ICCJ. Decizia nr. 1970/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1970/2009
Dosar nr. 5460/1/2009
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra plângerii de faţă constată;
Petenţii E.L.L., M.G.D. şi T.I.I. în temeiul art. 2781 C. proc. pen. au formulat plângere împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale nr. 1568/P/2007 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de I.W. - ministru al telecomunicaţiilor şi tehnologia informaţiilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/1999.
În motivarea plângerii petenţii au arătat că, în anul 2007, în mod abuziv intimatul I.W. în calitate de ministru a anulat în mod abuziv un concurs pentru ocuparea postului de preşedinte şi vicepreşedinţi ai A.S.S.I. fără a emite un ordin în acest sens şi fără o justificare plauzibilă. Se susţine în plângere că intimatul a produs o discriminare pe criterii politice în dauna petenţilor.
Petenţii au cerut, prin urmare, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate precum şi a rezoluţiei nr. 4915/2379/II/2/2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică care a confirmat rezoluţia de neurmărire penală atacată.
Din examinarea rezoluţiei atacate rezultă că procurorul a reţinut în fapt următoarele:
La 14 august 2007 prin ordin al ministrului I.W. s-a dispus constituirea unei comisii de examinare a candidaţilor înscrişi la concursul organizat pentru data de 28 august 2007 pentru proba scrisă şi 29 august 2007 pentru susţinerea interviului în vederea ocupării posturilor de preşedinte, respectiv vicepreşedinte de Agenţie pentru Serviciile Societăţii Informaţionale. Se reţine că petiţionarii au aflat că au fost admişi la proba scrisă şi ulterior la interviu. Potrivit procesului verbal din 5 septembrie 2007 întocmit de Comisia de contestaţii, în urma analizei tuturor contestaţiilor, comisia a constatat că în derularea concursului au existat nereguli care pot prejudicia rezultatele acestuia. În final comisia a propus anularea concursului.
S-a stabilit că anularea concursului s-a făcut în baza rezoluţiei ministrului I.W. la propunerea Comisiei de contestaţii fără a fi emis un ordin în acest sens.
Procurorul a motivat că actele prin care concursul organizat a fost anulat sunt acte administrative de autoritate, acestea fiind supuse controlului de legalitate al instanţei de judecată.
Aşa fiind, persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate prin actul administrativ au dreptul să adreseze instanţei de judecată cereri pentru constatarea nelegalităţii actului administrativ şi eventual de înlăturare a acestuia.
S-a mai motivat că din cuprinsul actelor premergătoare nu rezultă că I.W. - ministru, ar fi acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale atunci când a anulat concursul pentru ocuparea funcţiilor la care aspiră persoanele vătămate. De altfel, se mai reţine în rezoluţie, petenţii au formulat acţiuni în contencios administrativ.
Înalta Curte examinând plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei de neurmărire penală faţă de intimatul I.W. constată că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele prealabile nu rezultă că anularea concursului referitor la funcţiile la care aspiră petenţii este rezultatul unei rezoluţii infracţionale luată de ministrul intimat.
În mod legal procurorul a motivat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor, lipsind latura subiectivă. Din actele premergătoare nu rezultă că s-a acţionat cu rea-credinţă de către intimat în ce priveşte anularea concursului.
Corect s-a apreciat în rezoluţie că actul contestat de petenţi face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, cale de altfel urmată de petenţi.
Prin urmare Înalta Curte în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea petenţilor împotriva rezoluţiei nr. 1568/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care o va menţine.
Instanţa va obliga petenţii la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii E.L.L., M.G.D. şi T.I.I. împotriva rezoluţiei nr. 1568/P/2007 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1966/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1974/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
