ICCJ. Decizia nr. 1130/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1130/2010
Dosar nr.744/39/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 81 din 17 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Rezoluţiilor nr. 40/P/2009 din data de 7 aprilie 2009 şi nr. 167/11/2/2009 din data de 17 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel a reţinut, în esenţă, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava înregistrată la 16 ianuarie 2009 sub nr. 40/P/2009, petentul C.I. a solicitat a se efectua cercetări penale faţă de P.L.S., judecător la Judecătoria Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), arătând că în două cauze, una penală şi una civilă, aceasta a pronunţat hotărâri pe care le consideră nelegale, cauzându-i vătămări intereselor legale.
În fapt, prin Rezoluţia nr. 3414/P/02 din 5 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani a fost sesizată Judecătoria Botoşani, competentă să soluţioneze plângerea prealabilă formulată de Ţ.I. împotriva lui C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., cauza fiind repartizată magistratului-judecător P.L.S.
Prin Sentinţa penală nr. 325 din 06 februarie 2004 a Judecătoriei Botoşani, C.I. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., obligat să lase părţii vătămate, în liniştită posesie suprafaţa de 1.131 mp şi să-i plătească 13.700.000 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile. Soluţia a fost menţinută de Tribunalul Botoşani prin Decizia penală nr. 341 din 03 iulie 2004, prin care s-au respins recursurile declarate de părţi. Prin cererea adresată Judecătoriei Botoşani la 01 iulie 2004, C.I. şi C.E. au chemat în judecată pe C.D., solicitând obligarea acestuia să lase în deplină proprietate şi folosinţă drumul de acces stabilit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20029/1946. Cauza a fost repartizată aceluiaşi magistrat care, prin Sentinţa civilă nr. 2839 din 18 mai 2005, a respins acţiunea ca nefondată. Sentinţa a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 413 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Botoşani, recursul declarat de reclamanţi constatându-se nul ca nemotivat, prin Decizia civilă nr. 162 din 30 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
Plângerea formulată de petent a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia nr. 40/P/2002 din 07 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, apreciindu-se că petiţionarul a adus critici hotărârilor pronunţate de magistrat, considerând că în mod abuziv a fost obligat la plata despăgubirilor şi cheltuielilor judiciare în cauza penală şi i s-a respins acţiunea în cauza civilă. S-a reţinut, de asemenea, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, în procesul decizional, judecătorul este independent şi se supune numai legii, iar hotărârile judecătoreşti pot fi criticate numai în cadrul exercitării căilor de atac de către părţile interesate. Or, în speţă, cele două hotărâri pronunţate de judecător au fost verificate şi menţinute de instanţele de control judiciar, ceea ce demonstrează că judecătorul nu a comis vreo faptă penală care să-i antreneze răspunderea.
Prin Rezoluţia nr. 167/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 40/P/2009, reţinându-se că magistratul desemnat să soluţioneze cele două dosare a efectuat acte procedurale şi a luat măsuri procesuale în virtutea dreptului cu care a fost învestit în funcţia pe care o îndeplineşte, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracţiuni. Ca argument în plus s-a reţinut că art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2006 prevede că exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti.
Curtea de Apel Suceava a concluzionat reţinând că din actele premergătoare efectuate urmare a plângerii petentului nu rezultă indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către intimată. Intimata a soluţionat cele două cauze cu care a fost învestită cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie, argumentând soluţiile pronunţate, soluţii care au fost menţinute de instanţele de control judiciar.
Împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs petentul C.I.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitoarea P.L.S., şi trimiterea acesteia în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitoarei P.L.S., săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 40/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate de către petiţionarul C.I. pretins săvârşită de către intimata P.L.S., astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatei, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimata P.L.S. a pronunţat soluţii defavorabile recurentului-petent în dosarele care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Botoşani, iar componenţa completului legal constituit, fiind preşedinte - judecător P.L.S., nu poate determina comiterea unei fapte penale, care să antreneze răspunderea acesteia. Petiţionarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulţumit de soluţiile pronunţate în hotărârile judecătoreşti în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanţelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului C.I. şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petiţionar C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3872/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1134/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
