ICCJ. Decizia nr. 11/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 11/2010
Dosar nr. 6237/320/2008
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 549/R pronunţată în Dosarul nr. 6237/320/2008 de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca tardiv recursul declarat de petentul K.S., împotriva încheierii penale din 20 noiembrie 2009 pronunţată în Dosar nr. 6237/320/2008 al Tribunalului Mureş, cu obligarea petentului la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a consemnat că, prin încheierea penală din 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureş, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prev. art. 52 alin. (1), (2) C. proc. pen., invocată de recurentul petent K.S., în temeiul art. 29, alin. (1), (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Pentru a dispune în acest sens Tribunalul Mureş a reţinut că la termenul de judecată din 20 noiembrie 2009, odată cu cererea de recuzare a judecătorului I.L., depusă în scris, şi cu cererea de recuzare a judecătorului S.B., formulată oral de către re curentul K.S., acesta a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 52 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi a solicitat, în conformitate cu prev. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 re publicată, suspendarea judecăţii cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei invocate.
În motivare, autorul excepţiei apreciază că textul legal menţionat C. proc. pen. încalcă următoarele prevederi constituţionale:
- art. 1 alin. (3) şi art. 124 alin. (3) din Constituţia României, precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţile fundamentale, la care România a aderat prin Legea nr. 30/1994.
Recurentul a apreciat că soluţionarea unei cereri de recuzare de un alt complet în care nu poate intra doar judecătorul recuzat este o prevedere legală superficială chiar iresponsabilă, deoarece între colegii de muncă se pot forma prietenii notorii, chiar şi sentimente mai profunde, de natură intimă. Arată, în continuare, situaţia în care se află, respectiv numeroasele dosare pe care le are pe rolul instanţelor mureşene şi face referire la calitatea părţilor cu care se judecă.
Instanţa a considerat că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte cerinţele de admisibilitate: excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti, respectiv a Tribunalului Mureş, pe parcursul judecării căilor ordinare de atac îndreptate împotriva sentinţei penale nr. 531 din 22 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu Mureş, pronunţată în Dosarul nr. 6237/320/2009; - excepţia are ca obiect textul art. 52 alin. (1) şi (2), prin obiectul cauzei, în sensul arătat mai sus, s-a înţeles fondul pricinii supus judecăţii şi nicidecum o chestiune incidentală, intervenită pe parcursul procesului penal, cum este aceea a recuzării şi a modalităţii ei de soluţionare.
Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin. (1), (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 52 alin. (1) şi (2).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
Recursul a fost considerat ca fiind tardiv.
În speţă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent a fost dezbătută la data de 20 noiembrie 2009, acesta fiind prezent în instanţă, declarând recurs doar la data de 23 noiembrie 2009, deci în afara termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
În cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., întrucât acest text de lege are în vedere doar termenele procedurale care se calculează pe zile, luni ori ani, nu şi termenele calculate pe ore.
Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins recursul petentului ca tardiv declarat.
Cu toate că ultima cale ordinară de atac a fost exercitată în cauză, K.S. a înţeles a promova un nou „recurs împotriva Deciziei penale nr. 549/ R din 9 decembrie 2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş".
Evident că, cadrul procesual nu permite o astfel de iniţiativă, recurs la recurs, fapt pentru care calea de atac de faţă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul K.S. împotriva Deciziei penale nr. 549/ R din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2937/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2945/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
