ICCJ. Decizia nr. 1333/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1333/2010
Dosar nr. 984/99/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 26 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul laşi s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.M., fiul lui D. şi O., pentru săvârşirea infracţiunilor de „efectuare de acte de comerţ de către o persoană aflată în stare de incompatibilitate" prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare (două infracţiuni).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 (două infracţiuni);
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. (opt infracţiuni)."
S-a constatat că Primăria comunei Bălţaţi jud. laşi, reprezentată prin viceprimar, nu a emis pretenţii în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Urmare unor sesizări adresate Prefecturii laşi de către mai mulţi cetăţeni ai comunei Bălţaţi, jud. laşi, în perioada 31 ianuarie 2005 - 03 martie 2005 - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului laşi, prin organele sale de specialitate, a efectuat în perioada 31 ianuarie 2005 - 03 martie 2005 inspecţia de audit la Primăria comunei Bălţaţi, jud. laşi, între obiectivele controlului menţionat fiind şi acela de a se verifica respectarea prevederilor legale referitoare la cheltuielile angajate de Primăria com. Bălţaţi în anii bugetari 2001 - 2004 pentru întreţinerea drumurilor, la modul de atribuire a contractelor de achiziţie, la legalitatea plăţilor, la recepţia lucrărilor realizate.
În perioada anilor 2001 - 2004, funcţia de primar al comunei menţionate a fost îndeplinită de inculpatul H.M.
Atât din procesul verbal încheiat de organele de control menţionate, cât şi din actele dosarului, rezultă că, în cursul anului 2001 Primăria comunei Bălţaţi, prin reprezentantul său legal, inculpatul H.M., a încheiat contractele de achiziţie din 19 aprilie 2001 şi din 6 august2001 cu SC O. SRL Bălţaţi, al cărei administrator este numita H.M - soţia inculpatului.
Ambele contracte încheiate cu SC O. SRL Bălţaţi în valoare totală de 153.083.980 lei, având ca obiect efectuarea serviciilor de transport piatră spartă, refuz ciur, balast, nisip, lemn foc, lemn de construcţie a materialelor necesare întreţinerii drumurilor comunale şi aprovizionării unităţilor şcolare de pe raza comunei cu material lemnos de foc şi construcţie, au avut ca suport Hotărârea nr. 12 din 14 martie 2001 şi respectiv Hotărârea nr. 14 din 6 august2001, emise de Consiliul Local al comunei Bălţaţi.
Conform acestor hotărâri s-a stabilit ca Primăria Bălţaţi să perfecteze contracte de prestare a serviciilor menţionate cu SC O. SRL Bălţaţi deoarece, dintre cele trei societăţi ce au depus oferta de a contracta, aceasta a prezentat oferta de preţ cea mai avantajoasă.
În actul de control amintit, s-a concluzionat că hotărârile Consiliului Local ce au stat la baza încheierii celor două contracte de prestări servicii sunt nelegale, motivându-se că sarcina atribuirii contractelor de achiziţie publică revine persoanei juridice, respectiv autorităţii contractante, Primăria Bălţaţi, conform art. 2.3. şi art. 2.4. din Regulamentul privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii, aprobat prin HG nr. 63/1994 republicată, în vigoare până la data de 11 mai 2001 şi a normelor de aplicare a OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice aprobate prin HG 461/2001 valabile după data de 11 mai 2001, care avea obligaţia de a numi prin decizie o comisie de licitaţie care verifică respectarea condiţiilor referitoare la publicitatea licitaţiei, răspunde de activitatea de deschidere, examinare, clarificare, evaluare şi acceptare a ofertelor, precum şi de respectarea procedurii de desfăşurare a licitaţiei.
În raport de elementele de fapt expuse, instanţa a constatat că, în speţă, se pretinde săvârşirea de către inculpat, în contextul reţinut, a două infracţiuni prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) în concurs real între ele, precum şi a două infracţiuni de „abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. şi ped. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu art. 33 lit. a) C. pen. şi a unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.
În ce priveşte fapta incriminată de art. 12 lit. a) din legea citată, instanţa a constatat că, în speţă, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, respectiv nu sunt realizate cerinţele ce condiţionează existenţa laturii subiective a acesteia.
Potrivit art. 12 lit. a) din legea citată, constituie infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţie financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, dacă este săvârşită în scopul obţinerii, pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Din analiza dispoziţiilor citate rezultă că faptele care definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii trebuie să fie săvârşite în scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, ceea ce impune concluzia neîndoielnică că infracţiunea nu poate fi săvârşită decât cu intenţie directă calificată de scop.
Din conţinutul aceloraşi dispoziţii rezultă şi că, pentru săvârşirea infracţiunii nu este necesară şi materializarea scopului propus, fiind suficient şi necesar ca făptuitorul să acţioneze urmărind aceasta.
În speţă, inculpatul a recunoscut în ambele faze procesuale că, în calitate de primar al comunei Bălţaţi, jud. laşi, a încheiat la data de 19 aprilie 2001 şi 6 august 2001 contractele de prestări servicii cu SC O. SRL Bălţaţi, având ca administrator pe soţia sa, H.M., însă nu se poate reţine că scopul urmărit de acesta a fost acela de a dobândi pentru sine sau pentru societatea menţionată bunuri, bani sau alte foloase necuvenite, din moment ce realizarea acestor acte de comerţ a avut ca suport Hotărârea nr. 12 din 14 martie 2001 şi Hotărârea nr. 14 din 6 august 2001 ambele ale Consiliului Local, prin care s-a stabilit, în raport de un anumit criteriu, care dintre societăţile ce au prezentat ofertele de contractare va presta serviciile de transport al materialelor necesare pentru întreţinerea drumurilor comunale.
Instanţa a mai constatat că inculpatul, în calitate de primar, a acţionat în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 ce îl obligă la punerea în aplicare, între altele, a hotărârilor consiliului local, precum şi cu dispoziţiile din art. 62 alin. (1) din aceeaşi lege potrivit cărora primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice române ori străine.
Pin urmare, în lipsa cerinţelor ce condiţionează existenţa laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, instanţa a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului (pentru două infracţiuni).
Şi în privinţa infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 132 din Legea nr. 78/2000, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia.
Infracţiunea menţionată care este, în esenţă, un abuz în serviciu, fie contra intereselor publice, fie intereselor persoanelor - săvârşit de către un funcţionar public, care a obţinut astfel pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial - trebuie analizată, în speţă, prin raportare la dispoziţiile din art. 248 C. pen. ce încriminează fapta de „abuz în serviciu contra intereselor publice".
Analiza acestor din urmă dispoziţii determină concluzia că, din punctul de vedere al laturii obiective, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice poate fi săvârşită, alternativ, printr-o inacţiune (omisiune) constând în neîndeplinirea unui act sau printr-o acţiune (comisiune) concretizată în îndeplinirea defectuoasă a acesteia de către subiectul activ aflat în exerciţiul atribuţiilor ce-i revin.
În speţă, i se impută inculpatului că în calitate de primar a încheiat la data de 19 aprilie 2001 şi la data de 6 august 2001 două contracte de prestări servicii cu SC O. SRL Bălţaţi, fără respectarea procedurii privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii instituită prin art. 2. 3 şi 2.4. din Regulamentul privind organizarea licitaţiilor pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii, aprobat prin HG nr. 63/1994, republicată, în vigoare până la data de 11 mai 2001 şi a normelor de aplicare a OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice aprobată prin HG nr. 461/2001 valabile după data de 11 mai 2001.
Este de necontestat că încheierea celor două contracte de prestări servicii cu societatea administrată de soţia sa, în condiţii de nerespectare a procedurii legale de organizare a licitaţiilor publice pentru achiziţii publice de bunuri şi servicii, a produs avantaje patrimoniale acesteia din urmă, însă nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 din moment ce legiuitorul, în art. 248 C. pen., condiţionează existenţa acestei infracţiuni fie de cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unei autorităţi, instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele prevăzute de art. 145 C. pen. - fie de producerea unui prejudiciu material.
Este real că, în speţă, inculpatul nu a respectat procedura legală menţionată anterior, aspect recunoscut şi de inculpat, însă prin aceasta nu a produs în dauna comunei Bălţaţi sau a vreunei autorităţi, instituţii de stat sau a vreunei unităţi dintre cele arătate de legiuitor în art. 145 C. pen. vreo pagubă materială şi nici vreo tulburare însemnată bunului mers al acestora.
Relevante sunt concluziile expertizei contabile efectuată în cursul judecăţii, formulate în sensul că încheierea celor două contracte menţionate, precum şi a contractelor ulterioare cu alţi agenţi economici, în perioada 2001-2004, în condiţiile în care nu a fost respectată procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prevăzută de actele normative în vigoare, nu a produs daune în patrimoniul comunei Bălţaţi sau vreo tulburare însemnată bunului mers al acesteia sau al altei autorităţi, instituţii.
În acelaşi sens este şi adresa din 2 mai 2007 (fila 31) emisă de Primăria Comunei Bălţaţi din care rezultă că, neconstatându-se vreo pagubă în dauna Comunei Bălţaţi de către D.G.F.P. a jud. laşi ce a analizat activitatea inculpatului desfăşurată în perioada 2001 - 2004 (procesul-verbal de inspecţie din 4 martie 2005), nu se constituie parte civilă în cauză.
Nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. şi pentru aspectul că nu s-a probat săvârşirea celor două fapte cu intenţie directă sau indirectă. Cum s-a arătat deja, inculpatul, în calitate de primar, nu a făcut decât să pună în aplicare efectivă cele două hotărâri ale Consiliului Local al comunei Bălţaţi privind perfectarea contractelor cu SC O. SRL Bălţaţi - acte care au fost contrasemnate, pentru legalitate, de către secretarul consiliului menţionat şi care nu au fost infirmate ulterior în condiţiile art. 48 alin. (2) raportat la art. 126 din legea nr. 215/2001.
În considerarea acestor aspecte, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. d) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 132 raportat la art. 248 C. pen.
În cursul anului 2002, în aceeaşi calitate, inculpatul a încheiat cu A.F. T.D. contractul din 30 iulie 2002 prin care aceasta din urmă s-a obligat să presteze activităţi de transport piatră refuz ciur şi balast, devize ce au fost achitate conform facturii din 11 noiembrie 2002 (fila 112 dosar urm. penală).
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că atribuirea contractului menţionat s-a făcut fără respectarea procedurii legale privind achiziţiile publice instituită de OUG nr. 60/2001 şi HG 461/2001.
Mai rezultă că serviciile de transport contractate în folosul comunei Bălţaţi, respectiv pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea drumurilor publice locale, au fost efectiv executate, aspect confirmat atât de expertiza contabilă, de actul de recepţie din 18 noiembrie 2002 cât şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului.
Actul de recepţie menţionat este nesemnat de unul dintre cei trei membri ai comisiei de recepţie constituită în baza dispoziţiei nr. 75 din 1 iulie 2000 dată de inculpat, în calitate de primar, omisiune ce nu poate fi imputată acestuia ci comisiei constituită în acest scop, dar face dovada deplină a serviciilor prestate de A.F. T.D.
S-a reţinut că nici în privinţa acestei fapte referitoare la încheierea şi executarea contractului menţionat nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., din moment ce perfectarea contractului de prestări servicii cu A.F. T.D., în condiţiile nerespectării procedurii legale de atribuire a contractelor de achiziţii publice, nu a produs vreuna dintre urmările prevăzute de legiuitor, respectiv producerea unei pagube materiale în patrimoniul comunei sau tulburarea bunului mers al vreunei autorităţi, instituţii de stat sau unităţi dintre cele la care face referire art. 145 C. pen.
Prin urmare, în lipsa cerinţelor legale ce condiţionează latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 248 C. pen., instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului.
În cursul anului 2003, în vederea întreţinerii drumurilor locale, inculpatul, în calitate de primar, a încheiat cu SC M. SRL Tîrgu Frumos contractul din 4 iunie 2003, având ca suport hotărârea Consiliului local al com. Bălţaţi din 23 mai 2003.
Serviciile de transport contractate au fost efectiv executate, aspect demonstrat de actele de recepţie existente la dosar (filele 118-120), de expertiza contabilă efectuată în cauză, dar şi de declaraţiile martorilor menţionaţi.
Aceleaşi probe demonstrează şi executarea efectivă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de inculpat cu SC L.D.P. laşi prin care aceasta din urmă s-a obligat să livreze în folosul comunei Bălţaţi cantităţile de 500 mc piatra refuz ciur, balast 100 m, nisip spălat 50 mc, în valoare totală de 47.724.950 lei şi care au fost transportate de către SC M. SRL Târgu Frumos în baza contractului sus-amintit.
Şi în această situaţie, instanţa a constatat că deşi perfectarea celor două contracte menţionate s-a făcut cu nerespectarea de către inculpat a procedurii legale de atribuire a contractelor de achiziţie publică, nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice din moment ce prin aceasta nu s-a produs vreuna dintre urmările prevăzute de legiuitor în art. 248 C. pen.
Ca atare, instanţa, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului.
Din materialul probator instanţa reţine că, în cursul anului 2004, lucrările de întreţinere a drumurilor comunale au fost executate cu materiale achiziţionate de la SC A.C. SRL Piatra Neamţ în valoare de 59.083.500 lei, materiale ce au fost transportate de către SC A.C. SA Târgu Frumos în baza contractului din 5 aprilie 2004. Şi în privinţa acestui contract de prestări servicii transport, instanţa a reţinut că, deşi a fost perfectat cu nerespectarea procedurii prevăzută de actele normative în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziţii publice, a fost integral executat fără a se înregistra în patrimoniul comunei Bălţaţi vreo pagubă materială ori vreo tulburare însemnată în bunul mers al vreunei autorităţi (primărie, consiliu local) sau instituţii de stat - aspect demonstrat de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Omisiunea semnării actului de recepţie privind achiziţionarea efectivă a materialelor furnizate de SC A.C. SRL Piatra Neamţ nu poate fi imputată inculpatului ci comisiei de recepţie constituită, în acest scop, şi nici nu poate conduce la concluzia neexecutării celor două contracte menţionate.
Prin urmare, în lipsa cerinţelor ce condiţionează existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 248 C. pen., instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului.
Din materialul dosarului instanţa a reţinut şi că în cursul anului 2004, inculpatul, în aceeaşi calitate, a dispus, fără obţinerea prealabilă a aprobării consiliului local dotarea parcului de joacă pentru copii (amplasat la şcoala din com. Bălţaţi) cu un grad metalic şi alte bunuri (coşuri, bănci, scrânciob balansoar) ce au fost achiziţionate de la SC M.R. SA Piatra Neamţ contra sumei totale de 565.279.250 lei. Şi în această situaţie inculpatul nu a respectat procedura legală de atribuire a contractului de achiziţie publică stabilită prin normele de aplicare ale OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice aprobate prin HG nr. 461/2001, aspect ilustrat şi de procesul-verbal de inspecţie al D.G.F.P. ajud. laşi.
Expertiza contabilă efectuată în cauză, dar şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză demonstrează că achiziţionarea bunurilor menţionate anterior, în lipsa unui contract de achiziţie publică şi fără respectarea normelor legale enunţate, s-a realizat în mod efectiv, inclusiv dotarea unităţii şcolare cu acestea, astfel că, constatând inexistenţa vreunui prejudiciu material în patrimoniul comunei Bălţaţi sau a vreunei tulburări însemnate de natură să afecteze bunul mers al vreunei autorităţi, instituţii de stat, etc, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului.
Actul de control al D.G.F.P. al jud. laşi a scos în evidenţă şi că în cursul anului 2004 nu a fost ţinută o evidenţă a deplasărilor efectuate cu autoturismul proprietate personală de către angajaţii Primăriei Bălţaţi, iar ordonatorul de credite nu a aprobat în prealabil astfel de deplasări conform dispoziţiilor din pct. 15 al HG nr. 543/1994 republicată privind drepturile băneşti ale salariaţilor şi instituţiile publice, regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi deplasării în alte localităţi, context în care s-au decontat în mod nejustificat cheltuieli în sumă totală de 18.407.677 lei. Parte din suma menţionată ce a fost decontată în mod nejustificat a fost recuperată (3.686.625 lei (fila 166 din dosar urm. penală) iar pentru recuperarea diferenţei de 14.731.052 lei s-au luat angajamente de plată salariaţilor (A.A., P.M., A.I., I.A., C.E., H.M. şi P.V. - filele 167-173 din dosar urm. penală).
Instanţa a constatat că, deşi inculpatul, în calitate de primar şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile ce îi revin în exerciţiul funcţiei de ordonator principal de credite conferită prin art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în sensul că nu a respectat dispoziţiile din HG nr. 543/1995 republicată, aspect ce a determinat decontarea nejustificată a sumei de 18.417.677 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare efectuate de salariaţii primăriei în interesul serviciului.
Cu toate acestea, instanţa, constatând că în cauză nu s-a produs vreun prejudiciu material în dauna bugetului local a! comunei Bălţaţi, şi nici vreo tulburare însemnată a bunului mers al vreunei autorităţi, instituţii publice de stat, aspect ce rezultă atât din expertiza contabilă efectuată în cauză, din declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi din adresa Consiliului Local nr. 1385 din 2 mai 2007 (fila 31), în lipsa cerinţelor cerute de lege ce condiţionează existenţa laturii obiective a infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. de art. 248 C. pen., a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului.
Din dosarul cauzei instanţa a reţinut şi că inculpatului i se impută omisiunea încheierii unui contract de închiriere cu numitul V.l. căruia i s-a dat în folosinţă în cursul anului 2004 suprafaţa de 30 h teren păşune (islazul „Recea") de pe raza comunei Bălţaţi, astfel cum s-a dispus prin Hotărârea nr. 14 din 30 martie 2003 şi Hotărârea nr. 10 din 31 martie 2004, ambele ale Consiliului Local Bălţaţi, şi nedepunerea sumelor de 30.000.000 lei încasate cu titlu de chirie pentru terenul menţionat în anii 2003 şi 2004 la casieria primăriei.
Din conţinutul celor două hotărâri rezultă că închirierea islazului Recea (aflat în proprietatea Consiliului Local şi în administrarea Primăriei) a fost aprobată de Consiliul Local al comunei Bălţaţi în anii 2003, 2004, hotărându-se şi ca sumele încasate de la numitul V.l. să fie predate consilierilor parohiali pentru cumpărarea unui teren în vederea extinderii cimitirului ortodox din corn. Bălţaţi.
Instanţa constată că, deşi inculpatul, în calitate de primar, avea în conformitate cu art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 obligaţia punerii în aplicare a celor două hotărâri ale consiliului local referitoare la închirierea celor 30 ha teren păşune, în fapt, au fost materializate aceste dispoziţii, prin exploatarea acestui teren de către numitul V.l., în anii 2003, 2004 contra sumei de 30.000.000 lei, fără a se perfecta vreun contract în acest sens.
În privinţa sumelor de bani încasate de la V.l. pentru folosinţa terenului în discuţie, atât actul de control al D.G.F.P. a Jud. laşi cât şi expertiza contabilă efectuată în cauză demonstrează că acestea nu au mai fost folosite pentru achiziţionarea terenului necesar extinderii cimitirului din localitate, dar au fost depuse la casieria Primăriei Bălţaţi până la data finalizării inspecţiei organelor de control.
Instanţa a constatat că inculpatul, în calitate de primar, avea obligaţia respectării dispoziţiilor art. 24 pct. 3 din OUG nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, în sensul de a dispune, predarea sumelor menţionate la casieria primăriei (acestea constituind venituri ale bugetului local), însă Decizia asupra modului de utilizare a acestor sume nu aparţine acestuia, ci a fost luată de consiliul local prin hotărârile menţionate ce au fost contrasemnate pentru legalitate de secretarul acestuia din urmă şi care nu au fost infirmate ulterior.
Şi în privinţa acestei fapte, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 C. pen., în condiţiile în care, neîndeplinirea corectă a atribuţiilor ce-i reveneau inculpatului, în calitate de primar, nu a avut drept rezultat prejudicierea patrimoniului com. Bălţaţi sau tulburarea însemnată a bunului mers al primăriei, consiliul local, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 lit. d) C. pen., a dispus achitarea inculpatului.
În termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului.
În esenţă, prin recursul formulat s-a susţinut că sentinţa atacată conţine aspecte contradictorii şi se bazează pe un probatoriu insuficient administrat. Expertiza contabilă pe care s-a fundamentat hotărârea de achitare nu reflectă realitatea şi instanţa trebuia să ceară lămuriri expertului sau sa solicite o nouă expertiza şi nu să îşi însuşească cu uşurinţă aceste concluzii necorespunzătoare.
Prin Decizia penală nr. 117 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, împotriva sentinţei penale nr. 118 din 26 februarie 2008 a Tribunalului laşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, verificând sentinţa atacată, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul parchetului este nefondat.
În considerentele deciziei, s-a reţinut că, potrivit art. 62 C. proc. pen., instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 alim. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Art. 65 alin. (1), stipulează că: sarcina administrării probelor in procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.
În C. proc. pen., prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
- vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată;
-la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
S-a reţinut că instanţa de fond, pentru a-şi forma propria convingere cu privire la vinovăţia ori, dimpotrivă, nevinovăţia inculpatului, a administrat un probatoriu complex, a audiat inculpatul şi a dispus admiterea de probe noi, faţă de cele administrate în faza de urmărire penală. Acest probatoriu a fost evaluat în lumina disp. art. 63 C. proc. pen.
Înfăptuirea justiţiei penale solicită instanţelor de judecată să nu îşi fundamenteze o hotărâre pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza probe decisive, complete şi sigure, care să reflecte realitatea obiectivă.
Critica principală a parchetului vizează insuficienţa probelor în general, şi în special a expertizei efectuate în cauză care nu a reflectat realitatea şi că instanţa trebuia să dispună efectuarea unei alte expertize care să lămurească cauza.
Urmare acestei critici şi solicitării din partea reprezentantului parchetului instanţa de apel a admis efectuarea unui supliment de expertiză.
Conform acestui supliment de expertiză aflat la dosar, expertul a concluzionat că:
- pentru anul 2001, întreţinerea drumurilor comunale s-a realizat in baza contractelor de achiziţie din 19 aprilie 2001 şi din 06 august 2001, încheiate de Primăria com. Bălţaţi cu SC O. SRL Bălţaţi. Atribuirea contractelor acestei societăţi, s-a făcut în baza Hotărârii nr. 12 din 14 martie 2201, a Consiliului Local al com. Bălţaţi dată în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1991. Serviciile contractate de reprezentanţii primăriei Bălţaţi, în calitate de beneficiar pentru perioada analizată, au fost prestate de titularii respectivele contracte la nivelul plăţilor efectiv efectuate.
- din situaţiile financiare ale primăriei Bălţaţi pentru perioada 2001-2004, rezultă o creştere a valorii elementelor patrimoniale ale comunei cu suma de 96.070 lei, din care o creştere semnificativă s-a înregistrat la mijloacele fixe şi obiecte de inventar.
Aceste supliment de expertiză aflat la fila 118 dosar, completează constatările din raportul de expertiză efectuat iniţial la instanţa de fond şi este favorabil menţinerii soluţiei de achitare dispusă de prima instanţă.
În linii generale expertul arată că la nivelul com. Bălţaţi s-au întreţinut şi modernizat unele facilităţi sociale, în scopul sporiri gradului de confort şi civilizaţie impus de contextul economic general în care evoluează şi această comună.
Practic suplimentul de expertiză întăreşte expertiza efectuată la fond, care a avut pondere în ansamblul probator ce a condus la achitarea inculpatului.
Cu privire la infracţiunile prev. de art. 12 din Legea nr. 78/2000, este de observat ca inculpatul a recunoscut şi în faza de cercetare penală şi în fata instanţei de fond precum şi în apel precum că, în calitate de primar al comunei Bălţaţi, jud. laşi a încheiat la data de 19 aprilie 2001 şi 6 august2001 contractele de prestări servicii cu SC O. SRL Bălţaţi, având ca administrator pe soţia sa, H.M., însă nu a urmărit sa dobândească pentru sine sau pentru societatea menţionată bunuri, bani sau alte foloase necuvenite, din moment ce actele au fost încheiate în baza Hotărârii nr. 12 din 14 martie 2001 şi Hotărârii nr. 14 din 6 august 2001 ambele ale Consiliului Local, prin care s-a stabilit, în raport de un anumit criteriu, care dintre societăţile ce au prezentat ofertele de contractare va presta serviciile de transport al materialelor necesare pentru întreţinerea drumurilor comunale.
Şi instanţa de apel a constatat că inculpatul H.M., în calitate de primar, a acţionat în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 ce îl obligă la punerea în aplicare, între altele, a hotărârilor consiliului local, precum şi cu dispoziţiile din art. 62 alin. (1) din aceeaşi lege potrivit cărora primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice române ori străine.
Cu privire la infracţiunile prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., este de observat ca legiuitorul, condiţionează existenta acestei infracţiuni fie de cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unei autorităţi, instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele prevăzute de art. 145 C. pen. - fie de producerea unui prejudiciu material.
În speţa de faţă, aşa cum se arată în expertiza contabilă şi în suplimentul efectuat în apel, nu s-a cauzat nici o tulburare a bunului mers a primăriei Bălţaţi, ba dimpotrivă unele elemente de patrimoniu au crescut în perioada de referinţă.
S-a arătat că instanţa de apel îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond, conform căreia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. şi pentru aspectul că nu s-a probat săvârşirea celor două fapte cu intenţie directă sau indirectă. Inculpatul, în calitate de primar, nu a făcut decât să pună în aplicare efectivă cele două hotărâri ale Consiliului Local al comunei Bălţaţi privind perfectarea contractelor cu SC O. SRL Bălţaţi - acte care au fost contrasemnate, pentru legalitate, de către secretarul consiliului menţionat şi care nu au fost infirmate ulterior în condiţiile art. 48 alin. (2) raportat la art. 126 din Legea nr. 215/2001.
Şi achitarea pentru infracţiunile prev. de art. 248 C. pen. este temeinică şi legală din moment ce nu s-a putut dovedi prejudicierea patrimoniului com. Bălţaţi sau tulburarea însemnată a bunului mers al acesteia.
Prin urmare, s-a reţinut că nu sunt fondate criticile formulate de reprezentantul parchetului cu privire la achitarea inculpatului.
S-a concluzionat că prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul nu a putut fi răsturnată, aşa încât soluţia pronunţată de prima instanţă este în concordanţă cu materialul probator solid, care susţine nevinovăţia inculpatului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi şi partea vătămată Consiliul Local al comunei Bălţaţi.
Prin motivele de recurs ale parchetului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 21 C. proc. pen., solicitându-se casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât soluţionarea cauzei de către instanţa de apel s-a făcut cu lipsă de procedură, în sensul că nu a fost citată persoana juridică presupus vătămată - comuna Bălţaţi, soluţia de achitare a inculpatului fiind rodul unei erori de fapt în care s-au aflat ambele instanţe, instanţa de apel respingând greşit obiectiunile formulate de parchet.
Prin recursul declarat de partea vătămată Consiliul Local al comunei Bălţaţi, s-a criticat soluţia dispusă prin care s-a hotărât scoaterea din cauză a Consiliului Local al comunei Bălţaţi.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi este nefondat, iar recursul declarat de Consiliul Local al comunei Bălţaţi este inadmisibil.
Critica referitoare la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, „.în justiţie unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de primar."
De asemenea, conform art. 62 alin. (1) din aceeaşi lege, „Primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie".
Prin rechizitoriul nr. 632/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalului laşi, prin care a fost trimis în judecată inculpatul, nu s-a reţinut ca având calitate procesuală în cauză Consilul Local al comunei Bălţaţi sau primarul ca reprezentant legal al Primăriei comunei Bălţaţi.
La judecata în fond, a fost citată, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) Legii nr. 215/2001, ca parte, comuna Bălţaţi, prin viceprimarul comunei, ca reprezentant legal, întrucât inculpat în cauză figura chiar primarul.
La termenul din 24 aprilie 2007 instanţa de fond a solicitat Primăriei Bălţaţi să comunice dacă se constituie parte civilă. Primăria Bălţaţi, sub semnătura viceprimarului, ca reprezentant legal, a comunicat prin adresa din 2 mai 2007 că nu se constituie parte civilă în dosar, întrucât, conform procesului - verbal de inspecţie din 4 martie 2005 încheiat de D.G.F.P. a judeţului laşi, nu s-a constatat nici un prejudiciu în dauna Primăriei Bălţaţi sau a Consiliului Local Bălţaţi.
Prin sentinţa nr. 118 din 26 februarie 2008 a Tribunalului laşi, s-a constatat că Primăria comunei Bălţaţi jud. laşi, reprezentată prin viceprimar, nu a emis pretenţii în cauză.
În aceste condiţii, în măsura în care nu a atacat cu apel hotărârea instanţei de fond, comuna Bălţaţi, primarul, viceprimarul, Consiliul Local sau orice alt reprezentant al acestora, nu mai au calitate procesuală.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. pen. - care prevăd că este parte vătămată orice persoană care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal - instanţa de apel a constatat în mod corect, prin încheierea din 26 martie 2009, că în lipsa unei manifestări de voinţă a Consiliului local al comunei Bălţaţi sau a comunei Bălţaţi, de a participa ca parte vătămată în procesul penal, acestea nu au calitatea de parte vătămată în prezenta cauză.
Înalta Curte constată că nici critica referitoare la greşita achitare a inculpatului nu este fondată, hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de instanţa de control judiciar fiind legale, temeinice şi amplu motivate.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că, în calitate de primar al comunei Bălţaţi, judeţul laşi, în perioada 2001-2004 a desfăşurat activităţi nelegale ce au implicat patrimoniul comunei, încălcând atât incompatibilităţile funcţei publice, cât şi legislaţia specială privind achiziţiile publice şi finanţele publice locale.
În mod corect s-a stabilit că nici una din infracţiunile de care este învinuit inculpatul nu poate fi reţinută.
Conţinutul infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu este realizat, întrucât lipseşte scopul prevăzut de lege şi anume obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, valori etc, întrucât din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că încheierea contractelor cu SC O. SRL a fost profitabilă pentru societate, inculpatul acţionând în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local.
De asemenea, la data încheierii celor două contracte cu SC O. SRL nu exista incompatiblitatea între cele două părţi. Interdicţia a fost reglementată ulterior prin OUG nr. 5 din 30 ianuarie 2002, art. alin. (1) şi (3) intrată în vigoare la 2 februarie 2002. Această concluzie rezultă şi din şi din actul de constatare din.26 martie 2010 al Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 162/1.1/2008 care precizează că, din analiza datelor verificate, se constată că nu sunt indicii temeinice privind existenţa unei stări de incompatibilitate în privinţa inculpatului H.M.
Nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art 248 C. pen. (două infracţiuni) şi prev. de art. 248 C. pen. (opt infracţiuni), atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu adus Consiliul Local Bălţaţi, întrucât, din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă că, în urma derulării şi executării contractelor încheiate cu SC O. SRL, A.F. T., SC M. SRL, SC M.R. SA Piatra Neamţ, SC A.C. SRL, SC A.C. SA precum şi a cedării exploatării izlazului către numitul V.l. în anii 2003 şi 2004, patrimoniul acestuia a sporit şi nicidecum nu poate fi vorba de producerea vreunei pagube sau a unei tulburări însemnate în activitatea acestuia.
Cât priveşte recursul declarat de partea vătămată Consiliul Local al comunei Băltati, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (4) C. proc. pen., partea care nu a declarat apel nu poate folosi calea de atac a recursului, decât dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare, situaţie care nu este incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva Deciziei penale nr. 117 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul H.M.
În baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată Consiliul Local al comunei Bălţaţi împotriva aceleiaşi decizii penale.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva Deciziei penale nr. 117 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul H.M.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată Consiliul Local al comunei Bălţaţi împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3783/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Penal → |
|---|
