ICCJ. Decizia nr. 1126/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1126/2010
Dosar nr.1132/59/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 308/PI din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul O.C.M. împotriva Rezoluţiei nr. 463/P/2009 din data de 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
A obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel a reţinut, în esenţă, că în fapt, prin rezoluţia din 12 august 2009, Dosar nr. 463/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul M.G., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut, în esenţă, faptul că executorul judecătoresc a fost practic învestit cu o cerere de executare silită şi nu a înregistrat dosarul execuţional propriu-zis, ci pur şi simplu nu a făcut altceva decât să comunice o notificare celor doi debitori.
Această soluţie a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 1003/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 5973 din 08 decembrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 981/2003 de către Judecătoria Reşiţa, imobilul în litigiu a fost atribuit numitei O.M. care a fost obligată să plătească foştilor proprietari indivizi, printre care şi O.C.M. şi O.D.G. o sultă în sumă de câte 32.756.250 lei precum şi cheltuieli de judecată în sumă de câte 1.980.000 lei.
La data de 12 aprilie 2005, sumele respective au fost depuse la C.E.C., sucursala Reşiţa pe numele creditorilor, iar recipisele au rămas la C.N.
Petentul a fost nemulţumit deoarece executorul judecătoresc, intimat în acest dosar, nu a depus diligenţe necesare pentru ca el să primească recipisa cu care să încaseze sulta ce-i revenea ca urmare a sistării stării de indiviziune cu privire la imobilul situat în str. Z., potrivit Sentinţei civile nr. 5973 din 08 decembrie 2003 a Judecătoriei Reşiţa.
Executorul judecătoresc M.G. a trimis o notificare celor doi creditori la data de 23 august 2005, ca urmare a solicitării numitei O.M., această notificare fiind înregistrată sub nr. 40/2005 în registrul de Notificări pe anul 2005 şi a avut practic caracterul unei înştiinţări a numiţilor O.C.M. şi O.D.G., în sensul de a se prezenta la sediul B.E.J. pentru a ridica recipisa C.E.C. în baza cărora urmau să încaseze sumele datorate cu titlu de sultă şi cheltuieli de judecată.
Astfel, executorul judecătoresc nu a fost practic învestit cu o cerere de executare silită şi prin urmare nu a înregistrat un dosar execuţional propriu-zis doar a comunicat o notificare celor doi debitori, astfel că în mod corect prin ordonanţa atacată nu s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de intimat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva Sentinţei penale nr. 308/PI din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat recurs petentul O.C.M.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorul M.G., şi trimiterea acestuia în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitorului M.G., săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 463/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate de către petiţionarul O.C.M. pretins săvârşită de către intimatul M.G., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatului, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimatul M.G. a trimis notificări la data de 23 august 2005, creditorilor O.C.M. şi O.D.G., practic intimatul nefiind învestit cu o cerere de executare silită şi nefiind înregistrat un dosar de executare silită, nu poate determina comiterea unei fapte penale, care să antreneze răspunderea acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului O.C.M. şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent O.C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 308/PI din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul O.C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 308/PI din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1125/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3861/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
