ICCJ. Decizia nr. 1918/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1918/2009
Dosar nr. 5459/1/2009
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. 352/P/2009 din 9 martie 2009, petiţionarul B.O. a solicitat cercetarea numitului B.V.V., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2481, art. 249 şi art. 264 C. pen., fapte comise cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 12/P/2008.
A susţinut petiţionarul că procurorul B.V.V., cu ştiinţă, nu şi-a exercitat rolul activ în vederea aflării adevărului şi respectării legalităţii şi „a vegheat” ca infracţiunile săvârşite de intimaţii Cârcotă Constantin, judecător la Curtea de Apel Galaţi şi C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi să fie muşamalizate pentru ca magistraţii menţionaţi să nu fie traşi la răspundere penală.
Prin rezoluţia nr. 352/P/2009 din 19 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.V.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 2481, art. 249 şi art. 264 C. pen.
În motivarea rezoluţiei procurorul a reţinut că prin rezoluţia nr. 12/P/2008 din 19 ianuarie 2009, procurorul B.V.V. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul C.C. şi faţă de procurorul C.M. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Cauza astfel soluţionată a avut ca obiect plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva celor doi magistraţi în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. 2941/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi având ca obiect plângerea formulată de acelaşi petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 11/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Procurorul a mai reţinut că magistratul reclamat a soluţionat cauza care a făcut obiectul Dosarului nr. 12/P/2008 pe baza datelor care au rezultat din actele dosarului, iar soluţia a fost adoptată cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în materie, fiind temeinic şi riguros motivată atât în fapt cât şi în drept, fiind analizate toate aspectele invocate de petiţionar în plângere.
De asemenea s-a reţinut că petiţionarul în loc să exercite căile legale de atac împotriva soluţiei care îl nemulţumeşte tendenţios a formulat plângere împotriva magistraţilor.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 352/P/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 4495/2199/II/2/2009 din 7 mai 2009 dispusă de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petiţionarul a formulat plângere conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei dispuse de procurorul şef de secţie susţinând că aceasta este rezultatul „greşelii, cu intenţie, cu ştiinţă”, a procurorului şef de secţie care „a vegheat” ca în urma examinării Dosarului nr. 10871/P/2005, în care s-a pronunţat numita C.G. şi nu a învinuirilor aduse procurorului B.V.V., să le minimalizeze până la eliminarea lor.
Examinând plângerea pe baza actelor şi materialului din Dosarul nr. 352/P/2009, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată.
Este de reţinut că din dispoziţiile art. 2781 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. rezultă explicit că se poate formula plângere numai împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu şi împotriva actelor prin care procurorul ierarhic superior respinge o plângere formulată împotriva acestor acte în condiţiile art. 278 C. proc. pen.
Aşa fiind, în soluţionarea plângerii de faţă Înalta Curte va examina în exclusivitate legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 352/P/2009 din 19 martie 2009.
Se constată că în plângerea cu care petiţionarul a sesizat organele de cercetare penală acesta nu a arătat care sunt în materialitatea lor faptele penale pe care procurorul B.V.V. le-a comis cu ocazia soluţionării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 12/P/2008 în care a dispus rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 19 ianuarie 2008.
Se reţine astfel că atât din plângere cât şi din actele premergătoare rezultă că intimatul, în exercitarea atribuţiunilor de serviciu a dispus o soluţie prevăzută de lege într-o cauză penală.
Or, simpla dispunere a unei soluţii prevăzute de lege de către procuror nu poate constitui temei al răspunderii penale, chiar dacă soluţia adoptată nemulţumeşte vreuna dintre părţi.
Este de precizat că în soluţionarea plângerii de faţă instanţa este ţinută a examina numai legalitatea şi temeinicia rezoluţiei nr. 352/P/2009, nu şi pe cea a rezoluţiei nr. 12/P/2008 dispusă de intimat, împotriva căreia petiţionarul nu a înţeles să uzeze de calea de atac prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Constatând că din actele dosarului nu rezultă că intimatul ar fi comis vreo infracţiune cu ocazia soluţionării cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 12/P/2008, Înalta Curte reţine că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauza de faţă este legală şi temeinică.
Aşa fiind, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei nr. 352/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1973/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
