ICCJ. Decizia nr. 549/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 549/2009
Dosar nr. 1298/1/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul C.G. împotriva rezoluţiei nr. 604/P/2008 din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În vederea soluţionării cauzei s-a ataşat Dosarul nr. 604/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Petiţionarul C.G. a formulat plângere penală împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti - C.E. solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. în legătură cu soluţionarea dosarului nr. 394/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea plângerii sale, petiţionarul arată că „în repetate rânduri, am trimis plângeri domniei sale (n.n. procurorului general C.E.) semnalând nemulţumirea mea împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în care ambele parchete îmi trimit rezoluţii cu respingeri eronate şi nerespectând Codul penal . recomandându-mi să mă adresez instanţei de judecată . fapte ce duc la slaba organizare a procurorului general”.
În finalul plângerii, petentul „constată” că învinuirea procurorului general constă în faptul că, „infracţiunile Primăriei Cernăteşti, judeţul Buzău, asupra proprietăţii sale nu au fost recunoscute „de domnia sa”.
Prin rezoluţia nr. 604/P/2008 din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.
În rezoluţia atacată, procurorul reţine că petiţionarul a formulat mai multe plângeri la organele de poliţie şi parchetele de pe raza de competenţă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, constituindu-se la nivelul acestuia din urmă Dosarul nr. 394/P/2007.
În acest dosar, prin rezoluţia din 7 februarie 2008, procurorul C.V. a dispus în baza art. 10 lit. a) şi f) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii D.C., V.G. şi I.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Persoana vătămată C.G. a susţinut că făptuitorul I.G. a refuzat să îi elibereze o declaraţie dată în anul 2003 la Postul de Poliţie Berceni, iar făptuitorii D.C. şi V.G. au întocmit în Dosarul nr. 108/P/2000 o expertiză tehnică auto întocmită de expertul tehnic C.C., care concluzionează că a circulat cu o viteză de 25 km/h, cu o altă expertiză întocmită de expertul E.I., ce stabilea o viteză de 41 km/h.
Făptuitorii D.C. şi V.G. au mai fost cercetaţi în Dosarul nr. 207/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, soluţionat prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 28 februarie 2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că din actele premergătoare efectuate a rezultat că fapta nu există.
Plângerea formulată de C.G., în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei dispuse în dosarul nr. 207/P/2005 a făcut obiectul dosarului penal nr. 306/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti, soluţionat prin sentinţa penală nr. 30 din 19 februarie 2007, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 2444 din 7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind menţinută soluţia dispusă de procuror.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 394/P/2007 a fost respinsă ca tardivă prin rezoluţia nr. 1721/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, C.E..
În motivarea rezoluţiei atacate se mai arată că fapta procurorului general de a respinge plângerea nu realizează conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 604/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 12275/08/203/II-2/2009 din 12 ianuarie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în termen legal a formulat plângere la instanţă petiţionarul C.G., arătând în motivarea acesteia că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, C.E., a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că a refuzat să-i soluţioneze plângerile pe care le-a formulat.
Examinând plângerea, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata C.E., prin rezoluţia nr. 1721/II/2/2008 din 4 noiembrie 2008 a respins ca tardivă plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 394/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, reţinând că această rezoluţie i-a fost comunicată la 19 februarie 2008 iar plângerea a fost înregistrată la 27 august 2008.
Respingerea acestei plângeri nu poate atrage răspunderea penală a magistratului-procuror, care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
În fapt, petiţionarul este nemulţumit de soluţia de respingere a plângerii sale, însă nu a înţeles să urmeze procedura prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ci a formulat plângere penală împotriva magistratului care a dispus soluţia.
În consecinţă, întrucât fapta reclamată nu există, rezoluţia atacată fiind temeinică şi legală, Înalta Curte urmează să respingă plângerea şi să îl oblige pe petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.G. împotriva rezoluţiei din 8 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 604/P/2008.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 563/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
