ICCJ. Decizia nr. 1991/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1991/2009
Dosar nr. 27882/299/2009
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin rezoluţia nr. 734/P/2008 din 08 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.V., B.L. şi M.R., judecători la Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există; neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.V., B.L. şi M.R., judecători la Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 249 şi art. 289 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
Cheltuielile judiciare în sumă de 350 lei au rămas în sarcina statului.
În baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. modificat, un exemplar al prezentei rezoluţii se va trimite la persoanei vătămate M.N. la adresa indicată în sesizare şi câte un exemplar magistraţilor indicaţi în dispozitiv, la unitatea în cadrul căreia îşi exercită activitatea.
S-a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat următoarea situaţie de fapt:
În cursul anului 2005, persoana vătămată M.N. a depus plângere penală la Secţia 4 Poliţie Bucureşti, solicitând efectuarea de cercetări faţă de minorul I.C.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi art. 217 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 15244/P/2005 din data de 16 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de minorul I.C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 50 C. pen. şi trimiterea cauzei privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 205 C. pen. de către aceeaşi persoană, la Judecătoria Sectorului 1 spre competentă soluţionare; aici, cauza s-a înregistrat sub nr. 6658/299/2006.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată M.N. şi-a extins obiectul plângerii, sesizând fapte susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 180 alin. (1) şi art. 206 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1269 din 12 mai 2006, Judecătoria Sectorului 1 a dispus, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 50 C. pen., achitarea inculpatului I.C.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 205 şi art. 206 C. pen.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut că la data comiterii faptelor sesizate de M.N., minorul I.C.E. nu împlinise vârsta de 14 ani, împrejurare care înlătură răspunderea penală.
Recursul declarat de M.N. împotriva sentinţei penale nr. 1269/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 2848/R din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Hotărârea definitivă a instanţei de recurs a fost atacată pe calea contestaţiei în anulare de către contestatarul M.N., aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă prin decizia penală nr. 29/R din 05 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Ulterior, M.N. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1269 din 12 mai 2006 a Judecătoriei Sectorului 1; cererea de revizuire a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 sub nr. 14966/299/2007 şi a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa penală nr. 1787 din 15 octombrie 2007 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2415/R din 06 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, M.N. a declarat recurs la data de 17 decembrie 2007.
Prin decizia penală nr. 48 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 14966/299/2007 de completul de judecată format din magistraţii C.V., B.L. şi M.R., recursul a fost respins ca inadmisibil.
Pe calea plângerilor ce fac obiectul prezentei cauze penale, persoana vătămată a criticat activitatea derulată de magistraţii C.V., B.L. şi M.R. cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 14966/299/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sesizând următoarele:
a) Faptul că i-au respins recursul fără a ţine cont de probele existente în cauză.
Referitor la acest aspect, din verificările efectuate în cauză a rezultat că cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1269/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 formulată de M.N., a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi în fapt, exclusiv pe considerentul că instanţa de fond şi cea de recurs nu au apreciat în mod corect probele administrate; în susţinerea cererii, revizuientul nu a relevat probe sau împrejurări noi necunoscute de instanţele anterioare, astfel că motivele invocate nu se încadrau între cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
În aceste condiţii, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă de Judecătoria Sectorului 1, hotărârea astfel pronunţată fiind menţinută de Tribunalul Bucureşti, urmare recursului promovat de persoana vătămată.
Împotriva acestei hotărâri definitive, persoana vătămată a declarat un nou recurs, ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 48/16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, de completul de judecată compus din magistraţii C.V., B.L. şi M.R.
Analizând sesizarea persoanei vătămate prin prisma dispoziţiilor art. 407 C. proc. pen., care indică în mod expres căile de atac ce pot fi exercitate împotriva sentinţelor instanţei de revizuire şi având în vedere că admisibilitatea unei căi de atac este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, s-a constatat că decizia penală nr. 48/2008, nu este consecinţa încălcării atribuţiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistraţii reclamaţi.
Faţă de cele expuse, urmează ca în cauză să se dispună neînceperea urmăririi penale în ce-i priveşte pe magistraţii C.V., B.L. şi M.R., sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
b) Faptul că în cuprinsul deciziei penale nr. 48/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, magistraţii C.V., B.L. şi M.R. au făcut referire la aspecte care nu au legătură cu demersurile sale judiciare.
Susţinerile persoanei vătămate în acest sens sunt reale, însă nu se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., indicată în mod expres în sesizare şi nici al vreunei alte fapte penale.
Astfel, examinând decizia penală nr. 48/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, se constată că, în cuprinsul acesteia, sunt inserate o serie de menţiuni care privesc o altă cauză penală decât cea vizată de M.N. prin cererea de revizuire.
În concret, în considerentele deciziei sus-menţionate, instanţa a reţinut că cererea de revizuire formulată de M.N. priveşte sentinţa penală nr. 1914 din 13 iulie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, hotărâre pronunţată într-o cauză penală, în care acesta nu a avut nicio calitate; din verificările efectuate, a rezultat că, dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală mai sus menţionată, a avut ca obiect o plângere formulată în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 1827/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Reţinând în mod greşit obiectul cererii de revizuire formulată de M.N., instanţa a motivat inadmisibilitatea căii de atac promovată de acesta, prin invocarea prevederilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., care nu erau aplicabile în respectiva cauză.
Într-adevăr, atât hotărârea vizată de M.N. prin cererea de revizuire cât şi sentinţa penală nr. 1914/2005, invocată în mod greşit în cuprinsul deciziei penale nr. 48/2008, erau susceptibile de reformare doar pe calea recursului, astfel că, pe fond, soluţia pronunţată de magistraţii C.V., B.L. şi M.R. este conformă normelor procesual penale.
Date fiind împrejurările concrete ale cauzei, apreciez că o eventuală intenţie a magistraţilor C.V., B.L. şi M.R. de a insera în considerentele deciziei penale nr. 48/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, aspecte referitoare la o cauză penală ce nu avea legătură cu cea dedusă judecăţii de M.N., nu poate fi pusă în discuţie, astfel că prezenta sesizare urmează a fi analizată prin prisma prevederilor art. 249 C. pen.
În sensul celor de mai sus, se impune precizarea că toate instanţele anterioare învestite cu plângerea penală, cererile de recurs şi cele de revizuire formulate de M.N., au făcut referire în cuprinsul hotărârilor pronunţate, în mod eronat, la aceeaşi cauză penală în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1914/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., presupune cauzarea unei vătămări intereselor legale ale unei persoane.
Or, în speţă, menţiunile din cuprinsul considerentelor deciziei penale nr. 48/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, care exced cauzei deduse judecăţii de către M.N., nu sunt susceptibile de a vătăma interesele legale ale acestuia întrucât, consecinţele juridice ale unei hotărâri judecătoreşti sunt produse de dispozitiv şi nu de considerente; mai mult, respectiva hotărâre a fost pronunţată într-o cale de atac promovată de persoana vătămată, în alte condiţii decât cele prevăzute de normele procesual penale.
În aceste condiţii, nefiind realizată latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen., faţă de magistraţii C.V., B.L. şi M.R. urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale în ce priveşte această infracţiune, în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
De asemenea, sarcina magistraţilor C.V., B.L. şi M.R. nu se poate reţine nici săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., lipsind intenţia acestora de a insera în cuprinsul hotărârii pronunţate menţiuni ce nu se circumscriu situaţiei de fapt rezultată din actele cauzei deduse judecăţii de către persoana vătămată.
II. Plângerea împotriva rezoluţiei procurorului sus indicată a fost respinsă prin rezoluţia nr. 9351/5545/II-2/2008 din 01 octombrie 2008 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
III. La data de 25 august 2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti plângerea petiţionarului M.N., solicitând desfiinţarea soluţiei din rezoluţia procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 9351/5545/II-2/2008 din 01 octombrie 2008.
La termenul de judecată din 2 octombrie 2009 s-a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti de a soluţiona prezenta plângere.
Conform art. 301 C. proc. pen., reţinând cauza pentru a se pronunţa prioritar asupra excepţiei, instanţa a constatat:
În speţă, competenţa de a soluţiona cauza în primă instanţă în eventualitatea trimiterii în judecată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Această competenţă este stabilită strict de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Conform art. 2781 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiei procurorului este soluţionată de instanţa căreia i-ar reveni competenţa de a soluţiona cauza în fond, urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 39 - art. 42 C. proc. pen., privind procedura invocării şi soluţionării excepţiei de necompetenţă.
Aşa fiind, prin sentinţa penală nr. 561 din 02 octombrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 27882/299/2009, conform art. 2781 alin. (1), art. 39 - art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării plângerii formulate de petentul M.N., domiciliat în Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
IV. Examinând actele şi lucrările dosarului, rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale atacată nr. 734/P/2008 din 08 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, (menţinută prin rezoluţia nr. 9351/5545/II-2/2008 din 01 octombrie 2008 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), ultima fiind comunicată la data de 10 octombrie 2008, Înalta Curte, din oficiu, are în vedere cu titlu de premisă dispoziţiile imperative ale art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau .., date de procuror, persoana vătămată .. pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.
Or, în speţă, plângerea de faţă a petiţionarului M.N. a fost introdusă, chiar dacă la instanţa material necompetentă a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 25 august 2009, aşadar cu întârziere de circa un an de zile, faţă de data de 28 octombrie 2008, când se epuiza termenul de 20 de zile ce se calculează în conformitate cu dispoziţiile legale suscitate de la data comunicării de către procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modului de rezolvare a plângerii sale împotriva rezoluţiei menţionate de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, pe calea unui silogism logico-formal şi juridic prin neconformarea la termenul de decădere stabilit de norma procesual penală plângerea de faţă se priveşte ca tardivă şi urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza I C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petiţionarul M.N. împotriva rezoluţiei nr. 734/P/2008 din 8 septembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1996/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
