ICCJ. Decizia nr. 1976/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1976/2009
Dosar nr. 7008/1/2009
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă:
La data de 28 ianuarie 2009 petenta E.M. a formulat plângere penală, prin reprezentantul său E.F.G., împotriva magistraţilor judecători care au pronunţat decizia civilă nr. 382/A din 30 octombrie 2007 în Dosarul nr. 2830/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen., precum şi împotriva numitului G.C., secretarul Primăriei Băile Govora întrucât a depus la dosarul cauzei „probe mincinoase”.
A fost ataşat Dosarul nr. 566/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din analiza actelor şi înscrisurilor existente la dosar rezultă că prin acţiunea formulată la data de 31 octombrie 2002 şi precizată, reclamanta E.M. a chemat în judecată oraşul Băile Govora prin primar, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 225 din 28 august 2002 emisă de primarul oraşului Băile Govora şi restituirea în natură a Vilei C., compusă din trei camere şi anexe, precum şi a terenului aferent, imobile situate în oraşul Băile Govora.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 267 din 12 mai 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de S.N.P. Petrom - Sucursala P. Rm. Vâlcea, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC E.O. SA Rm. Vâlcea şi a respins acţiunea precizată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a oraşului Băile Govora prin primar, formulată de SC E.O. SA - sucursala Rm. Vâlcea.
Prin decizia civilă nr. 382/ A din 30 octombrie 2007, pronunţată de completul de judecată alcătuit din magistraţii judecători: N.G., D.C. şi I.R. din cadrul Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuale, prin decizia civilă nr. 7935 din 11 decembrie 2008 (Dosar nr. 2830/46/2006) a respins ca tardiv recursul declarat de reclamanta E.M., împotriva deciziei civile nr. 382/ A din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Având în vedere situaţia de fapt expusă mai sus, precum şi actele premergătoare efectuate în cauză, constată că persoana vătămată a făcut referire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu, pretins a fi fost comise de magistraţii judecători reclamaţi, în cauza care le-a fost repartizată spre soluţionare în timpul desfăşurării activităţii judiciare.
Ori, în ceea ce priveşte activitatea judecătorilor, care sunt magistraţi, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale în acord cu principiile dreptului substanţial şi al celui procedural.
Eventualele erori care apar în acest proces de interpretare şi aplicare a legii, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi interpretate numai în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege, în fiecare caz în parte, aceasta fiind şi justificarea lor.
În acest context, nemulţumirile dintr-un proces civil cu referire la îndeplinirea actelor de procedură, încuviinţarea şi administrarea dovezilor de către un judecător şi modul concret de rezolvare a cauzei, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva judecătorului sau judecătorilor care au spre soluţionare o cauză ori au pronunţat o hotărâre judecătorească într-o astfel de cauză.
Dacă s-ar accepta o astfel de cale a plângerii penale împotriva judecătorului sau judecătorilor, ar însemna să se permită o imixtiune a procurorului, în afara competenţei şi a atribuţiilor ce îi sunt conferite prin lege, în aprecierea ori stabilirea unor situaţii de fapt ori chestiuni de drept în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată, ori în aprecierea soluţiilor pronunţate de acestea, ceea ce ar echivala cu o atingere adusă principiului independenţei judecătorilor înscris în art. 124 alin. (3) din Constituţia României (judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii).
Exercitarea căilor de atac este singura modalitate legală prin care instanţele supreme verifică hotărârea de la fond a magistraţilor independenţi.
Prin ordonanţa nr. 566/P/2009 din 16 iunie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători N.G., D.C. şi I.R. de la Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 şi art. 249 C. pen.
Disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind faptele prev. şi ped. de art. 246 şi art. 249 C. pen., pretins a fi fost comise de G.C., secretarul Primăriei oraşului Băile Govora, la data de 30 octombrie 2007, cu ocazia soluţionării Dosarului civil nr. 2830/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vâlcea.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel s-a avut în vedere că din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că activitatea judecătorilor se circumscrie soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în acord cu principiile dreptului substanţial şi a celui procedural.
Se opinează că eventualele erori care apar în procesul de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu.
Persoana nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţe poate uza de căile de atac prevăzute de lege şi nu să formuleze plângere penală împotriva judecătorului.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere, la procurorul ierarhic superior, petenta E.M. prin reprezentant E.F.G., care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 754/3507/II/2/2009 din 31 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din considerentele rezoluţiei se reţine că nu există indicii în sensul săvârşirii de către magistraţi a infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 249 C. pen.
Împotriva ordonanţei nr. 566/P/2009 din 16 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen legal, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petenta E.M. prin reprezentant legal, solicitând desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la procuror pentru a dispune măsuri privind „urmărirea penală a inculpaţilor magistraţi, a inculpatului secretar şi pe cale civilă veţi emite o măsură în atenţia Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, pentru ca această să repună cauza pe rol şi să dispună judecarea recursului conform cererii mele, în interesul legii”.
Analizând actele existente la dosar şi actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie opinează că plângerea formulată de petentă nu este întemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
Aşa cum se poate lesne observa, petenta E.M. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor fiind practic nemulţumită de soluţia pronunţată.
Din conţinutul plângerii depusă la Înalta Curte rezultă că petenta formulează doar apărări în sprijinul cauzei civile, menţionând şi actele pe care le deţine fără nici o referire la presupusa activitate infracţională a judecătorilor în legătură cu îndeplinirea activităţii de jurisdicţie sau că şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.
Orice parte nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţa de judecată poate uza de căile de atac reglementate de normele de procedură pentru a supune hotărârea controlului jurisdicţional şi nu să formuleze plângere penală împotriva magistraţilor încercând în acest mod să creeze o nouă cale de atac cu privire la soluţia care o nemulţumeşte.
De altfel petenta nu a depus nici măcar diligenţele necesare pentru a declara recurs în termenul legal prevăzut de lege acesta fiind respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 7935 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, însă a preferat să formuleze plângere penală împotriva judecătorilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu.
Înalta Curte reţine însă că soluţia dispusă prin ordonanţa atacată este legală şi temeinică cât timp din actele dosarului nu rezultă indicii care să justifice presupunerea că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei infracţiuni.
În raport de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă ca nefondată plângerea formulată de petiţionară.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara E.A.M. prin procurator E.F.G. împotriva Ordonanţei nr. 566/P/2009 din 16 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1987/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
