ICCJ. Decizia nr. 1/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1/2010
Dosar nr. 2/1/2010
Şedinţa publică din 4 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Prin încheierea de la 1 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008 arestarea persoanei solicitate M.C., fiul lui C. şi F., născut la data de 12 februarie 1980 în Bucureşti, domiciliat în comuna Afumaţi, jud. Ilfov, pe durata de 5 zile, respectiv de la 1 ianuarie la 5 ianuarie 2010 inclusiv.
Pentru a dispune această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la 25 august 2009 de către Judecătoria nr. 4 din Arganda – Madrid cu privire la persoana solicitată M.C.
S-a reţinut că acesta este cercetat pentru mai multe infracţiuni contra proprietăţii private şi anume în calitate de autor, împreună cu alte persoane, constituiţi în grup infracţional, perioada aprilie – mai 2009, ar fi sustras bunuri din autocamioane de marfă, pe autostrăzile A4 Madrid – Cordoba, A1, Madrid – Burgos şi A3 Madrid – Valencia.
Având în vedere necesitatea asigurării celerităţii în derularea procedurii judiciare de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o durată de 5 zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.C. solicitând lăsarea sa în libertate cât timp nu s-a emis un mandat european de arestare ci doar o solicitare emisă prin Interpol.
Persoana solicitată a solicitat a se lua faţă de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
În mod corect a dispus instanţa de fond arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fiind incidente în cauză disp. art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată fiind reţinută în baza disp. art. 88 alin. (3) din lege pe baza semnalării transmise prin Interpol.
Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a ales măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată, având în vedere gravitatea faptelor comise, privarea de libertate, reprezentând în acelaşi timp o garanţie pentru a asigura prezenţa acestuia în faţa organelor judiciare existând pericolul de a se sustrage şi de a tergiversa punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile speciale.
Această temere este justificată de faptul că persoana solicitată a fost plecată din ţară perioade lungi de timp, tranzitând mai multe ţări europene între care şi Germania pe teritoriul căreia a şi fost cercetat penal.
Reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.C. împotriva încheierii din 1 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2/2/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1888/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
