ICCJ. Decizia nr. 2945/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2945/2010
Dosar nr. 7181/2/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 231 din 13 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, completată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 18 august 2010, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 5 iulie 2010 de Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia împotriva persoanei solicitate S.G.D.
În consecinţă, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pentru 29 zile, de la 14 august 2010 la 11 septembrie 2010 inclusiv, şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene cu condiţia respectării regulii specialităţii şi a dreptului persoanei solicitate de a fi transferată în România pentru a executa pedeapsa, în cazul în care împotriva acesteia se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate.
Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 de ore, de la 13 august 2010, ora 15.00, până la 14 august 2010, ora 15.00.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, la 5 iulie 2010, Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia, a emis un mandat european de arestare împotriva cetăţeanului român S.G.D. în Dosarul nr. 43380/08 RGNR - 5575/08 RGGIP în care persoana solicitată era cercetată pentru tentativă de omor prevăzută de art. 56 şi art. 575 C. pen. italian, constând în aceea că, la data 1 iulie 2010, i-ar fi aplicat logodnicei sale, R.I.C., mai multe lovituri de cuţit, producându-i astfel leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
S-a mai reţinut că mandatul european emis cuprinde toate informaţiile necesare cu privire la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare şi că împrejurările invocate de persoana solicitată în susţinerea opoziţiei la predare - nevinovăţia sa şi împrejurarea că este singurul întreţinător al mamei sale care are o stare de sănătate precară, nu constituie motive obligatorii sau opţionale pentru care autoritatea judiciară română să refuze punerea în executare a mandatului european de arestare
Ca atare, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 5 iulie 2010 de autorităţile italiene.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată învederând faptul că este nevinovată întrucât la data de referinţă nu se afla pe teritoriul Italiei.
Persoana solicitată a mai invocat în recursul declarat, ca motiv de opunere la predare, starea de sănătate precară a mamei sale care necesită prezenţa sa.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a pronunţat o hotărâre care respectă condiţiile şi cerinţele stabilite prin procedura specială instituită de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu referire în cauză la instituţia mandatului european de arestare.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte prin prisma dispoziţiilor art. 77, art. 88, art. 89, art. 90 şi art. 94 din Legea nr. 302/2004 asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a existenţei unor situaţii ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispoziţiile art. 88 din lege.
În speţă, instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare prin prisma dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 şi a constatat justificat că exigenţele referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare sunt îndeplinite, acesta conţinând menţiuni referitoare la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, actul pe care se întemeiază mandatul european de arestare -mandatul din 3 iulie 2010 al Judecătorului pentru investigaţii preliminare din Varese şi datele de identificare ale autorităţii judiciare emitente, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, descrierea circumstanţelor în care au fost comise faptele, inclusiv locul şi momentul (1 iulie 2010 - localitatea Marchirilo (VA) şi pedepsele prevăzute de legislaţia italiană pentru tentativa la omor.
Constatând incidenţa art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, aducându-i la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 91 din aceeaşi lege, demersurile autorităţilor judiciare italiene în vederea predării sale, posibilitatea de a consimţi la predare şi regula specialităţii, luând totodată act că persoana solicitată s-a opus predării, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale pe teritoriul Republicii Italiene, că nu doreşte să fie cercetat de autorităţile italiene şi că în România are dificultăţi familiale, mama sa fiind singură şi bolnavă.
Prin urmare, prin prisma dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele impuse de aceste texte legale, neexistând impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 5 iulie 2010 de Judecătoria Varese - Biroul Judecătorului de cercetări preliminare din Republica Italia împotriva persoanei solicitate S.G.D.
Totodată, corect s-a apreciat că invocarea de către persoana solicitată a nevinovăţiei sale ca urmare a faptului că nu s-ar fi aflat pe teritoriul Italiei la data săvârşirii faptei şi a stării precare de sănătate a mamei sale, în raport de care s-a motivat opoziţia la predare, nu constituie motive de refuz la predare, nefiind dintre cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.
În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa de judecată nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele anterior prezentate, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.G.D.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.G.D.l împotriva Sentinţei penale nr. 231 din 13 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cuze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 111/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
