ICCJ. Decizia nr. 111/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 111/2010
Dosar nr. 4959/2/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 5 august 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-au recunoscut efectele sentinţei penale nr. 7/B/XXI/1859/2007/25 a Tribunalului Sectorului XX, XXI, XXIII din Budapesta şi s-a dispus transferarea condamnatului B.O. (fiul lui I. şi al A.) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată, s-a dedus din pedeapsă detenţia de la 7 septembrie 2007, la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 7/B/XXI/1859/2007/25 a Tribunalului Sectorului XX, XXI, XXIII din Budapesta, persoana transferabilă B.O. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj comisă cu ameninţare gravă, conform art. 323 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen. ungar, constând în aceea că, la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie 2007, l-a ameninţat cu acte de violenţă pe numitul H.C.A. şi l-a determinat să îi înmâneze suma de 700.000 forinţi.
S-a mai reţinut că în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată, cu privire la condiţiile transferării.
Împotriva acestei sentinţe persoana transferabilă a declarat recurs învederând că nu doreşte să fie transferat în România din cauza unei posibile eliberări în ianuarie 2010 şi oricum ar fi eliberat pe cuvânt de onoare la data de 22 aprilie 2010.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, transferul unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc dacă persoana condamnată este resortisant al statului de executare, hotărârea este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei, transferul este consimţit de către persoana condamnată, faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare şi statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.
Condiţiile impuse de textul de lege mai sus menţionat sunt îndeplinite.
Astfel, persoana transferabilă este cetăţean român, cu domiciliul în România, hotărârea de condamnare este definitivă din data de 16 septembrie 2008, condamnatul având de executat mai mult de 6 luni închisoare, data împlinirii pedepsei fiind 6 martie 2011.
Din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 5 februarie 2009, la sediul închisorii Palhalma, în prezenţa unui judecător cercetări penale şi a unui procuror cercetări penale, condamnatul a declarat că îşi menţine cererea de a fi transportat într-un penitenciar din România, unde doreşte să-şi execute pedeapsa (a se vedea fila 50 din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti) iar din referatul privind situaţia socială şi familială a deţinutului B.O. (fila 6 din acelaşi dosar) rezultă că acesta doreşte transferul executării pedepsei în România pentru a putea fi vizitat de familie.
Şi condiţia dublei incriminări este îndeplinită în cauză, fapta comisă de condamnat având corespondent în legislaţia română, respectiv în dispoziţiile art. 194 C. pen. (infracţiunea de şantaj).
Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere toate aceste dispoziţii ale art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, şi justificat a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus transferul condamnatului B.O.
În raport de considerentele expuse, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă B.O. împotriva sentinţei penale nr. 212 din 5 august 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2945/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2969/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
