ICCJ. Decizia nr. 10/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 10/2010
Dosar nr. 10135/1/200.
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin Decizia penală nr. 549/R pronunţată în dosar 6237/320/2008 de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca tardiv recursul declarat de petentul K.S., domiciliat în Târgu Mureş, jud. Mureş, împotriva încheierii penale din 20 noiembrie 2009 pronunţată în dosar nr. 6237/320/2008 al Tribunalului Mureş, cu obligarea petentului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Relevant pentru recursul de faţă este împrejurarea că, în partea introductivă a hotărârii, conform disp. art. 355 C. proc. pen. se consemnează că instanţa pune în discuţia reprezentantei Ministerului Public excepţia neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 invocată de petent la termenul de judecată din 04 decembrie 2009.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile de lege, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
În final instanţa, în urma deliberării, respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate nefiind întrunite cerinţele prevăzute de lege, întrucât prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură, pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea în situaţiile date asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale.
Totodată, instanţa reţine că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 48 de ore, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac.
În continuare numitul K.S. a înţeles a iniţia calea de atac a recursului atât faţă de această dispoziţie a instanţei de recurs - de respingere ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, cât şi separat, împotriva hotărârii 549/R/2009 de respingere ca tardiv a recursului - pe rolul I.C.C.J. cu acelaşi nr. 6237/320/2008.
Atacarea expresă a dispoziţiei instanţei de recurs - de respingere ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate reiese din conţinutul declaraţiei de recurs în care se arată că se declară nemulţumit de „încheierea pronunţată în dosar prin care s-a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate invocată faţă de disp. art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 referitoare la posibilitatea atacării încheierii de respingere a sesizării Curţii Constituţionale în termen de 48 de ore precum şi teza cu privire la judecarea recursului în termen de 3 zile".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a exclude de plano admisibilitatea obiectivă, prevăzută de lege, a formulării unui recurs faţă de o astfel de dispoziţie a instanţei de recurs, constată în cauză întrunirea a unei alte condiţionări în promovarea în deplină legalitate a unei căi de atac, şi anume prematuritatea.
Astfel, aspecte confirmate de altfel în cuprinsul declaraţiei de recurs, pronunţarea dispoziţiei de care se declară nemulţumit recurentul s-a concretizat la data de 9 decembrie 2009. Fără a cunoaşte în aceste condiţii modalitatea concretă de soluţionare, se iniţiază prezentul recurs cu data de 7 decembrie 2009 (f.2).
Aşadar, dincolo de împrejurările că cele consemnate de instanţa de recurs în respingerea excepţiei au o acoperire totală în textele legale aduse în discuţie, ca şi aspect procedural ce atrage o inadmisibilitate a recursului, de prisos fiind orice analiză de substanţă a pricinii, este prematuritatea introducerii cererii de recurs, acesta urmând a fi respins ca inadmisibil pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul K.S. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 549/R din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3494/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3519/2010. Penal → |
|---|
