ICCJ. Decizia nr. 104/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 104/2010
Dosar nr. 293/1/2010
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2010, a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, în baza art. 139 alin. (1), cu referire la art. 1451 C. proc. pen., înIocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţii: M.V. (fiul lui V. şi R., născut la 15 martie 1977), D.F., (fiul lui F. şi E., născut la 25 iunie 1969), F.I., (fiul lui I. şi A., născut la 25 august martie 1985), H.A.I., (fiul lui I. şi I., născut la 14 iunie 1976), Ş.E.T., (fiica lui G.P. şi V., născută la 18 aprilie 1971), C.M.S., (fiul lui Iuliu şi Maria, născut la 21 septembrie 1974), HGS. (fiul lui G. şi I., născut la 13 martie 1972), K.R., (fiul lui I. şi A., născut la 27 iulie 1982) şi M.S. (fiul lui A. şi I., născut la 4 aprilie 1978).
În baza art. 1451, cu referire la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii au fost obligaţi să respecte următoarele obligaţii:
- să nu depăşească limita teritorială a României decât cu aprobarea instanţei;
- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte sunt chemaţi, sau la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori sunt chemaţi;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (1) 2 C. proc. pen. s-a impus inculpaţilor pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, să respecte următoarele obligaţii:
- să nu se aproprie unul de celălalt şi nici de martorii din prezenta cauză menţionaţi în rechizitoriu, respective, C.C.N., S.C.M., P.A.G., C.D.M. şi A.D.V. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect;
- să nu se ocupe de comerţul cu ţigări;
A fost atrasă atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor care le revin se va lua, din nou, faţa de aceştia, măsura arestării preventive.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a apreciat că, întrucât s-a început deja cercetarea judecătorească, procedându-se la ascultarea detaliată a inculpaţilor, celelalte activităţi de judecată ce urmează a fi efectuate nu sunt împiedicate de lăsarea inculpaţilor în libertate. S-a mai arătat că natura şi gravitatea acuzaţiilor, aduse inculpaţilor prin rechizitoriu, nu au caracter dovedit, că, nu există probe care să contureze previzibilitatea unei conduite conjugate şi negative a inculpaţilor, îndreptate împotriva bunei desfăşurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât din actele cauzei nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar produce o perturbare esenţială şi substanţială a ordinii publice şi nici gradul de previzibilitate şi probabilitate a perturbărilor.
Împotriva acestei Încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, pentru motivele expuse pe larg în conţinutul părţii introductive, casarea încheierii atacate şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor în baza art. 3002 şi 160b C. proc. pen.
Recursul este fondat pentru considerentele care vor arăta în continuare.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, verificându –se actele şi lucrările de la dosar, se constată că prin Încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 instanţa a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, apreciindu-se că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor „ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanţele reale ale comiterii faptelor – perioada lungă de timp în care se reţine că s-ar fi desfăşurat activitatea, cantitatea deosebit de mare de ţigări de contrabandă, amploarea operaţiunilor privind activitatea de contrabandă exercitată de inculpaţi, numărul mare de persoane implicate printre care se numără şi poliţişti de frontieră; s-a mai apreciat că pericolul social rezultă şi din amploarea pe care au luat-o astfel de operaţiuni de contrabandă în zonă, existând o percepţie la nivelul opiniei publice, în sensul că este cunoscut faptul că în mod frecvent se practică activităţi de contrabandă pe linia de frontieră respectivă.
Curtea constată că încheierea atacată, este netemeinică sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Astfel, aprecierileinstanţei de fond în sensul că s-a procedat deja la audierea inculpaţilor, „că celelalte acte de judecată ce urmează a fi efectuate nu sunt împiedicate de prezenţa inculpaţilor în stare de libertate", că nu s-ar produce o perturbare esenţială şi substanţială a ordinii publice şi nici gradul de previzibilitate şi probabilitate a perturbărilor nu sunt fondate.
Totodată Înalta Curte apreciază că, chiar dacă inculpaţii care au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriu în stare de arest preventiv, au fost audiaţi, nu s-au schimbattemeiurile care a determinat arestarea lor preventivă; astfel, faţă de natura şi amploarea infracţiunilor comise, ca şi faţă de atragerea în componenţa grupului – prin corupţie - a unor cadre din poliţia de frontieră, se impune pentru buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a înlătura orice suspiciuni cu privire la influenţarea în vreun mod a aflării adevărului în cazul menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Pentru aceste considerente urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., să se caseze în parte, încheierea atacată şi să se înlăture aplicarea art. 139 alin. (1) şi art. 1451 C. proc. pen.,iar conform art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., să fie menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., Ş.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009.
Casează, în parte, încheierea atacată şi înlătură aplicarea art. 139 alin. (1) şi art. 1451 C. proc. pen.
Conform art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor M.V., D.F., F.I., C.M.S., HGS., Ş.E.T., H.A.I., K.R. şi M.S.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi F.I., C.M.S., Ş.E.T., H.A.I. şi M.S., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Onorariul interpretului de limbă maghiară pentru intimaţii inculpaţi F.I. şi Ş.E.T. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2010. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 1980/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
