ICCJ. Decizia nr. 563/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 563/2009
Dosar nr. 4645/2/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală formulată la 5 februarie 2008, petentul B.M. a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, faţă de numiţii M.C. - director general al Corpului de Control al M.I.R.A., A.I. - subcomisar la Corpul de Control M.I.R.A., P.D., C.Ş., M.F., C.M. - I.P.J. Giurgiu şi L.L. - Poliţia Mihăileşti, care au protejat şi favorizat unele fapte penale grave, comise de primarul S.D. de la Primăria Mihăileşti, judeţul Giurgiu, de membrii Comisiei locale şi judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991, precum şi de alte persoane cu funcţii de răspundere de la Prefectura Giurgiu.
Petentul a arătat în plângerea sa că persoanele reclamate, profitând de calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, în mod abuziv au propus soluţii de neîncepere a urmăririi penale faţă de primarul Stan Dumitru şi faţă de celelalte persoane reclamate în mai multe dosare penale, ce au făcut obiectul plângerilor formulate de petent.
Acest fapt a determinat obţinerea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren de către P.D., F.N., G.C., N.E., N.Ş. şi I.S., în detrimentul petentului şi familiei sale.
Cu privire la chestorul M.C. şi la subcomisarul A.I., din cadrul Corpului de Control M.I.R.A., petentul a reclamat faptul că, deşi aceştia au luat cunoştinţă de activitatea infracţională a lucrătorilor de poliţie care au instrumentat cauzele penale privind pe Stan Dumitru şi alţii, în mod abuziv nu au luat nici o măsură faţă de aceştia.
Plângerea petentului a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2392/1055/VIII-1/2008 şi trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 20 februarie 2008, fiind înregistrată cu nr. 297/P/2008.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A., spre competentă soluţionare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 de către chestorul M.C. şi subcomisarul A.I., având în vedere că aceleaşi aspecte sesizate privind pe numiţii P.D., C.Ş., M.F., C.M. şi L.L. au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1241/P/2006, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin ordonanţa nr. 297/P/2008 din 7 aprilie 2008.
Petentul a reclamat, în esenţă, atitudinea abuzivă a celor doi care, deşi au luat la cunoştinţă de abuzurile comise de lucrătorii de poliţie P.D., C.Ş., M.F., C.M. şi L.L. în soluţionarea lucrărilor şi dosarelor ce au făcut obiectul plângerilor sale, nu au luat nici o măsură faţă de aceştia.
Actele premergătoare efectuate în cauză au constatat, însă, că activitatea lucrătorilor de poliţie menţionaţi mai sus a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1241/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, în urma probelor administrate a stabilit că propunerile făcute de aceştia în soluţionarea lucrărilor şi dosarelor sunt legale şi temeinice, ele fiind confirmate de procurorii de caz, primii procurori şi, în unele cazuri, şi de instanţele de judecată care au respins, ca nefondate, plângerile petentului formulate împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale.
În consecinţă, prin ordonanţa nr. 1241/P/2006 din 15 noiembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef P.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art. 291 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen., precum şi faţă de comisarul şef C.Ş., comisarul M.F., subcomisarul C.M. şi agentul şef L.L., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.C. şi A.I., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere B.M., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând redeschiderea dosarului şi reluarea cercetărilor.
Prin ordonanţa nr. 618/II-2/2008 din 7 iulie 2008, procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul D.N.A., în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus următoarele :
1. Admiterea plângerii formulate de petentul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008 a Serviciului Teritorial Bucureşti.
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de comisar şef P.D., comisar şef C.Ş., comisar M.F., subcomisar C.M. şi agent şef L.L., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.
3. Menţinerea celorlalte dispoziţii ale rezoluţiei mai sus menţionate.
Petentul B.M. a formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiei procurorului, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 305 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind competentă să judece, în primă instanţă, faptele reclamate împotriva intimatului M.C., chestor, potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.
Examinând plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect plângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum a fost definit de textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârşirea infracţiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, se dispune neînceperea urmăririi penale.
În cazul contestării acestei soluţii, prin formularea plângerii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., controlul judiciar priveşte temeinicia rezoluţiei în raport cu cercetările efectuate.
În speţa de faţă, Înalta Curte constată că pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, organele judiciare au reţinut, în mod corect, că faptele reclamate de petiţionar nu există, cei doi ofiţeri de poliţie, respectiv M.C. şi A.I., îndeplinindu-şi în mod legal atribuţiile, în limitele competenţelor ce le reveneau potrivit legii, soluţia procurorului fiind susţinută de materialul probator administrat, a cărei concluzie logică o reprezintă.
Astfel, în condiţiile în care s-a constatat că activitatea poliţiştilor reclamaţi de petiţionar nu se circumscriu nici unei fapte penale de natura celor reclamate de acesta, propunerile acestora în soluţionarea dosarelor şi lucrărilor fiind legale şi temeinice, chestorul M.C. şi subcomisarul A.I. de la Corpul de Control M.I.R.A. nu aveau motive să ia faţă de poliţişti măsurile solicitate de petent.
Aşa încât, corect s-a reţinut în cauză că în sarcina celor doi intimaţi nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
II. Prin plângerea formulată, petentul B.M. a reclamat toţi intimaţii.
Prin rezoluţia nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti - Biroul Teritorial Slobozia a dispus neînceperea urmăririi penale numai faţă de intimaţii M.C. şi A.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere B.M., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând redeschiderea dosarului şi reluarea cercetărilor.
Analizând probele administrate în cauză, Parchetul a apreciat soluţia adoptată în cauză ca fiind incorectă, întrucât organul de urmărire penală a omis să dispună o soluţie faţă de făptuitorii P.D., C.Ş., M.F., C.M. şi L.L., deşi plângerea penală formulată de persoana vătămată a fost îndreptată şi împotriva acestora.
În consecinţă, prin ordonanţa nr. 618/II-2/2008 din 7 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti a admis plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008 a Serviciului Teritorial Bucureşti şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.D., C.Ş., M.F., C.M. şi L.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.
A dispus menţinerea celorlalte dispoziţii ale rezoluţiei susmenţionate.
Împotriva acestei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul B.M. a formulat plângere la instanţă.
Înalta Curte, verificând respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., constată că petentul nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior împotriva ordonanţei nr. 618/II-2/2008 din 7 iulie 2008, ci s-a adresat direct instanţei de judecată.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că plângerea este greşit îndreptată, urmând ca, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., să dispună trimiterea plângerii formulată de petiţionarul B.M. împotriva ordonanţei nr. 618/II-2/2008 din 7 iulie 2008 a procurorului şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, referitoare la dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii M.C. şi A.I., soluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionarul B.M. împotriva ordonanţei nr. 618/II/2/2008 din 7 iulie 2008 a procurorului şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul D.N.A., referitoare la dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., pentru competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 568/2009. Penal → |
|---|
