ICCJ. Decizia nr. 2065/2009. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2065/2009
Dosar nr. 8407/1/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 34995 la data de 26 octombrie 2009, petentul recurent P.R.P. solicită în temeiul dispoziţiilor art. 461 pct. 1 lit. c) şi pct. 2 C. proc. pen., „Lămuriri” cu privire la hotărârea ce se execută, în speţă, sentinţa penală nr. 330 (331) din 13 august 1998 pronunţată în Dosarul nr. 26/1996 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (fila 2-7 din anexa) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1682/28 martie 2001 pronunţată în dosarul nr. 3512/1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală (filele 8-17 din anexă) sau prin decizia penală nr. 2599 din 23 mai 2002 pronunţată în Dosarul nr. 3793/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală (fila 21 din anexă) sau prin decizia penală nr. 1838 din 10 aprilie 2003 pronunţată în dosarul nr. 3793/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală (filele 29-39 din anexă).
În fapt, solicită lămuriri cu privire la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 330 (331) din 13 august 1998, întrucât în cauză s-au pronunţat 3 decizii ale Curţii Supreme de Justiţie: decizia penală nr. 1682 din 28 martie 2001, decizia penală nr. 2599 din 23 mai 2002 şi decizia penală nr. 1838 din 10 aprilie 2003.
Analizând actele şi probele dosarului, Înalta Curte, constată că această contestaţie la executare urmează a fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Formal sunt îndeplinite condiţiile textului prevăzut de dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. deoarece s-a solicitat lămurirea unei decizii penale pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Examinând însă pe fond contestaţia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este fondată având în vedere următoarele:
Rămânerea definitivă a hotărârilor primei instanţe are loc în condiţiile art. 416 C. proc. pen.
Împrejurarea că în cauză au fost pronunţate mai multe decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în diferite cicluri procesuale, nu este de natură să justifice pretinsele nelămuriri cu privire la dispoziţiile care trebuiesc executate.
De altfel, ceea ce invocă contestatorul sunt nelămuriri cu privire la conţinutul unei somaţii (nr. 1127 din 14 octombrie 2009) iar nu cu privire la dispoziţiile cuprinse în deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând dosarul se mai constată că asupra succesiunii în timp a hotărârilor pronunţate în cauză şi a pretinselor neînţelegeri legate de punerea în executare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat chiar prin încheierea invocată de contestator, fiind respinse cererile de îndreptare a erorilor şi omisiunilor, cereri formulate de P.R.P.
În consecinţă, faţă de cele reţinute se va respinge contestaţia la executare conform art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi dispoziţiilor art. 463 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., ca nefondată.
Conform dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul P.R.P.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2037/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2081/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
