ICCJ. Decizia nr. 1466/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1466/2010
Dosar nr. 25677/3/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 842 din data de 23 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 871 din 24 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, privind pe revizuentul I.G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că revizuentul a solicitat audierea martorului B.M.G. pentru a se constata că acesta este unul din autorii furtului, invocându-se dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
La termenul din 26 august 2009, instanţa a admis în principiu cererea de revizuire constatând că a fost formulată de o persoană având calitate procesuală, în termen legal şi au fost invocate dispoz. art. 394 lit. a) C. proc. pen.
În cauză a fost audiat martorul B.M.G. a cărui declaraţie dată sub prestare de jurământ a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
Prin Sentinţa penală nr. 871 din 24 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 550/2003, în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa închisorii de 8 ani.
A aplicat art. 71 - 64 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în ziua de 15 noiembrie 2001, în jurul orelor 14.30, inculpatul I.G. a participat, împreună cu coinculpaţii S.F. şi P.C. la sustragerea de benzină cu ajutorul unei instalaţii improvizate, dintr-o conductă aparţinând S.P. SA situată în zona cimitirului G.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, deci atunci când în urma cunoaşterii acestor fapte sau împrejurări noi se ajunge la o soluţie diametral opusă celei date iniţial.
Revizuentul a invocat ca fapt nou autodenunţul martorului B.M.G. cu privire la participarea sa la săvârşirea faptei pentru care revizuentul a fost condamnat. Martorul a declarat faptul că a săvârşit fapta împreună cu inculpaţii P.C. şi S.F., fără ştirea revizuentului I.G.
Instanţa apreciază că declaraţia acestui martor trebuie analizată din perspectiva coroborării acesteia cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti de instanţa de fond.
Astfel, inculpatul P.C. a declarat în faza de urmărire penală că la sfârşitul lunii octombrie 2001 inculpatul I.G. a cumpărat o cantitate mai mare de ţeavă care a fost asamblată de inculpatul S.F., ulterior îngropată şi înţepată în conducta de transport a produselor petroliere.
În acelaşi sens este şi declaraţia martorei E.M., lucrător comercial, care l-a recunoscut pe inculpatul I.G. ca fiind cel care a cumpărat în data de 24 ianuarie 2001 o mare cantitate de ţeavă, expertiza tehnică efectuată în faza de urmărire penală arătând că ţeava de la instalaţia artizanală are aceleaşi caracteristici tehnice cu cea cumpărată de către inculpatul I.G.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat pe un teren aparţinând Institutului P. închiriat de către inculpatul I.G. prin SC G.P. SRL, pentru un an, de la data de 1 octombrie 2001 la data de 31 decembrie 2002 în scopul amenajării unei parcări, parcare care în fapt nu a funcţionat niciodată.
Instanţa de fond reţine în continuare că cel care a organizat activitatea de sustragere a bunurilor este chiar revizuentul I.G. şi că participarea revizuentului la săvârşirea faptei nu s-a făcut numai în baza unei declaraţii date de inculpatul P.C. ci s-a coroborat cu alte probe.
Revizuentul a mai invocat şi faptul că în perioada săvârşirii faptelor a fost operat şi imobilizat la pat, aspecte pentru care nu a depus acte medicale, această variantă fiind susţinută de declaraţia dată de martora D.A.M., fosta concubină a acestuia, în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, care a precizat că avea cunoştinţă de starea de sănătate a acestuia fiind vecini, deşi se despărţiseră din august 2001, după ce în cursul urmăririi penale nu a precizat nimic despre vreo îmbolnăvire a acestuia, arătând, în schimb, că era plecat mai tot timpul, dar nu ştie ce anume făcea.
De altfel, această apărare a fost înlăturată şi de instanţa de apel, cât şi de cea de recurs ca urmare a faptului că nu a fost dovedită prin acte medicale, înlăturându-se declaraţia concubinei acestuia.
Din actele medicale depuse cu ocazia soluţionării cererii de revizuire rezultă starea de sănătate a revizuentului în anii 2008 - 2009, la o distanţă mare în timp de momentul săvârşirii faptelor, 2001, astfel încât aceste înscrisuri nu pot dovedi apărarea acestuia.
Nu în ultimul rând, instanţa constată că revizuentul a mai formulat o cerere de revizuire întemeiată tot pe art. 394 lit. a) C. proc. pen., ca urmare tot a unui autodenunţ făcut însă de o altă persoană, M.I., cerere de revizuire respinsă ca neîntemeiată reţinându-se şi menţiunea din cererea de revizuire din care rezultă că numitul M.I. l-ar disculpa pe revizuent contra unei sume de bani.
Cu privire la declaraţia martorului B.M.G., acesta a arătat că are cunoştinţă de o serie de detalii (suspect de multe) cu privire la tipul de ţeavă folosit şi la instalaţia artizanală folosită, detalii pe care putea să le cunoască fie participând direct la săvârşirea faptei (care nu o exclude, însă, pe cea a revizuentului, indicând doar şi un alt participant care nu a fost urmărit şi condamnat pentru participarea sa la această faptă), fie chiar de la revizuent, cu care s-a întâlnit în penitenciar, după cum singur declară.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel, revizuentul condamnat I.G. care critică soluţia primei instanţe ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti iar în subsidiar, anularea sentinţei de condamnare şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 256 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat reţinându-se următoarea situaţie:
În concluzie, prin cererea de revizuire formulată, în susţinerea acesteia nu s-au adus elemente, probe şi împrejurări noi care să fi fost necunoscute de instanţa de fond care a judecat dosarul de fond şi a dispus condamnarea petentului condamnat revizuent.
Reluarea examinării probelor deja administrate şi apreciate de instanţă la momentul condamnării nu conduce la admiterea unei cereri de revizuire formulată în temeiul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar nici la o trimitere spre rejudecare a cauzei, la aceeaşi instanţă.
Chiar dacă, petentul condamnat revizuent nu ar fi beneficiat de un proces echitabil şi nu i s-ar fi respectat dreptul la apărare, aceste aspecte nu ţin de cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Ele ar fi constituit fie motive de apel sau cazuri de casare a soluţiilor pronunţate la judecata în fond a cauzei cu ocazia soluţionării apelului sau recursului vizând Sentinţa penală nr. 871 din 24 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (Dosar nr. 550/2003), prin care petentului condamnat revizuent i s-a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În consecinţă, se apreciază, în raport de cele invocate mai sus că nu poate fi primită nici cererea petentului condamnat revizuent de trimitere a cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, întrucât instanţa fondului a examinat amplu, minuţios şi responsabil cererea de revizuire formulată, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 379 pct. 2, lit. b) C. proc. pen.
De asemenea, corect s-a apreciat că cererea martorului B.M.G. nu este de natură a duce la achitarea petentului condamnat revizuent.
Cât priveşte starea de sănătate a revizuentului, aceasta face obiectul altei cauze, în raport de prevederile art. 453 C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, condamnatul revizuent a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică şi invocând în acest sens, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. (când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii).
În susţinerea recursului se depun la dosar acte medicale cu precizarea că din referatul medical din 6 octombrie 2009 se precizează că acesta nu are valabilitate în faţa organelor judiciare, el reprezentând doar o informare scrisă a medicului asupra stării de sănătate a pacientului.
Se solicită trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, Înalta Curte constată critica formulată de revizuentul recurent I.G. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza în a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărui revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală în cauză să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză instanţa de fond şi de apel au analizat susţinerile revizuentului susceptibile de a fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., constatând că aceste susţineri sunt nefondate şi apreciind, în mod eronat, că motivele invocate de către revizuent, constituie, în fapt, o critică a administrării şi soluţionării cauzei în fond, ceea ce nu poate constitui temei de revizuire şi că ceea ce poate face obiectul probaţiunii în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. o constituie faptele probatorii noi, iar nu mijloacele de probă noi, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte cunoscute şi verificate de instanţele care au verificat cauza.
Pe de altă parte, se constată că din actele medicale depuse la dosar cu ocazia soluţionării cererii de revizuire, rezultă starea de sănătate a revizuentului condamnat recurent în anii 2008 - 2009, la o distanţă mare de timp de momentul săvârşirii faptelor, anul 2001.
Aşadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat I.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurentul revizuent la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat I.G. împotriva Deciziei penale nr. 256 din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1470/2010. Penal → |
|---|
