ICCJ. Decizia nr. 2181/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2181/2009
Dosar nr. 7768/1/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
La data de 5 octombrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei din 24 februarie 2009 dată în Dosarul nr. 142/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A fost ataşat Dosarul nr. 142/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că prin plângerea formulată la data de 28 noiembrie 2008, petentul T.M. a solicitat cercetarea magistratului Z.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Din verificările efectuate a rezultat că la data de 12 noiembrie 2008, prin rezoluţia nr. 1193/P/2008 procurorul Z.G. a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.E. procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu motivarea că fapta nu există.
Nemulţumit de soluţia adoptată de intimată, petentul a formulat plângere penală împotriva acesteia solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror Z.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. reţinându-se că fapta nu există.
La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul că din analiza înscrisurilor existente la dosar nu se poate reţine că intimata a săvârşit fapta penală reclamată, soluţia adoptată de aceasta în Dosarul nr. 1193/P/2003 fiind rezultatul analizării acelor aflate la dosarul cauzei şi a textelor de lege aplicabile în cauză.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petentul T.M. cu motivarea că nu este probată şi se bazează pe simple afirmaţii de natură subiectivă care nu au avut în vedere conţinutul plângerii şi nu s-a procedat la audierea sa neexercitându-se astfel rolul activ al organului de urmărire penală.
Prin rezoluţia nr. 3161/1533/II/2/2009 din 3 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 142/P/2009 din data de 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pe magistratul Z.G., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că la adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul că petentul a formulat plângere împotriva intimatei fiind nemulţumit de soluţia pronunţată de aceasta cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 1193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie situaţie ce nu poate constitui premisa comiterii vreunei infracţiuni.
Se arată că magistratul procuror a acţionat în virtutea atribuţiilor de serviciu şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare astfel încât incidenţa cazului reglementat de art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost corect stabilit pentru considerentul că fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluţii, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petentul T.M. solicitând a se avea în vedere că soluţia procesului nu este fundamentată în fapt şi în drept şi se rezumă la afirmaţii simpliste conform cărora din conţinutul plângerii nu se poate stabili obiectul acesteia.
La termenul de astăzi în şedinţă publică reprezentantul parchetului a invocat excepţia tardivităţii formulării plângerii în raport de data comunicării soluţiei şi data formulării acesteia.
Analizând actele existente la dosar Înalta Curte apreciază că plângerea petentului T.M. a fost tardiv formulată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 C. proc. pen. la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Soluţia i-a fost comunicată petentului la data de 16 aprilie 2009 iar petentul a formulat plângere în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. la data de 5 octombrie 2009 depăşind cu mult termenul de 20 de zile reglementat de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În raport de această situaţie, Înalta Curte urmează să respingă ca tardivă plângerea formulată de petentul T.M. în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a)C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 142/P/2009 din 24 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2179/2009. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2185/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
