ICCJ. Decizia nr. 2030/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2030/2009
Dosar nr. 116/42/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Curtea de Apel Ploieşti, ca urmare a declinării competenţei de către această instanţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin sentinţa penală nr. 123 din 17 august 2009 şi înregistrată pe rolul secţiei penale sub nr. 116/42/2009 la 7 septembrie 2009, petenta S.A. Inoteşti a formulat în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluţiei nr. 288/P/2008 din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, precum şi împotriva rezoluţiei nr. 63/A/2/2009 din 29 ianuarie 2009 a Procurorului General al acestor instituţii fiind nemulţumit de soluţia dată prin cele 2 rezoluţii, acestea fiind rezultatul comiterii unor infracţiuni de abuz în serviciu, comise atât de cei menţionaţi în rezoluţii cât şi de către alţi reprezentanţi ai altor instituţii publice (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne).
Plângerea a fost însoţită de un set de acte ataşate dosarului.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:
Prin rezoluţia din 06 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.E., procuror în cadrul Judecătoriei Mizil, C.A., judecător la Judecătoria Mizil, S.V., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, S.D.I., R.Ş., T.I., S.C., V.A., toţi agenţi de poliţie, Z.T., tehnician criminalist, D.D., ziarist şi B.G., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208-209 C. pen., art. 246, art. 264, art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Prin plângerea formulată S.A. Inoteşti şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a Dosarului nr. 1889/359/2007 al Judecătoriei Mizil de către judecătorul C.A. şi al Dosarului nr. 695/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, soluţionat la 14 noiembrie 2007 de către procurorul A.E. De asemenea apreciază că rezoluţia nr. 305/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil a fost dată în mod fictiv şi cu rea credinţă de către prim-procuror S.V., acuzându-i pe ceilalţi intimaţi, de săvârşirea infracţiunilor menţionate.
În plângere petenta face referiri generale cu privire la dispariţia din patrimoniul S.A. Inoteşti a unor bunuri, la aşa zisa neimplicarea autorităţilor administrative şi judeţene a poliţiei şi a autorităţii judecătoreşti - în cercetarea modului de lichidare a patrimoniului - C.A.P. Colceag, judeţul Prahova.
Cu privire la aceste aspecte, în motivarea rezoluţiei atacate s-a reţinut că nu se confirmă, dovadă fiind sentinţa nr. 3 din 07 ianuarie 2008 a Judecătoriei Mizil, rămasă definitivă prin decizia nr. 943/2008 a Tribunalului Prahova, cât şi numeroasele plângeri cu acelaşi conţinut care au mai fost soluţionate de către Parchetul Curţii de Apel Ploieşti, precum şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nerezultând săvârşirea unei fapte penale de către făptuitori.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta S.A. Inoteşti a formulat, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin rezoluţia din 29 ianuarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 63/II/2/2009 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei, apreciindu-se că soluţia dispusă prin rezoluţia nr. 288/P/2009 din 06 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este legală şi temeinică, neputându-se reţine în sarcina făptuitorilor nici o infracţiune, nemulţumirea părţii vătămate cu privire la soluţiile dispuse în Dosarul nr. 695/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi în Dosarul nr. 1889/259/2007 al Judecătoriei Mizil nu duce la concluzia că cei care au instrumentat acele cauze şi-au îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu sau au omis să îndeplinească vreun act.
Nemulţumită de modul de soluţionare al plângerii sale, petenta s-a adresat instanţei de judecată, Curţii de Apel Ploieşti, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea ordonanţei şi trimiterea dosarului la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatelor.
Prin sentinţa penală nr. 123 din 17 august 2009 Curtea de Apel Ploieşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. de petenta S.A. Inoteşti privind rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din Dosarul nr. 288/P/2008, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a dobândirii de către intimata A.E. a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând plângerea petentei - constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În vederea soluţionării plângerii penale, în conformitate cu art. 224 C. proc. pen., procurorul a efectuat acte premergătoare necesare pentru soluţionare legală şi completă sub toate aspectele a cauzei.
Din aceste acte premergătoare nu au rezultat indicii ale existenţei infracţiunilor prevăzute de art. 208-209 C. pen., art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., procurorul făcând o legală aplicare a dispoziţiilor în materia soluţionării plângerii penale, ca act de sesizare a organului judiciar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine criticile formulate de petentă în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., referitor la insuficienta cercetare, deoarece procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente.
Invocarea de către petentă a neadministrării probelor, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Orice hotărâre judecătorească poate fi supusă controlului judiciar exclusiv prin exercitarea căilor de atac legal prevăzute, orice soluţie contrară ducând la încălcarea dispoziţiilor legale privind independenţa judecătorilor.
Obiectul plângerii penale nu poate să-l constituie soluţia pronunţată în cadrul activităţii de jurisdicţie căci astfel s-ar putea pretinde că magistraţii răspund penal pentru soluţiile pronunţate, iar principiului constituţional al independenţei magistraţilor ar fi lipsit de eficienţă.
Având în vedere dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. şi constatând că din actele premergătoare efectuate a rezultat unul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.,în mod legal şi temeinic procurorul a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţi, confirmate şi de procurorul şef, în urma plângerii formulată de petiţionară împotriva acestora.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea petiţionarei S.A. Inoteşti.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.A. Inoteşti - prin reprezentant D.M. împotriva rezoluţiei din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti dispusă în Dosarul nr. 288/P/2008, pe care o şi menţine.
Obligă petenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2007/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2037/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
