ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1408/2010

Dosar nr.2820/102/2009

Şedinţa publică din 7 aprilie 2011

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 141 din 12 octombrie 2010 Tribunalul Mureş în temeiul art. 334 C. proc. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile care se refereau la schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, formulate de apărătorii acestora, astfel:

1.) În cazul inculpatului M.T.:

- din infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prev. şi ped. art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 73 lit. b) C. pen.

2.) În situaţia inculpatului M.S.:

I. 1.) În conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.T. în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 6 ani şi a fost privat acest inculpat de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160^b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

2.) În conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.S. în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 17 (şaptesprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 6 ani şi a fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe 24 h, din data de 05 septembrie 2009, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009 şi până la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160^b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

3.) În conformitate cu art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., în temeiul art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani şi a fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

II. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă L.A. - în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorului O.A., şi, în consecinţă, au fost obligaţi cei trei inculpaţi M.T., M.S. şi M.G., în solidar, să plătească:

a.) părţii civile L.A., în nume propriu, suma de 9.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale,

- minorului O.A., suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

b.) minorului O.A., suma de 150 lei, lunar, cu titlu de prestaţie periodică - rentă lunară - începând cu data de 04 septembrie 2009 şi până la majoratul minorului sau până la schimbarea condiţiilor de acordare.

S-au respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă L.A., referitoare la acordarea daunelor materiale, precum şi la obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale şi a unei prestaţii periodice în favoarea minorei L.C.

III. În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

La adoptarea acestei soluţii instanţa de prim grad jurisdicţional a reţinut următoarele argumente - faptice şi juridice:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la data de 30 noiembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaţilor:

1.) M.T., M.S. şi M.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut faptul că, cei trei inculpaţi, în data de 04 septembrie 2009, împreună, au aplicat victimei O.S. - cu intenţia de a-i suprima viaţa - mai multe lovituri, în zona capului şi peste corp, cu obiecte contondente (par, lopată, furcă), lovituri puternice care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei.

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi în rechizitoriu, reprezentantul M.P. a precizat că s-a strecurat o eroare de dactilografie în sensul că nu se impune reţinerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. şi prin urmare încadrarea juridică corectă a faptelor reprezintă prevederile art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (filele 56-59).

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpaţii au descris participarea lor la ilicitul penal dedus judecăţii, însă, în faţa instanţei, au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi nu au dorit să dea noi declaraţii (filele 94-96, 100-104).

Analizând probele administrate în cauză, s-a constatat că faţă de inculpaţii M.T., M.S. şi M.G., prin rezoluţia emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, a fost începută urmărirea penală - la data de 04 septembrie 2009 - pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prin rezoluţia din data de 05 septembrie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de mai sus în infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., iar prin ordonanţele emise la data de 05 septembrie 2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei trei inculpaţi (filele 26, 27, 28).

S-a reţinut că, în data de 04 septembrie 2009, ora 19,00 dispeceratul 112 a fost anunţat despre faptul că, în comuna Glodeni, a fost găsită o persoană, în stare de inconştienţă, prezentând leziuni la nivelul capului. Victima a fost transportată la S.M.U.R.D. Tg. Mureş, constatându-se că se află în stare de comă, făcându-se intervenţiile medicale necesare. Din primele date a reieşit că victima O.S. a fost implicată într-un conflict, petrecut în apropierea casei sale, fiind agresată de mai multe persoane.

La faţa locului s-a deplasat o echipă operativă condusă de procurorul criminalist, în vederea cercetării locului faptei şi a efectuării primelor investigaţii.

S-a constatat că locul în care a fost găsită victima, era situat într-o margine a comunei, într-un spaţiu în care locuiesc mai multe persoane de etnie rromă.

La momentul sosirii echipei operative, foarte mulţi săteni se adunaseră la faţa locului, astfel încât cercetările au fost îngreunate, organele de poliţie locale fiind obligate să ridice unele obiecte care ar fi putut avea legătură cu agresiunea.

S-a stabilit că, victima locuia, împreună cu concubina sa L.A. şi copilul lor minor O.A., într-un imobil care nu avea curte, la marginea unui drum de căruţe. În imediata apropiere se afla locuinţa fratelui victimei, O.J.

Dincolo, de drumul mai sus amintit, se află un gard care împrejmuieşte curtea în care locuiesc inculpaţii. Acest gard avea o poartă de lemn, prin care se pătrundea în curtea respectivă, observându-se în dreapta o poiană, iar mai jos de aceasta se află casa inculpatului M.S.

Din primele investigaţii, a reieşit că victima a fost găsită, căzută, chiar în faţa uşii sale, motiv pentru care s-a procedat la examinarea acestui spaţiu.

La 2 metri de uşa casei, pe iarbă s-au observat mai multe urme de sânge, răspândite pe o rază de cca. 60 cm. Nu s-au observat alte obiecte care să aibă legătură cu agresiunea. Din discuţiile purtate cu sătenii aflaţi la faţa locului a reieşit că unul dintre săteni (nu a putut fi identificat) a predat jandarmilor aflaţi în zonă un par de lemn de cca. 1,50 m şi o bucată mai mare de trunchi de copac de cca. 2,5 m. Aceştia au declarat că se aflau la cca. 3-4 m de corpul victimei. Cele două bucăţi de lemn au fost găsite la jandarm şi preluate de către ofiţerul criminalist.

Întrucât primele suspiciuni se îndreptau către membrii familiei M., s-a procedat la cercetarea curţii acestora, ocazie cu care, în colţul din spate dreapta al casei, a fost găsită - sprijinită de perete - o lopată cu coada de 1,80 m, pe care s-au observat mânjituri şi pete de culoare brun roşcată, ce păreau a fi de sânge. Şi acest obiect a fost ridicat de criminalist. Alte obiecte care să fi putut fi legate de comiterea agresiunii nu au fost găsite. Cercetarea a fost dificilă, întrucât s-a efectuat pe timp de noapte.

S-a procedat la audierea mai multor persoane, care au arătat că au fost martore oculare la agresiune, din declaraţiile acestora reieşind că victima a fost atacată, în faţa casei ei, de către cei trei inculpaţi, fiind lovită cu o bâtă, o lopată şi o furcă, până când a ajuns în stare de inconştienţă, după care inculpaţii s-au retras în curtea lor.

S-a stabilit că acest conflict a fost pornit de către inculpatul M.T., care i-a aplicat nişte palme victimei, împrejurare în care ar fi intervenit fraţii acestuia, respectiv O.J. şi OG Unul dintre aceştia l-ar fi lovit pe M.T., cu un obiect, în zona capului, împrejurare în care inculpatul s-ar fi deplasat, până în gospodăria proprie, de unde a luat o lopată şi i-a strigat pe ceilalţi doi inculpaţi, solicitându-le ajutorul.

Inculpaţii M.S. şi M.G. au apărut imediat, având asupra lor un par, respectiv o furcă. Speriaţi, fraţii O. au fugit de acolo, însă cei trei inculpaţi l-au ajuns, din urmă, pe O.S., chiar în faţa uşii casei sale. Toţi trei au început să-l lovească cu obiectele pe care le aveau asupra lor, reieşind că M.T. a lovit cu o lopată.

După ce victima a căzut, a fost lovită, în continuare, agresiunea încetând în momentul în care victima a ajuns în stare de inconştienţă şi, în contextul în care, la faţa locului, se adunase mai multă lume. Ulterior, M.T. şi M.G. au fugit şi după ceilalţi doi fraţi O., nestabilindu-se cu certitudine dacă i-au ajuns pe aceştia.

După definitivarea cercetării la faţa locului s-a procedat la audierea în calitate de învinuiţi a numiţilor M.S. şi M.T., M.G., fiind dispărut de la domiciliu.

În prima declaraţie, inculpatul M.S. a arătat că a auzit gălăgie, în spatele casei sale, şi, în momentul în care s-a îndreptat către ieşirea la drum, a observat că, în faţa uşii casei sale, era căzută în stare de inconştienţă victima O.S. L-a mai observat pe fratele său M.T., care era rănit în zona capului. M.S. a arătat că el nu a lovit victima şi de asemenea, nici fiul său M.G. Cu ocazia reaudierii sale, prilejuită de schimbarea încadrării juridice, a revenit asupra declaraţiei anterioare menţionând că, împreună cu M.T., a fugit după victimă şi amândoi au lovit-o, până când a căzut. Declaraţia aceasta a fost una oscilantă, în sensul că inculpatul a arătat iniţial că a lovit victima, peste spate când era căzută, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii revenind şi arătând că, atunci când a lovit-o peste spate, era încă în picioare. Despre M.T. a arătat că acesta a lovit victima, cu parul, iar despre fiul său a menţionat că nu l-a văzut să lovească victima şi, chiar ar fi intervenit, ar fi încercat să-l oprească să-i aplice acesteia alte lovituri.

Inculpatul M.T. a arătat, în prima declaraţie, că el a fost cel care i-a dat prima dată victimei, o palmă, iar după aceea ar fi fost atacat, de cei trei O., care l-ar fi lovit în cap cu o furcă, o lopată, respectiv un par. Inculpatul ar fi solicitat sprijinul familiei sale, la faţa locului apărând ceilalţi doi inculpaţi, precum şi mai multe femei, inculpaţii având câte un par în mână. A declarat că el a fugit după OG, iar ceilalţi doi inculpaţi după O.S., astfel încât el nu a văzut momentul în care victima ar fi fost agresată. Cu ocazia audierii, în urma schimbării încadrării juridice, a arătat că, de fapt nu-şi mai aminteşte exact ce a făcut, crede că a lovit şi el victima, dar nu-şi aminteşte dacă avea vreun obiect contondent în mână şi nici dacă victima ar fi fost lovită de ceilalţi doi inculpaţi.

Ulterior a putut fi audiat şi inculpatul M.G. care, în declaraţia sa de învinuit, a menţionat faptul că, în momentul în care a ajuns la faţa locului, ceilalţi doi inculpaţi fugeau după victimă, T. având un par şi S. o lopată în mână. T. i-a aplicat victimei prima lovitură, din spate, cu bâta în cap, iar după ce victima a căzut, au început să o lovească, amândoi, unul cu parul, iar S. cu dosul lopeţii. M.G. a arătat că şi el avea asupra lui o furcă, dar că nu a lovit victima ci, dimpotrivă i-a smuls tatălui său lopata, aceasta şi furca aruncându-le înapoi în curtea familiei sale. Imediat după aceea l-a tras pe tatăl său în curte, îndepărtându-l de la locul agresiunii. A menţionat că el nu a aplicat victimei nici o lovitură, recunoscând doar că, ulterior, a fugit împreună cu unchiul său, după ceilalţi doi fraţi.

Din declaraţiile celor trei inculpaţi s-a observat, cu uşurinţă, că aceştia au fost nesinceri în evoluţia anchetei, dând declaraţii, care se contraziceau între ele, atât în raport cu propriile declaraţii, cât şi cu ale celorlalţi. Ceea ce s-a conturat însă din aceste declaraţii a fost confirmat, în mare parte, de conţinutul declaraţiilor martorilor, audiaţi pe parcursul desfăşurării procesului penal.

Au existat probe clare din care a rezultat că inculpatul M.T. a fost înarmat cu o lopată, acuzatul M.S. cu un par, iar inculpatul M.G. cu o furcă.

Singurul care nu a recunoscut că a aplicat lovituri victimei a fost inculpatul M.G., dar participarea sa la agresiune a fost confirmată în unanimitate de către martorii: K.M., C.H., S.L., L.A., O.J. şi L.A. De altfel, aceşti martori au indicat ca, autori ai agresiunii, pe toţi cei trei inculpaţi, reieşind că actele de agresiune au fost aproape concomitente.

Martorul K.M., în declaraţiile date a arătat că, se afla la domiciliu, în jurul orei 17,30 - 18,00, când a auzit gălăgie afară. Locuieşte la 50 m de locuinţa victimei. A ieşit din casă, observându-l pe O.S., căzut în faţa casei sale, iar lângă el se aflau M.T., M.S. şi fiul acestuia din urmă, care aveau nişte pari în mână şi care loveau toţi trei victima. A mai sesizat că, în apropiere, se aflau şi fraţii victimei, dar aceştia au fugit, fiind urmăriţi imediat după aceea de către M.S. şi M.G. Martorul a profitat de acest moment şi s-a apropiat de victimă, observând că îi curgea sânge din zona capului. S-a apropiat de victimă, din nou, M.S., care a lovit din nou victima cu parul peste piept de mai multe ori.

Martora C.H., în faza urmăririi penale a arătat că, în jurul orei 18,00, se afla în locuinţa sa, situată în apropierea casei victimei. A auzit scandal afară şi, când a ieşit, l-a observat pe M.T. lovind-o pe victimă, cu palma peste faţă. Victima nu a replicat, iar M.T. a intrat la el în curte, reapărând cu ceilalţi doi inculpaţi. M.T. avea de data aceasta o lopată, M.S. ar fi avut un topor, iar G. o furcă. Toţi trei au atacat victima, în faţa casei sale, şi au lovit-o cu obiectele pe care le aveau, M.T. cu lopata, peste spate, M.S. cu toporul, în cap şi M.G. cu furca peste burtă.

Audiată în faţa instanţei de judecată martora a arătat că-şi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi a relatat, în continuare, aceleaşi aspecte care au fost redate în această declaraţie, cu o singură nuanţare, menţionând că inculpatul M.S. era înarmat cu un par cu care l-a lovit pe O.S. care, din cauza acestei lovituri, a căzut, după care a fost lovit atât de inculpatul M.T., cât şi de inculpatul M.G.

Martorul S.L., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale a arătat că se afla şi el în casă, locuinţa lui fiind la 60 - 70 m de cea a victimei. Auzind gălăgie a ieşit şi el din casă, observând că victima se află căzută, în faţa casei sale şi era lovită de M.S., cu un par şi de M.G., cu o furcă. A mai precizat că nu l-a văzut pe M.T. să lovească în acele momente victima, dar a sesizat că, şi el se afla în apropiere şi avea în mână o bucată de lemn.

În faţa instanţei martorul a declarat că îşi menţine declaraţia dată şi, din nou, a descris aspectele pe care le cunoştea în legătură cu starea de fapt relatată.

Martorul L.A., pe parcursul desfăşurării procesului penal, a precizat că se afla şi el într-o locuinţă, din apropiere, mai precis în locuinţa lui G.J., care însă nu era acasă. Auzind gălăgie, a ieşit şi a observat că, cei trei inculpaţi, îl loveau, cu bâtele, pe O.S., aplicându-i mai multe lovituri, până când victima a rămas la pământ, fără cunoştinţă. Martorul i-a alertat pe fraţii victimei, dar aceştia nu au putut interveni, fiind nevoiţi să fugă de acolo, întrucât M.T. şi M.G. au încercat să-i agreseze şi pe ei. Şi acest martor a confirmat faptul că, în timpul în care ceilalţi doi inculpaţi fugeau după fraţii O., M.S. a lovit, din nou, victima care rămăsese căzută la pământ.

În cauză a fost audiat şi martorul O.J. - fratele victimei, care în declaraţia dată, în etapa prealabilă judecăţii a arătat că incidentul a pornit de la M.T., care i-a aplicat victimei o lovitură, cu palma peste faţă, iar la scurt timp, au apărut şi ceilalţi doi inculpaţi, M.G. cu o furcă, S. cu un par, iar M.T. a luat o lopată. Toţi trei au început să lovească victima O.S., până când aceasta a căzut, rămânând fără cunoştinţă. Acest martor a arătat că el, şi cu fratele lui, OG, au fost fugăriţi de către M.G.

Audiat în faţa instanţei de judecată martorul a arătat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi a relatat, în continuare, aceleaşi aspecte care au fost redate în această declaraţie.

L.A., concubina victimei, în declaraţiile date pe parcursul desfăşurării procesului penal, a menţionat că, în ziua respectivă O.S., după ce a ajuns acasă, de la pescuit, s-a întâlnit cu M.T., între cei doi având loc o discuţie şi, în final, M.T. i-a aplicat victimei trei lovituri, cu palma, peste faţă, confirmând aşadar şi ea, că scandalul a pornit de la M.T., care s-a legat de victimă şi de fraţii acesteia, iar la un moment dat a intrat în curtea sa, de unde a luat o lopată, strigând totodată către casa lui M.S. „Haideţi că ăştia vor să mă bată!" Imediat au apărut M.S. şi M.G., primul având în mână un par în lungime de aproximativ 1,50 m, iar celălalt o furcă. Fraţi O. au încercat să fugă, dar cei trei inculpaţi l-au ajuns, în faţa casei sale, aproape de uşa de intrare pe O.S.

În acele momente concubina victimei, L.A., împreună cu copilul lor, minorul O.A., se aflau foarte aproape de locul, unde victima fusese agresată de cei trei inculpaţi, şi, a arătat, că prima lovitură i-a fost aplicată, cu lopata, în spate, de către M.T., apoi victima a fost lovită, în cap, de către M.S. cu parul şi de către M.G., cu furca în piept.

Ulterior căderii victimei, au lovit-o, toţi trei, cu obiectele, pe care le aveau în mână, M.S. cu parul pe care îl avea, de 4-5 ori, M.T. cu coada de lopată, de vreo 2 ori, iar M.G. cu coada de la furcă o singură dată. Inculpaţii au încetat agresiunea abia când a început să se adune lume, persoanele prezente cerându-le agresorilor să lase victima în pace.

În cursul urmăririi penale s-a procedat şi la audierea martorilor B.C. şi G.I. , aceştia doi fiind persoanele care veniseră cu căruţa la M.T. Ambii au arătat că au consumat băuturi alcoolice în casa lui M.T., iar când au plecat către căruţă au fost conduşi de acesta până la drumul din faţa casei victimei. Cei doi au observat că, după ce s-au urcat în căruţă şi au pornit, M.T. a început să se certe, cu nişte persoane, care se aflau acolo unde îl lăsaseră pe acesta. Pentru a nu fi implicaţi în vreun fel, cei doi şi-au continuat drumul, cu căruţa, mergând practic pe un alt traseu, pentru a evita acea zonă. Au mai menţionat că, după câteva sute de metri, au observat doi tineri, care fugeau, după căruţă, unul fiind rănit la mână. Aceştia le-au spus că au fost bătuţi şi că sunt fugăriţi. Martorii i-au lăsat să se urce, în căruţă, şi s-au îndepărtat, împreună cu aceştia, de locul incidentului. Referitor la agresarea victimei O.S., ambii au arătat că nu au văzut momentul respectiv şi ca atare nu-i pot indica pe autorii agresiunii.

Martorul B.C. a fost audiat, şi în faţa instanţei, unde a relatat aceleaşi aspecte pe care le-a menţionat şi în declaraţia anterior arătată, însă, în aceeaşi etapă procesuală, audierea martorului G.I. nu a fost posibilă, deoarece acesta era plecat din ţară, motiv pentru care, în privinţa acestuia, la termenul de judecată din 20 septembrie 2010 s-a dat eficienţă juridică prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Martorul H.A. - ginerele lui M.S. - a arătat că, în după-masa zilei respective, a consumat băuturi alcoolice cu S. şi cu T., precum şi cu persoanele venite de la E. În jurul orei 18,00, M.T. a ieşit din casă, conducându-i pe cei de la E., la căruţă, după care s-a întors având sânge pe faţă şi afirmând că a fost lovit, fără să precizeze cine l-a agresat. Au plecat înspre casa victimei, S. şi cu T., martorul precizând că a vrut să meargă şi el, dar soţia nu l-a lăsat, întrucât era în stare avansată de ebrietate. Ca atare, nu a văzut cine pe cine a lovit, a auzit doar a doua zi că victima ar fi fost lovită de cei trei inculpaţi.

În cauză, a mai fost audiată martora B.E., concubina inculpatului M.G. Referitor la momentul agresiunii, aceasta a precizat, în declaraţiile date pe parcursul desfăşurării procesului penal, că, a ieşit din curte împreună cu M.G. şi a observat că victima era căzută, în faţa casei ei, lângă ea aflându-se M.S., care avea în mână un par. În acel timp M.T. fugea după o căruţă, având de asemenea un par în mână. Despre M.G., a arătat că acesta a luat o furcă, din curte, în momentul în care l-a observat pe numitul OG, că l-a lovit pe S., cu un par în cap. Cu acea furcă a fugit după G., fără însă a-l ajunge. De aceea, s-a întors lângă tatăl său, împreună cu care a reintrat în curte.

S-a reţinut că această declaraţie venea, în contradicţie, cu toate celelalte probe testimoniale, inclusiv cu declaraţia inculpatului M.G., acesta din urmă, afirmând că, în momentul în care a ieşit din curte, O.S. nu fusese încă lovit, astfel că a asistat la agresarea acestuia. De asemenea, nimeni nu a confirmat lovirea de către OG, a inculpatului M.S.

La cererea inculpaţilor a fost audiată şi martora M.P., soţia inculpatului M.S. şi mama lui M.G. Aceasta, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei a dat o declaraţie, relativ asemănătoare cu cea a numitei B.E. Şi în cuprinsul acestei declaraţii au existat mai multe inadvertenţe: martora a declarat că, atunci când inculpaţii au ieşit din curtea lor şi s-au deplasat către casa victimei, aceasta era deja căzută, în faţa casei sale. Desigur, o asemenea afirmaţie nu explică cine a lovit victima anterior ieşirii celor doi inculpaţi. S-a observat că nici această declaraţie nu se corobora cu cele arătate de ceilalţi martori.

În acest context, s-a hotărât ca, declaraţiile martorelor B.E. şi M.P. să fie înlăturate.

În etapa prealabilă judecăţii, tot la solicitarea inculpaţilor, a fost audiat şi martorul M.I., acesta fiind propus pentru că ar fi văzut incidentul de la început. Martorul a arătat însă că, atunci când a ieşit din casă (locuieşte la cinci case distanţă de casa victimei) l-a văzut pe M.T., fugind după căruţă, iar când s-a apropiat de casa lui O., a văzut victima căzută, iar lângă ea se aflau M.S. şi M.G., ambii cu câte o bâtă în mână. Singurul act de agresiune pe care l-a observat martorul a fost exercitat de S., acesta lovind victima căzută, peste piept cu acea bâtă.

Audiat şi în faţa instanţei de judecată martorul a arătat că-şi menţine declaraţia, dată în cursul urmăririi penale şi a relatat, în continuare, aceleaşi aspecte care au fost redate în această declaraţie.

Tot la solicitarea inculpaţilor M.S., M.G. şi M.T. au mai fost audiaţi martorii G.I., S.S., S.S.J., A.D. şi C.A.

Martorul G.I., în declaraţiile date în faza urmăririi penale şi la prim grad jurisdicţional a arătat că nu cunoaşte nimic despre împrejurările comiterii faptei şi că nu a făcut nici un fel de afirmaţii - ulterioare - referitoare la persoanele care au participat la agresiune.

Martorul S.S., în şedinţa publică din 07 iulie 2010, a menţionat că, într-o după masă, din cursul lunii septembrie, se afla la locuinţa inculpatului M.T., unde, împreună cu M.S., cu M.G., cu cumnatul lui T., numitul C., precum şi cu un alt băiat, pe care nu-l cunoştea, consumau băuturi alcoolice. La un moment dat, M.T. împreună cu numitul C. au ieşit afară şi când T. a revenit la locuinţă martorul a observat că îi curge sânge din cap şi, când a întrebat ce s-a întâmplat, inculpatul M.T. nu a dat nici un fel de răspuns. Văzând acest lucru, deoarece i s-a făcut frică martorul a plecat acasă şi, prin urmare, nu a văzut şi nu a putut da informaţii legate de incidentul care s-a soldat cu decesul victimei.

Martorul S.S.J., audiat în etapa cercetării judecătoreşti, a menţionat că, în ceea ce priveşte incidentul, în urma căruia victima O.S. a decedat nu a văzut nimic pentru că nu a fost acolo.

Martorul A.D., în faţa instanţei a precizat că, locuieşte la aproximativ 200-300 m, de locul unde a avut loc incidentul, care a avut ca urmare moartea victimei. Fiindcă era acasă şi, a auzit gălăgie, s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. Când a ajuns, la locul incidentului, l-a văzut pe M.S. lovind victima - căzută la pământ - cu un par, o singură dată. Acelaşi martor a mai arătat că, atunci când a ajuns, incidentul era la sfârşit şi, la scurt timp, a apărut şi poliţia şi că nu i-a văzut în zonă pe ceilalţi inculpaţi, pe care i-a observat mai târziu. De asemenea, martorul a mai menţionat că, nu l-a văzut nici pe inculpatul M.T. şi nici pe inculpatul M.G., să aplice vreo lovitură victimei. A mai arătat că l-a observat pe inculpatul M.T. prezentând urme de lovituri, având sânge în zona capului.

Martora C.A., audiată la nivelul instanţei de fond a menţionat că, într-o zi, după masa, deoarece lumea striga că a murit M.T., a fugit la casa lui, unde l-a văzut pe acesta, stând pe pat şi curgându-i sânge din cap, motiv pentru care a luat un prosop, cu care a legat capul lui M.T., să oprească hemoragia. Cu toate că l-a întrebat, inculpatul nu i-a spus cine i-a spart capul.

Despre incidentul, soldat cu moartea victimei, a precizat că nu ştie nimic întrucât nu a fost acolo.

La data de 04 septembrie 2009 victima O.S. - aflată la S.M.U.R.D. Tg. Mureş. Mureş – a fost examinată de medicul legist, putându-se stabili că prezenta un traumatism cranio-cerebral grav cu stop cardiorespirator resuscitat şi comă profundă, urmare probabilă a unei agresiuni.

Victima a decedat, iar la data de 05 septembrie 2009 s-a efectuat autopsia medico-legală. În raportul de autopsie medico-legală, s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central, urmare a edemului cerebral şi bulbar, hemoragiei leptomeninge şi ventriculare, în condiţiile unui politraumatism, cu fractură craniană iradiată la bază, contuzii toracice şi ale membrelor superioare. S-a descris un număr de trei plăgi contuze, craniene şi trei echimoze de formă alungită la nivelul braţului drept (de unde a fost extrasă o aşchie de lemn) şi deltoidian drept, precum şi pe spate. S-a arătat că leziunile s-au putut produce prin mecanismul de lovire directă repetată cu un corp contondent de formă alungită (par, bâtă, coadă de lopată etc.), având legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Alcoolemia victimei a fost negativă.

A fost examinat medico-legal inculpatul M.T., constatându-se că prezenta leziuni traumatice provocate cu corp dur contondent, pentru care a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

S-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra unui par de lemn şi a unei lopeţi, ridicate de la faţa locului. Din raportul medico-legal de expertiză biocriminalistică, a reieşit că, pe parul ridicat, din apropierea locului, în care a căzut victima, nu s-au pus în evidenţă urme de sânge. În schimb, pe lopată au fost identificate mai multe urme (mânjituri) de sânge uman, cu aceeaşi grupă cu a inculpatului M.T. Această concluzie a dus la ideea că acest inculpat a folosit lopata, după momentul iniţial, acela în care a pornit incidentul între M.T. şi fraţii O. Practic, sângele provenea de la leziunea pe care a suferit-o inculpatul, leziune constatată în raportul de la fila 105.

La solicitarea lor, cei trei inculpaţi au fost supus testării poligraf, iar din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2010 şi din 05 iulie 2010 a rezultat că:

a.) în cazul inculpatului M.T. la întrebările relevante cauzei „Tu l-ai lovit primul în cap pe O.S. în 04 septembrie 2009?" şi „După ce i-ai dat două palme lui O.S. l-ai mai lovit?", întrebări la care a răspuns negativ, inculpatul a avut un comportament simulat;

b.) în cazul inculpatului M.S. la întrebările relevante cauzei „În 04 septembrie 2009 când l-ai lovit prima oară pe O.S. acesta era încă în picioare?", „Minţi când spui că l-ai văzut pe H.F. când l-a lovit cu securea pe O.S.?" şi „Minţi când spui că l-ai văzut pe M.T. când l-a lovit cu lopata pe O.S.?", întrebări la care a răspuns negativ, acuzatul a avut un comportament simulat la prima întrebare, la cea da a doua specialistul a apreciat că este imposibilă să se pronunţe asupra comportamentului simulat, iar la cea de a treia întrebare inculpatul a răspuns sincer;

c.) în cazul inculpatului M.G. la întrebările relevante cauzei „În 04 septembrie 2009 l-ai lovit pe O.S. când acesta era încă în picioare?", „L-ai lovit cu furca pe O.S. după ce acesta a căzut?" şi „Minţi când spui că în 04 septembrie 2009 nu l-ai lovit deloc pe O.S.?", întrebări la care a răspuns negativ, inculpatul a avut un comportament simulat.

S-a reţinut faptul că, normele procedural penale printre mijloacele de probă înserate în economia art. 64 C. proc. pen., nu fac referire şi la rezultatele obţinute în urma efectuării examinării poligraf, motiv pentru care instanţa fondului nu s-a raportat şi la concluziile formulate în cele două rapoarte.

Starea de fapt mai sus expusă s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, declaraţiile acuzaţilor date în calitate de învinuiţi/inculpaţi, declaraţiile martorilor; declaraţiile părţii civile, raportul de constatare şi autopsie medico-legală, raportul de expertiză biocriminalistică, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 martie 2010 şi din 05 iulie 2010, referatele de evaluare şi procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Din cuprinsul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal şi analizat, a reieşit că vinovăţia inculpaţilor, în privinţa săvârşii infracţiunii, pentru care au fost deferiţi justiţiei, este pe deplin dovedită.

Inculpaţii M.S. şi M.T. au recunoscut faptul că, au lovit victima, cu corpuri contondente, aspect confirmat şi de inculpatul M.G. În ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă, aşa cum s-a arătat martorii audiaţi l-au indicat cu toţii - excepţie făcând rudele apropiate - ca participant la agresiune, el însuşi recunoscând că a avut, asupra lui, o furcă. Explicaţiile lui cu privire la modul în care – având în mână furca - a reuşit să smulgă lopata tatălui său, rămânând cu ambele obiecte în mână, sunt puţin credibile, având în vedere contextul în care avea loc agresiunea.

Cu privire la încadrarea juridică, s-a considerat că, inculpaţii au săvârşit infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în condiţiile în care au aplicat victimei, mai multe lovituri, în zona capului şi a corpului, cu obiecte contondente, lovituri puternice care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei, în ciuda eforturilor medicale. Cei trei au acţionat în grup, conjugându-şi acţiunile - împrejurare în care devenea evidentă, intenţia lor, de a suprima viaţa victimei. Aplicarea concomitentă a loviturilor - indiferent dacă nu toate au cauzat leziunile tanato-generatoare - a condus la concluzia că fapta a fost săvârşită de către cei trei în forma coautoratului, fiind astfel incidente prevederile art. 75 lit. a) C. pen. Ilicitul penal s-a petrecut în loc public, având în vedere că, în acea zonă, nu existau curţi-garduri ale caselor şi ţinând cont că, de la începutul agresiunii, au fost prezente la faţa locului mai multe persoane.

Inculpaţii au acţionat în grup, înarmându-se anterior iar, în momentul în care au ajuns victima, au început s-o lovească cu bestialitate, cauzându-i leziuni care au dus direct la deces. Agresiunea a încetat abia, când victima, a ajuns în stare de inconştienţă şi, în contextul în care oamenii, adunaţi la faţa locului, au cerut agresorilor să înceteze. O asemenea atitudine denotă indiferenţa inculpaţilor faţă de viaţa victimei, ţinând cont că, i-au aplicat numeroase, lovituri, peste cap şi peste corp, în condiţiile în care, la faţa locului, erau mai multe persoane, care s-au arătat revoltate de aceste acte de agresiune. Mai mult decât atât, în aceleaşi împrejurări, au încercat să agreseze şi pe cei doi fraţi ai victimei, fugind după aceştia.

Contrar susţinerii apărătorilor inculpaţilor M.T. şi M.S., s-a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării - în cazul celor doi inculpaţi - reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen. şi pentru a adopta acest punct de vedere s-au avut în vedere următoarele considerente:

Aşa cum a rezultat din materialul probator administrat, instanţa a reţinut că în după amiaza zilei de 04 septembrie 2009 victima O.S. după ce a ajuns acasă de la pescuit s-a întâlnit cu M.T., între cei doi având loc o discuţie şi, în final, M.T. i-a aplicat victimei trei lovituri cu palma peste faţă. După acest eveniment inculpatul M.T. a fost agresat, probabil de fraţii victimei şi, în urma examinării medico-legale, s-a constatat că prezenta leziuni traumatice, provocate cu corp dur, contondent, pentru care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul M.T. s-a întors în gospodăria lui, i-a strigat pe ceilalţi doi inculpaţi, s-au înarmat, inculpatul M.T. cu o lopată, inculpatul M.S. cu un par, iar inculpatul M.G. cu o furcă. Văzând acest lucru fraţii victimei s-au speriat şi au fugit, însă cei trei inculpaţi l-au ajuns, din urmă, pe O.S., chiar în faţa uşii casei sale şi toţi trei au început să-l lovească, cu obiectele, pe care le aveau asupra lor, victima decedând, în urma leziunilor suferite.

Din cele anterior menţionate a rezultat, neîndoielnic, că iniţial inculpatul M.T. a fost cel care a agresat victima, pentru prima oară, aplicându-i acesteia câteva lovituri, cu palma, peste faţă şi, drept reacţie la această atitudine, acuzatul a fost agresat de fraţii victimei, iar în replică, la un interval scurt de timp, inculpatul, împreună cu fratele şi nepotul lui, au exercitat acte de violenţă, deosebite faţă de victimă, care a suferit leziuni, în zone vitale ale corpului, leziuni care au provocat decesul acesteia.

A devenit evident că, în seria actelor de violenţă, iniţiativa a aparţinut inculpatului M.T. şi, în aceste condiţii nu putea fi vorba despre o provocare, care să le confirme inculpaţilor M.T. şi M.S. beneficiul circumstanţei atenuante legale, reglementată de prevederile art. 73 lit. b) C. pen., pentru că, aşa cum s-a mai menţionat, actele de violenţă exercitate de fraţii victimei, împotriva inculpatului M.T., au fost precedate de acele lovituri, aplicate cu palma, de către acest acuzat, victimei O.S.

Prin urmare, în ceea ce priveşte cererile formulate de apărătorii inculpaţilor M.T. şi M.S. privind reţinerea scuzei provocării, la încadrarea juridică a faptelor, reţinute în sarcina inculpaţilor, în actul de sesizare, s-a apreciat - raportat la particularităţile specifice şi circumstanţele reale ale cauzei - că, în speţa de faţă nu se poate discuta, sub nici o formă, despre incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., context în care cererile formulate în acest sens nu au un fundament faptic, deci au fost considerate ca nefondate, motiv pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., au fost respinse.

Aşadar, în drept s-a considerat că fapta inculpaţilor M.T., M.S. şi M.G. care, în data de 04 septembrie 2009, împreună, au aplicat victimei O.S. - cu intenţia de a-i suprima viaţa - mai multe lovituri în zone vitale, respectiv în zona capului şi peste corp, cu obiecte contondente (M.T. cu o lopată, M.S. cu un par şi M.G. cu o furcă), lovituri puternice, care au cauzat leziuni grave, ce au dus, în mod direct, la decesul victimei, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în situaţia fiecărui acuzat.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, pentru faptele penale reţinute, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume:

- limitele pedepselor prevăzute în partea specială a C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat;

- gradul de pericol social concret al infracţiunii, concretizat în împrejurări care au compus conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat, dar şi extrinseci acestuia, cum au fost, în esenţă: acţiunile susţinute ale inculpaţilor în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, locul şi motivul săvârşirii acţiunii infracţionale, numărul participanţilor, contribuţia fiecăruia la comiterea activităţii deduse spre judecare; urmările cauzate, toate imprimând activităţii infracţionale un grad ridicat de pericol social;

- atitudinea inculpaţilor faţă de valorile umane fundamentale subiective, care nu au ezitat să adopte o conduită extrem de violentă, faţă de victimă, cei trei folosind în acest sens obiecte contondente, respectiv par, lopată şi furcă;

- inculpaţii au exercitat actele de violenţă, împotriva victimei, în faţa concubinei şi copilului minor al acestuia, în vârstă de 5 ani şi 3 luni;

- mediul familial şi social din care provin cei trei acuzaţi;

- conţinutul referatelor de evaluare, întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, referitoare la factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a inculpaţilor şi perspectivele lor de reintegrare în societate;

- dispoziţiile părţii generale a C. pen;

- persoana inculpaţilor, dintre care inculpaţii M.S. şi M.G. se aflau la prima confruntare cu legea penală, iar inculpatul M.T., în trecut, a mai suferit o condamnare la amendă penală.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, au fost condamnaţi inculpaţii la următoarele pedepse:

1.) inculpatul M.T.:

- la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

2.) inculpatul M.S.:

- la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi

3.) inculpatul M.G.:

- la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu convingerea că aceste sancţiuni vor reprezenta tratamente penale juste, în contextul dat, în situaţia fiecărui inculpat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale înserat în economia art. 52 C. pen., fiind respectat şi principiul proporţionalităţii, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepselor stabilite.

Având în vedere prevederile art. 175 alin. (1), teza finală C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzicerii exerciţiului drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 6 ani, în situaţia inculpaţilor M.T. şi M.S. şi respectiv pe o durată de 5 ani, în cazul inculpatului M.G.

Deoarece, pedepsele aplicate celor trei inculpaţi urmează să fie executate în regim de detenţie, au fost privaţi inculpaţii de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. - adică a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Organele de urmărire penală prin ordonanţele din 05 septembrie 2009, au dispus reţinerea fiecărui acuzat pe 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 41/ C din 05 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Mureş, judecătorul delegat a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 06 septembrie 2009 şi până la data de 04 octombrie 2009, măsură privativă de libertate care, ulterior, în cazul inculpaţilor a fost prelungită, prin încheierile penale nr. 44/C din 30 septembrie 2009 şi 50/C din 30 octombrie 2009, pronunţate de judecătorii delegaţi din cadrul Tribunalului Mureş şi menţinută apoi de instanţă, succesiv, în condiţiile legii.

Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii pe 24 de h, din data de 05 septembrie 2009, precum şi durata arestării preventive, începând cu data de 06 septembrie 2009 şi până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160^b alin. (3), art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor, deoarece, în cazul fiecărui inculpat, temeiurile de drept şi de fapt, care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, subzistă şi în prezent, dar şi pentru a asigura executarea pedepselor aplicate.

Concubina victimei O.S., L.A. în actul intitulat „Constituire de parte civilă" a menţionat că, împreună cu victima, avea un copil minor O.A., şi pe parcursul desfăşurării procesului penal, la data de 05 aprilie 2010 a mai născut un copil, pe minora L.C. despre care a afirmat că este fiica victimei şi a solicitat obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata următoarelor sume de bani:

- în nume propriu la suma 50.000 lei, cu titlu de daune morale şi în calitate de reprezentantă legală a celor doi minori, la câte 50.000 lei, pentru fiecare minor, cu titlu de daune morale;

- 2.000 lei, despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi

- obligarea inculpaţilor la plata unei prestaţii periodice în favoarea celor doi copii începând de la data comiterii infracţiunii şi până la majoratul minorilor.

Analizând conţinutul certificatului de naştere al minorului O.A., s-a observat că, minorul în cauză, a fost recunoscut de tată, în condiţiile în care la numele tatălui este înscris numele victimei, însă în ceea ce priveşte certificatul de naştere a minorei L.C. s-a reţinut că, la rubrica „date privind părinţii" în dreptul numelui tatălui nu apare nici o menţiune.

În legătură cu această ultimă chestiune la termenul de judecată din data de 25 august 2010 s-a solicitat punctele de vedere, ale inculpaţilor, care au menţionat că avea cunoştinţă de faptul că victima trăia, în concubinaj cu L.A., însă nu ştiu, nu au cunoştinţă despre faptul că victima ar fi sau nu părintele minorei L.C.

În ceea ce priveşte filiaţia minorului O.A., faţă de victimă, instanţa a constatat că nu există nici un fel de problemă, întrucât din conţinutul certificatului de naştere al acestuia rezultă în mod cert această chestiune, în privinţa minorei L.C. s-a impus reţinerea următoarei remarci: în condiţiile în care mama minorei nu a fost căsătorită cu victima nu se putea vorbi de incidenţa prezumţiei legale de paternitate, potrivit căreia soţul mamei s-ar putea considera tatăl copilului, aşadar minora are statutul unui copil din afara căsătoriei.

S-a observat faptul că, până în prezent, filiaţia faţă de tată, a acestei minore nu a fost stabilită, în condiţii legale, adică pe baza unei acţiuni în justiţie - singura posibilitate legală rămasă la îndemână, deoarece recunoaşterea de către tată este imposibilă, datorită decesului victimei - şi prin urmare cererile lui L.A., în calitate de reprezentantă legală a minorei, având ca obiect obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata daunelor morale şi a unei prestaţii periodice în favoarea minorei L.C., în acest moment şi ţinând cont de particularităţile specifice ale speţei analizate, în opinia instanţei, nu aveau un fundament juridic, adică sunt nefondate, motiv pentru care au fost respinse.

S-a mai reţinut că dacă, în viitor L.A. va reglementa această situaţie de fapt, cu respectarea termenelor legale, va avea posibilitatea să formuleze o acţiune în justiţie prin care să solicite, în calitate de reprezentantă legală valorificarea drepturilor personale ale minorei în cauză.

Relativ la daunele materiale solicitate, s-a observat că, pe parcursul desfăşurării procesului penal, partea civilă nu a produs dovezi sub nici o formă - acte sau alte mijloace de probă, permise de legiuitor - care să confirme cuantumul sumei menţionate cu acest titlu, cu toate că potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, cu alte cuvinte partea civilă, avea obligaţia să-şi dovedească cele susţinute, însă nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă L.A., în nume propriu şi în calitate, de reprezentantă legală, a minorului O.A., s-a reţinut că aprecierea prejudiciului moral, înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiilor acestuia, pe toate planurile vieţii sociale, ale persoanei vătămate.

Trebuia să se aprecieze ce a pierdut persoana în cauză pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial, în ceea ce ar însemna o viaţă normală pentru aceasta, în momentul săvârşirii faptei penale, dar şi în viitor.

În lumina celor anterior expuse, s-a apreciat că solicitarea părţii civile, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale, era exagerată, suma de 9.000 lei, acordată părţii civile în nume propriu, şi, respectiv suma de 10.000 lei, acordată minorului O.A., fiind în măsură să constituie o reparaţie justă şi echitabilă a suferinţelor provocate.

Ţinând cont de faptul că victima O.S. era unicul întreţinător al familiei, raportat la faptul că, pe parcursul desfăşurării procesului penal, nu s-au produs dovezi din care să rezulte că acesta ar fi fost angajat şi, prin urmare, ar fi realizat venituri stabile, însă acesta era apt de muncă şi îşi câştiga existenţa prin prestarea unor munci ocazionale, s-a remarcat faptul că, prin decesul părintelui, cauzat de activitatea ilicită a celor trei inculpaţi, minorul O.A. a fost lipsit de unul dintre întreţinătorii legali.

Faţă de faptul că repararea prejudiciului trebuie să-i asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situaţia anterioară faptei prejudiciabile, s-a stabilit, în sarcina inculpaţilor, o prestaţie periodică lunară - rentă lunară - în cuantum de 150 de lei, sumă care reprezintă 25% din venitul minim pe economie în valoare de 600 lei, sumă pe care putea să o obţină victima prin prestarea unor munci ocazionale, începând cu data de 04 septembrie 2009, data decesului părintelui şi până la majoratul minorului sau până la schimbarea condiţiilor de acordare.

Sintetizând cele mai sus expuse, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă L.A. - în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorului O.A., şi în consecinţă au fost obligaţi cei trei inculpaţi M.T., M.S. şi M.G., în solidar, să plătească:

a.) - părţii civile L.A., în nume propriu, suma de 9.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale,

- minorului O.A., suma de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

b.) - minorului O.A., suma de 150 lei, lunar, cu titlu de prestaţie periodică - rentă lunară - începând cu data de 04 septembrie 2009 şi până la majoratul minorului sau până la schimbarea condiţiilor de acordare.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă L.A., referitoare la acordarea daunelor materiale, precum şi la obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale şi a unei prestaţii periodice în favoarea minorei L.C.

Această soluţie de condamnare a celor trei inculpaţi, anterior expusă, în termen legal, a fost atacată, cu apel, de către fiecare dintre cei acuzaţi, M.T., M.S. şi M.G.

În apelul promovat de M.T. s-a solicitat:

1. Admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi în principal să se dispună în sensul achitării sale de sub acuza infracţiunii ce i s-a reţinut în sarcină, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., aceasta fapta nefiind săvârşita de el.

2. În subsidiar s-a solicitat admiterea apelului, să se modifice în parte sentinţa atacată, să se admită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, dispunând în sensul aplicării şi a dispoziţiilor art. 73 lit. b) din C. pen., astfel cum a solicitat în mod expres şi în raport de probele dosarului să se dispună, în sensul achitării sale în consideraţia dispoziţiilor art. 10 lit. d), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., acesteia lipsindu-i unul din elementele constitutive şi, anume acela al intenţiei din partea sa la producerea urmării socialmente periculoase.

3. În terţiar, s-a solicitat să se dispună, în cazul în care se va considera că se face vinovat într-o oarecare măsura de infracţiunea ce i s-a reţinut în sarcina, reţinând circumstanţa reala a provocării, in temeiul art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., să se stabilească o pedeapsă sub minimul special, orientată spre minimul general al pedepsei.

4. În privinţa laturii civile s-a solicitat ca, raportat la petitele 2 si 3 din concluziile scrise, să se dispună în sensul respingerii acestor pretenţii.

5. S-a solicitat să se admită în parte constituirea de parte civilă, raportat doar la minorul pe care victima îl avea cu partea civilă L.A., stabilind un cuantum rezonabil al acestor pretenţii, ţinând cont şi de posibilităţile sale financiare limitate de a suporta aceste despăgubiri.

S-a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu neluarea în considerare a probelor efectiv administrate în cauză, de poziţiile exprimate de părţi şi, nu în ultimul rând, fără o apreciere corectă a modului de coroborare a acestor probe.

Astfel, în opinia inculpatului, instanţa de fond a apreciat greşit „iniţiativa" faptei ce a condus la producerea rezultatului socialmente periculos, plasând această iniţiativă, în sarcina sa, desprinzând-o însă de situaţia pe care tot judecătorul fondului a relevat-o, în care expunea prima fază a conflictului, în care el a fost cel agresat de victimă şi de fraţii săi.

Faptul că el a fost lovit, plin de sânge, aproape inconştient, aşa cum au şi relatat o serie de martori oculari.

În urma audierii unor martori, se putea trage concluzia că el nu a avut o participaţie atât de importantă precum cea reţinută de organele de anchetă şi, respectiv de instanţa de fond el fiind provocat, chiar bătut după cum a rezultat din certificatul medico-legal existent la dosarul cauzei.

Coroborarea depoziţiilor testimoniale cădea, evident, în sarcina instanţei, aspect care nu s-a realizat în mod obiectiv.

Prima instanţă soluţionând cauza nu a ţinut cont de toate aspectele ce puteau fi analizate, iar din evaluarea în această manieră a unor declaraţii se puteau trage concluzii relativ parţiale şi incomplete.

Martorul S.S. a declarat la termenul din data de 07 iulie 2010 că l-a văzut venind în casa sa, plin de sânge, care .. „îmi curgea din cap ..", lucru de altfel confirmat şi de martora C.A. audiată la termenul din 25 august 2010. Această martoră a relatat, că deşi l-a întrebat cine l-a lovit, nu a putut să-i spună nimic, că a stat pe jos mai mult timp aproape inconştient şi, că l-a legat la cap. Toate acestea se întâmplau în timp ce salvarea chemată de oamenii din sat se ocupa de victimă.

De altfel, faptul că el, a fost lovit, în mod repetat, în cap şi că îi curgea sânge, din cap, a fost confirmat inclusiv de coinculpaţi, dar chiar şi de martorii părtinitori şi subiectivi, rude cu victima ce au fost audiate în cauză. Că aceştia nu au mai declarat şi faptul că n-au văzut, de fapt, ca el să fi lovit victima, este o chestiune secundară şi de înţeles până la urmă pentru rudele victimei.

Cei trei fraţi O. (inclusiv victima) l-au atacat cu lopeţi, furci, astfel încât el a fost nevoit să fugă, moment în care au venit coinculpaţii care, ei au fost cei care au avut aportul real la lovirea victimei astfel încât, să se producă consecinţa decesului acesteia.

Au fost audiaţi martorii G.I., H.A., S.L., persoane care au fost de faţă la aproape întreg incidentul şi, care au confirmat că l-au văzut lovind victima, indicându-i pe coinculpaţi ca autorii principali ai agresiunii.

În lumina tuturor probelor testimoniale administrate s-a apreciat că, în concret, contribuţia sa la producerea consecinţelor periculoase ale agresiunilor reciproce produse între ei şi victima împreună cu fraţii acesteia, poate fi decelată şi apreciată mult mai corect, putând conduce la concluzia că acest grad de participare poate fi apreciat ca insuficient pentru a conduce la condamnarea sa pentru o faptă atât de gravă, motiv pentru care a solicitat ca, raportat la încadrarea juridică reţinută de acuză, să se constate că această faptă nu se poate corobora cu activitatea sa infracţională, care s-ar putea reduce cel mult la infracţiunile prevăzute de art. 180 şi următoarele C. pen.

Inculpatul a susţinut că foarte multe persoane, care au fost de faţă la întreg incidentul, fie nu au vrut să dea declaraţii, fie dacă au dat declaraţii l-au luat pe „nu l-am văzut" în braţe şi, în aceste condiţii a devenit destul de dificil să se scoată realitatea la lumină.

Lista martorilor care au nu au văzut mai nimic sau chiar nimic este mai lungă decât a celor care asistând la incident au putut relata fragmente din acest incident. Insă indiferent la care se va raporta instanţa, cert este că numărul celor care au confirmat că el a lovit victima se reduce la 1 sau 2, între care se află partea vătămată - parte civilă L.A., profund subiectivă din calitatea de fostă concubină a victimei.

L.A., rudă cu aceasta a declarat la 11 iunie 2010 că l-a văzut lovind victima, însă nu cu parul ci, că i-a tras două palme. Aspectul a fost confirmat şi de martora B.E. audiată la acelaşi termen de judecată. Insă, ca şi majoritatea martorilor audiaţi, amândoi au declarat că l-au văzut pe M.S. lovind victima cu parul în cap.

Aceştia deşi mai relatează că jumătate din ţigănime era de faţă la întreg incidentul, totuşi nu au putut nominaliza persoane pe care să le fi văzut, astfel încât să poată fi audiate de instanţă.

De asemenea relevante au fost şi declaraţiile martorilor M.P., respectiv M.I. audiaţi la acelaşi termen de judecată, în privinţa participaţiei sale la incident.

Astfel în opinia inculpatului nu au fost probe concludente si suficiente ca să se dispună condamnarea sa pentru infracţiunea reţinută în rechizitoriu.

Din aceste considerente s-a arătat că infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, raportat la activitatea sa infracţională recunoscută şi, respectiv dovedită, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. c) respectiv d) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat achitarea sa.

În această ordine de idei, desigur ca şi laturii civile urmează a i se da cuvenita soluţie de respingere a pretenţiilor formulate faţă de el pentru ipoteza în care se va adopta o astfel de soluţie pe latură penală.

Inculpatul învederează că în urma analizării declaraţiilor martorilor audiaţi se puteau constata următoarele chestiuni:

I. Care martori l-au văzut lovind victima cu parul: L.A.;

II. Care martori l-au văzut dându-i două palme victimei: L.A., B.E.;

III. Care martori nu l-au văzut lovind deloc victima (dintre cei care erau de faţă): S.L., H.A., B.C., A.D., M.I., M.P., S.S.S., K.M.;

IV. Care martori nu au văzut incidentul sau au ajuns la finalul său: G.I., B.C., S.S.J., G.I.;

V. Care martori l-au văzut pe M.S. sau M.G. lovind victima: L.A., A.D., M.I., M.P., B.E., L.A., S.H., K.M.;

VI. Fraţii victimei au declarat că au fost şi sunt în duşmănie cu el;

VII. Care martori declară că l-au văzut plin de sânge, chiar inconştient, în urma agresiunilor la care a fost supus de victima şi fraţii săi: S.S.S., B.E., M.P., M.I., C.A.

S-a susţinut că din coroborarea acestor probe se va confirma poziţia expusă constant de el, de nevinovăţie.

În calea de atac exercitată de către inculpatul M.S. s-a solicitat ca, în urma admiterii apelului şi a desfiinţării hotărâri judecătoreşti în parte, să i se aplice o pedeapsă al cărei cuantum să se situeze sub minimul special al pedepsei, pentru fapta ce i-a fost reţinută în sarcină, ca urmare a reţinerii în favoarea sa a scuzei provocării. În memoriul aflat la fila 49 din dosarul Curţii de Apel Tg. Mureş, acest inculpat-apelant a înţeles să-şi suplimenteze motivele de apel iniţial expuse, invocând aspecte de ordin faptic, personal şi familial, ce antrenau, în opinia sa, reducerea substanţială a pedepsei iniţial stabilite.

În memoriul de apel aflat la filele 68-79 din dosarul acestei instanţei, inculpatul M.G. a înţeles să solicite:

Admiterea acestei căi de atac, modificarea în tot sau în parte a sentinţei atacate şi în principal, achitarea sa, de sub acuza infracţiunii reţinute în sarcină, în temeiul art. 10 lit. c) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., această faptă nefiind săvârşită de el;

În subsidiar, s-a solicitat să se modifice în parte sentinţa atacata şi să se admită cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcină, în cele prevăzute de art. 180 C. pen., şi în sensul aplicării şi a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., să se dispună în sensul achitării sale în baza dispoziţiilor art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., acesteia lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume: cel al intenţiei din partea sa la producerea urmării socialmente periculoase.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat să se dispună în cazul în care se va concluziona că se face vinovat într-o oarecare măsură de infracţiunea ce i se reţine în sarcină, să se reţină circumstanţa reală a provocării, în temeiul art. 73 lit. b), raportat la art. 76 alin. (1) pct. a C. pen., să se dispună în sensul stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, orientat spre minimul general al pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în principal, s-a solicitat respingerea acestor pretenţii.

În subsidiar, s-a solicitat să se admită doar în parte constituirea de parte civilă, raportat doar la minorul pe care victima îl avea cu partea civilă L.A., stabilind un cuantum rezonabil al acestor pretenţii, ţinând cont si de posibilităţile sale financiare limitate de a suporta aceste despăgubiri.

Soluţia pronunţată de Tribunalul Mureş în operaţiune a fost dată fără a se lua în considerare şi a se reţine probele efectiv administrate în cauză, de poziţiile exprimate de părţi, de depoziţiile martorilor audiaţi şi, nu în ultimul rând, fără o apreciere corecta a modului de coroborare a acestor probe.

În urma audierii părţilor şi mai ales audierii martorilor, se putea concluziona că el nu a avut o participaţie la moartea victimei, el nu a lovit-o şi nici nu i-a produs leziuni de nici un fel.

Prima instanţă, soluţionând cauza nu a ţinut cont de toate aspectele ce puteau fi analizate atunci când a pronunţat soluţia de condamnarea a sa.

Martorii audiaţi, în primă instanţă, au fost martori oculari la producerea incidentului şi au confirmat că nu l-au văzut să lovească victima, indicându-i pe coinculpaţi ca autori principali ai agresiunii.

Astfel, analizând probele testimoniale administrate, contribuţia sa la producerea consecinţelor periculoase ale agresiunilor produse, putea fi defalcată şi apreciată mult mai corect, putând conduce la concluzia ca acest grad de participare putea fi apreciat ca insuficient pentru a duce la condamnarea sa pentru o faptă atât de gravă, motiv pentru care s-a solicitat ca, raportat la încadrarea juridică reţinută, să se constate că această faptă nu se poate corobora cu activitatea sa infracţională, care s-ar putea reduce cel mult la infracţiunile prevăzute de art. 180 şi următoarele C. pen.

În ceea ce priveşte depoziţiile martorilor audiaţi de către instanţa de fond, s-a arătat că aceştia s-au contrazis în depoziţiile lor între ei. Concluzia a fost că foarte multe persoane care au fost de faţă la întreg incidentul, fie nu au vrut să dea declaraţii, fie dacă au dat declaraţii aceştia nu au relatat nimic, spunând că nu ştiu şi nu au văzut nimic.

Cert, este că, nu sunt probe concludente şi suficiente ca să se poată dispune condamnarea sa pentru infracţiunea reţinută în rechizitoriul parchetului.

De aceea s-a arătat că infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, raportat la activitatea sa infracţională recunoscută şi dovedită, îi erau aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. c), respectiv lit. d), C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat achitarea sa.

Pe cale de consecinţă şi pretenţiile civile formulate în cauză solicită a fi respinse faţă de el.

Şi acest inculpat-apelant a înţeles să invoce, în circumstanţiere, aspectele personale favorabile ce le prezintă.

Prin Decizia penală nr. 13 din 21 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii M.T. (fiul lui G. şi E.), M.Ş. (fiul lui G. şi E.) şi M.G. (fiul lui S. şi P.), în prezent toţi deţinuţi în Penitenciarul Târgu Mureş, împotriva sentinţei penale nr. 141 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2820/102/2009.

Menţinând starea de arest preventiv a fiecărui inculpat apelant, a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia perioada arestului preventiv executată de la data pronunţării hotărârii criticate - 12 octombrie 2010 la zi.

A obligat pe inculpatul M.S. să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 700 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama sa, va fi avansată Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu Mureş.

A obligat pe inculpaţii M.T. şi M.G. să plătească fiecare statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 500 lei, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul avocaţilor desemnaţi din oficiu pe seama lor ce le-au asigurat apărarea până la prezentarea avocaţilor angajaţi, se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar a apreciat situaţia de fapt corect reţinută de instanţa de fond, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.

S-a considerat în mod judicios soluţionată latura civilă, iar pedepsele au fost corect stabilite, în funcţie de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.T., M.Ş. şi M.G., solicitând în principal casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar într-un prim subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar dacă nu se va aplica această soluţie, reindividualizarea pedepselor prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. În ceea ce priveşte latura civilă recurentul inculpat M.T. a solicitat respingerea pretenţiilor părţilor civile, iar în ceea ce priveşte pe partea civilă L.A. - stabilirea unui cuantum rezonabil al pretenţiilor acesteia.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpaţii au învederat faptul că instanţa de apel nu a stabilit contribuţia fiecărui inculpat pe baza probelor existente, nu a răspuns motivat criticilor invocate de către ei. De asemenea, se impunea reducerea cuantumului pedepselor prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 14 şi 17 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate (art. 385⁹ pct. 9, 10, 14 şi 17 C. proc. pen.) şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate, prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Cenzurând cauza sub acest aspect, se constată că instanţa nu a analizat punctual criticile invocate de către inculpaţi, cu trimitere la probele administrate în cauză, limitându-se la a aprecia că: „sentinţa apelată este caracterizată de legalitate şi temeinicie, magistratul, de la prim grad jurisdicţional a stabilit o stare de fapt corectă, ce a primit o încadrare juridică adecvată, faţă de fiecare dintre inculpaţi" /../ „Firul desfăşurării evenimentelor .. a fost stabilit în mod corect de instanţa de prim grad jurisdicţional, în urma unei analize, obiective şi imparţiale".. după care a redat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond.

În cauză este evidentă lipsa motivării deciziei reculate şi, implicit a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanţa de recurs, caz de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., fapt ce impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanţa de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de inculpaţi; susţinerile acestora privind achitarea şi reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, nu au fost analizate, ignorându-se dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O.

Instanţa de prim control judiciar nu a efectuat un examen propriu şi obiectiv al probelor şi mijloacelor de probă, nu a răspuns detaliat criticilor formulate atât în scris, cât şi oral de către inculpaţi, ci s-a limitat în a face aprecieri generale fără trimitere la probele administrate şi învederate de către inculpaţi a fi avute în vedere.

Aspectele invocate de către inculpaţi erau esenţiale în aflarea adevărului, conform art. 3 C. proc. pen., de natură să asigure realizarea scopului procesual penal şi anume acela ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

În cazul constatării existenţei faptei, trebuie cunoscute împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scopul în care s-a săvârşit fapta, împrejurările care influenţează asupra gradului şi caracterului răspunderii, fie în defavoarea, fie în favoarea inculpaţilor, aspecte asupra cărora instanţa de prim control judiciar, căreia îi revenea sarcina administrării probelor (conform art. 65 C. proc. pen.) nu s-a aplicat, astfel încât vinovăţia inculpatului să rezulte cu certitudine din probele care trebuiau analizate sub toate aspectele.

În considerarea prezumţiei de nevinovăţie şi în scopul aflării adevărului, instanţa judecătorească trebuie să-şi îndrepte atenţia şi spre administrarea şi analizarea probelor din care ar putea reieşi nevinovăţia inculpaţilor, aspect care rezultă din dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 287 C. proc. pen.

Aflarea adevărului se face pe baza probelor, fapt ce implică pentru instanţa de judecată desfăşurarea unei activităţi probatorii complete cu verificarea tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept în vederea aflării adevărului.

Instanţa de control judiciar s-a limitat a prelua motivarea hotărârii instanţei de fond, deşi avea obligaţia de a verifica dacă faptele şi împrejurările reţinute prin hotărârea atacată reprezintă adevărul material, complet şi cert întemeiat.

Pentru a putea efectua un control al hotărârii reculate în calea de atac a recursului, este necesar a se cunoaşte care a fost starea de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată şi pe baza căror probe s-a ajuns la această stabilire. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii reculate.

Instanţele de judecată trebuie să efectueze o cercetare judecătorească complexă, să verifice apărările inculpaţilor pentru a nu le încălca dreptul la apărare şi a le aduce o gravă vătămare intereselor lor legitime.

Din cele expuse mai sus, reiese că, în cauză, instanţa de prim control judiciar nu a supus analizei şi interpretării logice toate contradicţiile semnalate de către inculpaţi existente în probatoriul administrat, care erau necesare a fi luate în considerare în soluţionarea cauzei sub toate aspectele, putând influenţa soluţia cauzei.

Chiar dacă obligaţia impusă instanţei naţionale prin dispoziţiile art. 6 din Convenţie de a-şi motiva deciziile (cauza Boldea împotriva României) nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, C.E.D.O. a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acestora.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreţionar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

Instanţa de apel nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea instanţei de fond (cauza Boldea împotriva României), ci printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi.

Instanţa de control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă îşi însuşeşte concluziile şi motivele instanţei a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere proprie materialului probator.

În consecinţă, în raport cu considerentele expuse, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate, va casa Decizia atacată prioritar pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureş, unde instanţa va răspunde criticilor formulate de către inculpaţi referitor la toate aspectele învederate de către aceştia (latură penală - achitare, individualizarea pedepsei, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării şi modul de soluţionare a laturii civile), va verifica apărările acestora, arătând motivat care sunt probele pe care îşi fundamentează hotărârea şi care au fost înlăturate.

Având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezentând pericol pentru ordinea publică, Înalta Curte va menţine starea de arest preventiv a inculpaţilor.

Conform art. 383 alin. (3) C. proc. pen. va menţine actele de procedură efectuate până la data de 21 ianuarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii M.T., M.Ş. şi M.G. împotriva Deciziei penale nr. 13 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaţilor la aceeaşi instanţă.

Menţine actele de procedură efectuate până la data de 21 ianuarie 2011.

Menţine starea de arest a inculpaţilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.Ş. şi M.G., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul M.J.

Onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului M.T., în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1333/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 3786/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Penal