât, a drepturilor consacrate şi garantate de Convenţie sau de Protocoalele sale;
d) prin hotărârea pronunţată, Curtea trebuie să constate că violarea convenţiei are drept cauză o hotărâre judecătorească internă, contrară convenţiei.
În cauză, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 5761 din 9 decembrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 966/2003 s-a dispus admiterea recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 104/ R din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşti privind pe inculpatul D.I.
A casat decizia numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., dispunându-se anularea proceselor-verbale de licitaţie din data de 26 ianuarie 1992, respectiv 29 ianuarie 1992.
Ulterior pronunţării acestei decizii, prin hotărârea din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza D. împotriva României, s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie privind durata excesivă a procedurii dar şi încălcarea procedurilor art. 6 paragraful 2 din Convenţie.
În atare condiţii, în raport de dispoziţiile art. 4081 alin. (3) C. proc. pen., competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuientul Didu Ion aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători şi nu Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa acesteia fiind stabilită conform dispoziţiilor art. 29 C. proc. pen.
Aşa fiind, cauza va fi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători - spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 4081 C. proc. pen., trimite cererea de revizuire a deciziei penale nr. 5761 din 09 decembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de revizuentul D.I., la Completul de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1846/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
