ICCJ. Decizia nr. 1122/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1122/2010
Dosar nr.9179/1/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3728 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 37930/3/2009, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 133 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A casat Decizia penală atacată numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei principale.
A înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi a repus pedepsele în individualitatea lor.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 14 ani închisoare la 15 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiaşi decizii.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2008 la 11 noiembrie 2009.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare inculpatul C.G. susţinând că la judecarea recursului nu a fost audiat de instanţă, acest lucru fiind necesar întrucât soluţiile instanţelor de fond şi apel s-au modificat substanţial iar instanţa era obligată să cunoască şi să ţină cont de poziţia sa procesuală.
Examinând contestaţia în anulare Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., „instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără citarea părţilor", verificând, între altele, potrivit alin. (2) din acelaşi articol „că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386".
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când, la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1) ori art. 38516 alin. (1)".
Dispoziţiile art. 38514 alin. (1), (2) C. proc. pen. statuează următoarele: „cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."
Înalta Curte constată că cererea formulată de contestator nu îndeplineşte exigenţele legale impuse de dispoziţiile invocate, în sensul că inculpatul a fost audiat atât în faţa instanţei de apel la data de 13 mai 2009, dosar nr. 37930/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cât şi la instanţa de fond la data de 04 decembrie 2008, dosar nr. 37930/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, aşa cum s-a menţionat şi în cuprinsul încheierilor de şedinţă cu aceleaşi date.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 3728 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 37930/3/2008.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 3728 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 37930/3/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1125/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
