ICCJ. Decizia nr. 672/2009. SECTIA PENALĂ. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Sentinţa nr. 672/2009
Dosar nr. 9384/1/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin plângerea înregistrată la data de 6 august 2007 petiţionarul B.C. a contestat rezoluţia nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.G. - căpitan la Poliţia Pucioasa, B.N., A.M., B.R. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, C.D. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi S.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
Prin sentinţa nr. 656 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Ulterior, prin decizia nr. 499 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, s-a admis recursul declarat de petiţionar, s-a casat sentinţa nr. 656 din 31 octombrie 2007 şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, reţinându-se că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât instanţa a procedat la judecarea plângerii fără ca procedura de citare cu petiţionarul să fie legal îndeplinită.
În vederea soluţionării cauzei a fost ataşat Dosarul nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Petiţionarul B.C. a formulat plângere penală faţă de intimaţii D.G. - căpitan în cadrul Poliţiei Pucioasa, N.B., A.M., R.B. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, D.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, S.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acuzându-i de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. cu prilejul efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 1292/P/2001 şi soluţionării cauzei.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa nr. 1292/P/2001 petiţionarul din prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 449 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Dâmboviţa l-a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa închisorii de 25 ani în regim de detenţie.
Rechizitoriul a fost întocmit de către procurorul criminalist N.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, iar în instanţă parchetul a fost reprezentat de procuror R.B.
Apelul declarat de B.C. a fost respins prin decizia penală nr. 556 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, procuror de şedinţă fiind intimata D.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Ulterior, prin decizia nr. 2286 din 28 aprilie 2004 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C., la şedinţa de judecată participând procuror S.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În rezoluţia atacată se reţine că plângerea este nefondată, petiţionarul reclamându-i pe lucrătorii de poliţie şi pe procurori la cca 3 ani de la condamnarea sa definitivă, fiind nemulţumit de soluţia pronunţată în cauză, intimaţii exercitându-şi corespunzător atribuţiile de serviciu.
Prin rezoluţia nr. 8299/3233/2007 din 25 iunie 2007 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondată plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei menţionate.
Conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul B.C. a formulat plângere la instanţă, arătând în motivarea acesteia că intimaţii şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, fapt ce a condus la condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 25 ani.
Petiţionarul solicită admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală faţă de intimaţi, aceştia făcându-se vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Plângerea formulată de petiţionar este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii ale săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. sau ale altei infracţiuni de către intimaţi cu prilejul efectuării urmăririi penale, trimiterii în judecată şi susţinerii intereselor Ministerului Public la judecarea în fond şi în căile de atac.
Dimpotrivă, intimaţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea normelor legale, măsura trimiterii în judecată a petiţionarului fiind ulterior confirmată de instanţa de judecată care a dispus condamnarea acestuia.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia pronunţată nu poate atrage răspunderea penală a persoanelor care au efectuat acte de urmărire penală, au dispus trimiterea în judecată sau au participat la soluţionarea cauzei în instanţă.
Eventualele deficienţe ale urmăririi penale puteau fi invocate de petiţionar cu ocazia judecării cauzei, instanţa urmând să se pronunţe asupra acestora.
Prin urmare, constatând că plângerea este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să o respingă şi să menţină rezoluţia atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 308/P/2007.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 670/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 702/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
