ICCJ. Decizia nr. 12/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 12/2010
Dosar nr. 3/1/2010
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 01735/89/2009 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului P.E.(fiul lui G. şi al L., năsut la 30 august 1986 în Murgeni, jud. Vaslui), arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20/U din 18 martie 2009, emis de Tribunalul Vaslui.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că materialul probator existent în cauză conferă suficiente date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită cerinţa înscrisă la art. 143 C. proc. pen., precum şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce face să fie îndeplinite şi cerinţele prevăzute la art. 148 lit. f) C. proc. pen.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, faţă de complexitatea cauzei, determinată, printre altele, de amploarea probatoriului administrat, de faza procesuală în care se află, de diligenţele manifestate de organele judiciare în derularea procedurilor, durata măsurii arestării preventive se încadrează în limitele impuse de noţiunea de „durată rezonabilă".
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, apreciind că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciare este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (4) din acelaşi text de lege „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".
În cauză, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea arestării preventive este licită, respectându-se astfel atât legislaţia internă, cât şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în limitele legii.
Toate aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva încheierii din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 01735/89/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1980/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2145/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
