ICCJ. Decizia nr. 2160/2009. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2160/2009
Dosar nr. 7064/1/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra plângerii penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rezoluţia din 16 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în Dosarul nr. 846/P/2009 s-a dispus, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător P.D. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.
Procurorul a reţinut că la data de 29 iunie 2009, petiţionarul R.V. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător P.D. de la Curtea de Apel Bacău pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., faptă pretins a fi fost săvârşită în cadrul soluţionării Dosarului penal nr. 246/32/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău.
Efectuând acte premergătoare, procurorul reţine că prin sentinţa penală nr. 99 din 25 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 246/32/2009 al Curţii de Apel Bacău - judecătorul cauzei fiind magistratul P.D. - s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 1304/P/2008 din data de 19 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Cum în speţă, nu s-a confirmat existenţa vreunei infracţiuni şi cum persoana vătămată nu a prezentat date, indicii, înscrisuri sau alte probe, s-a constatat că fapta reclamată nu există.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei procurorului a fost respinsă prin rezoluţia nr. 8471/4049/II-2/2009 din 20 august 2009 dată de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul R.V. a formulat plângere la instanţă, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea, în temeiul disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului rezultă că magistratul judecător P.D. a soluţionat plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiilor nr. 1304/P/2008 din 19 martie 2009 şi nr. 333/II/2/2009 din 18 mai 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cauza formând obiectul Dosarului nr. 246/32/2009.
Prin sentinţa penală nr. 99 din 25 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea, ca nefondată a plângerii petiţionarului R.V. şi menţinerea ca legale şi temeinice a rezoluţiilor atacate.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs petiţionarul R.V., dosarul fiind înaintat spre soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După pronunţarea sentinţei - aceasta nefiind definitivă urmare exercitării căii de atac a recursului - respectiv la data de 29 iunie 2009 petiţionarul R.V. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu pot fi reţinute indicii care să contureze săvârşirea de către magistratul judecător, a vreunei fapte penale şi care ar permite începerea urmăririi penale faţă de acesta.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost motivată în fapt şi în drept, iar eventualele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie ale acesteia pot fi invocate în calea de atac a recursului exercitată de petiţionarul R.V.
Pronunţarea unei hotărâri defavorabile petiţionarului nu constituie, prin ea însăşi, un indiciu privind săvârşirea unei infracţiuni, magistratul pronunţând soluţia în raport de probele administrate la dosarul cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei din 846/P/2009 din 16 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi va menţine rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 846/P/2009 din 16 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2144/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2170/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
