ICCJ. Decizia nr. 2037/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2037/2009
Dosar nr. 8217/1/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 28 mai 2007, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4033/1/2007, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 252/P/2007 din 23 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că rezoluţia procurorului şef de secţie a fost comunicată petentului la data de 27 martie 2007, iar plângerea la instanţă a fost formulată la 23 aprilie 2007, după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 710 din 3 decembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători în Dosarul nr. 8130/1/2007, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva hotărârii instanţei de fond, constatându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 14 martie 2008, petentul A.I. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 710 din 3 decembrie 2007, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, susţinând că hotărârea atacată este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 184, art. 197 alin. (4) şi art. 310 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita exclusiv împotriva hotărârilor determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii şi a inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia exprimării de către partea interesată a simplei nemulţumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere, fie a afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.
în prezenta cauză, revizuientul A.I. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 393 C. proc. pen., cu referire între altele la faptul că aceasta trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, prin sentinţa nr. 362 din 28 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respingându-se, ca tardivă, plângerea formulată, în baza art. 2781 C. proc. pen., de către acesta.
Motivele invocate de revizuient, respectiv încălcarea prevederilor art. 184, art. 197 alin. (4) şi art. 310 alin. (2) C. proc. pen., nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, revizuientul dând o interpretare eronată dispoziţiilor legale menţionate.
Mai mult, prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 362 din 28 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 362 din 28 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
