ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1520/2010
Dosar nr. 569/32/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 174 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul U.V.V. împotriva rezoluţiei din data de 18 august 2009, dată în Dosarul nr. 1308/P/2009 al Parchetului Curţii de Apel Bacău, confirmată prin Rezoluţia nr. 623/11/2/2009 din 21 septembrie 2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău menţinând rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. civ., petentul a fost obligat să plătească 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 18 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1308/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul M.C.F., directorul Penitenciarului Bacău, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
Pentru a da această soluţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:
La data de 26 mai 2009, U.V.V., deţinut în Penitenciarul Bacău în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, dispusă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 321 C. pen., a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând efectuarea de cercetări faţă de directorul Penitenciarului Bacău, cms. M.C.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute şi pedepsite de art. 290 C. pen.
În plângere, petentul a menţionat faptul că a formulat la data de 20 martie 2009 o cerere către judecătorul delegat, însă directorul Penitenciarului Bacău a modificat destinatarul, înscriind sintagma „Judecătoria Bacău”, cererea fiind înaintată acestei instituţii.
Verificările preliminare efectuate în cauză au relevat faptul că persoana reclamată deţine funcţie de ofiţer în cadrul Penitenciarului Bacău, competenţa de efectuare a urmăririi penale revenind, în aceste condiţii, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că în sarcina directorului Penitenciarului Bacău nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals, în condiţiile în care acesta şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, în strictă conformitate cu normele legale ce îi reglementează activitatea.
Astfel, la data de 16 februarie 2009 Comisia pentru Individualizarea Regimului de executare a Pedepselor Privative de Libertate a S.N.P.A.P. Tg. Ocna, a solicitat judecătorului delegat să dispună schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii privind pe condamnatul U.V.V., ca urmare a comiterii unor abateri disciplinare grave şi foarte grave, care în accepţiunea comisiei îl făceau incompatibil cu regimul din acel moment, respectiv semideschis.
După efectuarea tuturor cercetărilor, judecătorul delegat a dispus prin Încheierea nr. 39 din 10 martie 2009 schimbarea regimului de executare a pedepsei cu închisoare, din semideschis în închis. În dispozitiv se menţionează faptul că U.V.V. are drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare, însă acesta a refuzat să semneze şi să primească încheierea.
Ulterior, persoana deţinută a fost transferată în Penitenciarul Bacău, unde la data de 20 martie 2009 a formulat contestaţie împotriva Încheierii nr. 39, pe care însă a adresat-o judecătorului delegat.
La momentul primirii cererii, directorul penitenciarului a calificat-o în mod corect ca fiind contestaţie împotriva unei încheieri a judecătorului delegat, astfel încât în mod corect a dispus transmiterea ei către Judecătoria Bacău, prin adresa din 24 martie 2009.
La Judecătoria Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 51/180/2009, iar prin Sentinţa penală nr. 795 din 9 aprilie 2009 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Oneşti şi în sentinţa penală menţionată, cererea petentului U.V.V. este calificată ca şi contestaţie împotriva Încheierii nr. 39 a judecătorului delegat din cadrul S.N.P.A.P. Tg. Ocna, astfel cum procedase şi directorul Penitenciarului Bacău.
În condiţiile expuse, cercetările efectuate nu au relevat indicii care să permită reţinerea vreunei infracţiuni în sarcina directorului penitenciarului.
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275 - 278, plângere.
Prin Rezoluţia nr. 623/II/2/2009 din data de 21 septembrie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Nemulţumit şi de această soluţie, petentul a formulat, la data de 16 octombrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanţa de judecată, susţinând că soluţiile date în cauză sunt nelegale şi netemeinice.
Analizând soluţiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea constată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reţinut în rezoluţiile atacate o situaţie de fapt corespunzătoare şi în mod corect a adoptat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
Din conţinutul cererii din data de 23 martie 2009 a Judecătoriei Bacău, precum şi a actelor şi lucrărilor Dosarelor nr. 4051/180/2009 al Judecătoriei Bacău şi nr. 2289/270/2009 al Judecătoriei Oneşti, rezultă că petentul îşi arăta nemulţumirea faţă de Încheierea nr. 39 din data de 10 martie 2009 a judecătorului delegat.
Având în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, în mod legal intimatul a dispus trimiterea contestaţiei formulate de petent la instanţa de judecată.
Din momentul în care judecătorul delegat a pronunţat Încheierea nr. 39 din data de 10 martie 2009, prin care a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei din regimul semideschis, în regimul închis, judecătorul nu mai avea nicio competenţă de a-şi verifica propria hotărâre.
Verificarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate putea fi făcută doar de instanţa de judecată, aşa cum, de altfel s-a procedat.
În motivarea plângerii petentul a susţinut, în esenţă, că nu a fost chemat la parchet pentru audieri şi că parchetul a dat soluţia fără să i se ceară probe în dovedirea plângerii.
După primirea plângerii de la petent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa din data de 30 iunie 2009 - dosar urmărire penală, a solicitat Penitenciarului Bacău să se înainteze dosarul persoanei deţinute U.V.V.
În baza acestei adrese s-a înaintat de Penitenciarul Bacău dosarul petentului - dosar urmărire penală.
Aşa cum rezultă şi din rezoluţiile atacate, soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost dată în baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, astfel că nu se impunea audierea petentului şi nici să i se solicite acestuia să indice probele pe care înţelege să le folosească în dovedirea plângerii.
De altfel, nimic nu l-a împiedicat pe petent să se adreseze parchetului cu o cerere în care să arate probele pe care înţelege să le folosească în dovedirea plângerii şi să înainteze înscrisurile pe care le considera necesare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul U.V.V., criticând-o pentru netemeinicie şi a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul M.C.F.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub toate aspectele, de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia de neurmărire dată de procuror faţă de intimat este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia existenţei infracţiunilor pe care petentul le-a indicat în plângerea sa.
Înalta Curte constată că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis nicio faptă care să atragă răspunderea penală.
Astfel, acesta a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 275/2006 atunci când a înaintat Judecătoriei Bacău cererea petentului U.V.V., care avea ca obiect „contestaţie” îndreptată împotriva Încheierii nr. 39 din 10 martie 2009 pronunţată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei privind pe condamnat.
Instituind procedura de la art. 2781 C. proc. pen. privind accesul liber la justiţie, legiuitorul a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-şi apăra interesele şi de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca acestea să constituie o cale de atac paralelă, neprevăzută de dispoziţiile legale în vigoare, astfel cum a încercat petentul să procedeze în prezenta cauză, acesta tinzând să obţină reformarea hotărârii prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei în ceea ce-l priveşte.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.V.V. împotriva Sentinţei penale nr. 174 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 923/2010. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
