ICCJ. Decizia nr. 125/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 125/2010
Dosar nr. 4545/2/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a amânat pronunţarea la data de 6 octombrie 2009 pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea petentei M.A. să depună concluzii scrise.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 1374 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentă împotriva încheierii de şedinţă din 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 4075/300/2008.
Cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică din 29 septembrie 2009, recurenta petentă, după ce a făcut sugestii în legătură cu îmbunătăţirea actului de justiţie, pentru a fi echitate în societate, a solicitat rejudecarea cererii de „întregire a dosarului" întrucât instanţa nu are în întregime Dosarul nr. 84/P/2005, înainte de a fi disjuns, având în vedere că plângerea sa împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală, de disjungere şi de declinare a competenţei nu este soluţionată.
Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de recurs, după deliberare a respins cererea recurentei petiţionare cu motivarea că s-a mai pronunţat cu privire la ataşarea dosarului menţionat şi nu sunt motive justificate să revină asupra pronunţării anterioare.
Tot cu ocazia dezbaterii, recurenta petentă a formulat o cerere de adresare a unui „recurs în interpretare Curţii Europene de Justiţie", cerere cu privire la care instanţa a apreciat că este la latitudinea părţii şi având în vedere că, în speţă, recursul se judecă în stare de urgenţă, potrivit dispoziţiilor legale în 3 zile, Curtea a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în fond asupra recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 4075/300/2008.
Împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 4545/2/2009 petenta M.A. a declarat recurs (fila 263 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti) „împotriva respingerii recursului de interpretare".
În motivarea recursului petenta invocă dispoziţiile art. 3859 pct. 1 C. proc. pen. şi arată că instanţa de recurs nu putea să-şi „decline competenţa" în favoarea sa pentru a sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Recursul este inadmisibil.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, petenta a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 93/II-2/2008 din data de 10 martie 2008, pronunţată de procurorul şef al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, plângere introdusă la data de 4 mai 2008 la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi înregistrată sub nr. 4075/300/2008.
Prin sentinţa penală nr. 521 din 17 septembrie 2008 plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe petenta a declarat recurs, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti unde s-au acordat mai multe termene în urma diferitelor cereri formulate de recurenta M.A.
La data de 14 mai 2009, petenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Prin încheierea pronunţată, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca neîntemeiată, cu motivarea că textul de lege criticat ca neconstituţional nu are legătură cu soluţionarea cauzei, că se tinde la tergiversarea soluţionării dosarului, iar Curtea Constituţională s-a mai pronunţat anterior asupra neconstituţionalităţii art. 278 alin. (3) C. proc. pen., prin Decizia nr. 322 din 18 aprilie 2006.
Împotriva acestei încheieri petiţionara a declarat recurs la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă la care petenta, pe parcursul mai multor termene, a formulat diferite cereri de recuzare, a invocat alte excepţii de neconstituţionalitate, iar la data de 29 septembrie 2009 a formulat un „recurs în interpretare în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene", cerere respinsă de instanţa de recurs.
Articolul 3851 C. proc. pen. prevede expres şi limitativ hotărârile supuse recursului, în alin. (2) din textul de lege indicat precizează că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor, când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Or, stadiul în care se află Dosarul nr. 4545/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti (soluţionarea unui recurs cu privire la o încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale referitor la o excepţie invocată de petentă) nu mai permite recurentei să se adreseze instanţei superioare cu un nou recurs şi excede limitele recursului faţă de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Jurisprudenţa C.E.D.O. nu garantează admiterea cu titlu absolut al oricăror probe şi cereri formulate de părţi, ci garantează posibilitatea reală şi efectivă acordată părţilor de a invoca anumite probe şi obligaţia instanţelor naţionale de a se pronunţa cu privire la admiterea sau respingerea lor în funcţie de concludenţa, utilitatea, pertinenţa sau admisibilitatea acestora, ţinându-se seama şi de obiectul cauzei.
Cum, în speţă, încheierea atacată nu este supusă recursului, urmează ca acesta să fie respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4545/2/2009.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2824/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2826/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
