ICCJ. Decizia nr. 2826/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2826/2010
Dosar nr. 6440/1/2010
Şedinţa publică din 4 august 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având pe rol spre soluţionare recursurile declarate de inculpatul C.M., de inculpatul T.M.M. şi de inculpatul Ş.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 885/330/2010, la termenul din 22 iulie 2010, din oficiu, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor starea de arest a inculpaţilor C.M. şi Ş.G.A.
Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, instanţa de ultim control judiciar, analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi [dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. prin raportare şi la dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive] şi constatând, totodată, că în cauză existau indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen. raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., din care a apreciat că a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost deduşi judecăţii şi condamnaţi, atât în primă instanţă cât şi în apel, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a menţinut starea de arest a recurenţilor inculpaţi C.M. şi Ş.G.A., fixând un nou termen de judecată la 11 august 2010, urmare admiterii cererii de amânare pentru lipsă de apărare, formulată de cel de-al treilea recurent inculpat T.M.M.
Pentru a dispune astfel, instanţa de ultim control judiciar, în considerente, a mai reţinut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi este închisoarea mai mare de 4 ani şi că există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se relevă din natura şi gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a infracţiunilor, din gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, precum şi în raport de circumstanţele personale ale acestora.
Împotriva Încheierii din 22 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cauza s-a înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6440/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 4 august 2010.
La termenul fixat, Înalta Curte, din oficiu, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu dispoziţiile art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor excepţia admisibilităţii recursurilor formulate de inculpaţi.
Recurenţii inculpaţi, aflaţi în stare de arest, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, au lăsat soluţia ce se va pronunţa la aprecierea Înaltei Curţi, astfel cum rezultă din cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Examinând recursurile formulate de inculpaţii C.M. şi Ş.G.A., Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel";.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive (..) precum şi încheierea prin care se dispune menţinerea arestării preventive, pot fi atacate separat cu recurs, de procuror şi de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare pentru cei lipsă.(..)"; '
În speţă, inculpaţii C.M. şi Ş.G.A. au formulat un nou recurs împotriva Încheierii din 22 iulie 2010, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de recurs, întrucât această instanţă fusese iniţial învestită cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii C.M. şi Ş.G.A., alături de alt coinculpat, împotriva Deciziei penale nr. 87 din 16 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, ca instanţă de apel.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi Ş.G.A. împotriva Încheierii din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 885/330/2010 (1837/2010).
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi Ş.G.A. împotriva Încheierii din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 885/330/2010 (1837/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 125/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 16/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
