ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1512/2010
Dosar nr. 16226/3/2008
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 585/F din 9 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, faţă de inculpatul V.F. a fost pronunţată următoarea sentinţă:
În baza dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.F. - cetăţean român, studii 10 clase, căsătorit, doi copii minori, ocupaţie - instalator sanitar la SC A.N. SA, la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi raportat la art. 20, art. 174 - 175 lit. i) combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis acestuia exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că părţile vătămate N.G., C.D. şi B.M. nu au pretenţii civile faţă de inculpat.
Conform art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 515.680 ROL, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului către partea civilă S.C.U., reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate N.G.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul, apeluri care au vizat greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 238/A din 13 noiembrie 2009 a respins ca nefondate apelurile formulate împotriva Sentinţei penale nr. 585/F din 9 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul fiind obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul V.F.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi suspendarea sub supraveghere a sancţiunii.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În seara zilei de 31 iulie 1998, între inculpat şi un grup de tineri (13 persoane) a avut loc un conflict, determinat de faptul că inculpatul dorea să afle unde locuieşte martora T.M.A.
Întrucât nu a aflat adresa solicitată, inculpatul a devenit violent şi a lovit-o pe martora U.L. cu palma peste faţă, iar la intervenţia părţii vătămate C.D. acesta a lovit-o cu piciorul în zona bărbiei, după care i-a aplicat 5 lovituri cu un cuţit în zona piciorului stâng, după care a fugit.
Inculpatul a fost urmărit de grupul de tineri, din care mai făceau parte şi părţile vătămate N.G. şi B.M., iar în momentul în care a fost ajuns din urmă, s-a întors către urmăritori, care de teama cuţitului cu care era înarmat inculpatul, au fugit, la rândul lor.
În timp ce alerga, partea vătămată N.G. s-a împiedicat şi a căzut, moment în care inculpatul V.F. l-a lovit cu cuţitul în zona spatelui, după care a aplicat 5 lovituri şi părţii vătămate B.M. în zona abdomenului.
Părţile vătămate s-au prezentat la S.U. Bucureşti, unde le-au fost acordate îngrijiri medicale.
Raportul de expertiză medico-legală nr. X/1998 întocmit de I.N.M.L. Bucureşti privind pe partea vătămată N.G., a concluzionat: ";N.G. prezintă leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - înţepător. Pot data din 01 august 1998. Necesită 14 - 16 zile de îngrijiri medicale. Leziunea a pus în primejdie viaţa victimei.";
Raportul de expertiză medico-legală nr. Y/1998 privind pe partea vătămată B.M., a concluzionat următoarele: ";Prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure ascuţite (posibil cuţit). Leziunile pot data din 31 iulie 1998. Pentru vindecarea leziunilor necesită 30 - 35 zile îngrijiri medicale de la producere, dacă nu survin complicaţii. Prin localizarea şi gravitatea lor leziunile i-au pus în primejdie viaţa.";
Raportul de expertiză medico-legală nr. Z/1998 privind pe partea vătămată C.D. a concluzionat: ";Prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi ascuţit, posibil cuţit. Leziunile pot data din 31 iulie 1998. Pentru vindecarea leziunilor necesită 14 - 16 zile îngrijiri medicale de la producere, dacă nu survin complicaţii.";
În aceeaşi unitate medicală s-a prezentat ulterior (la un interval de 10 min.) şi inculpatul, însoţit de către tatăl său, căruia i s-a pus următorul diagnostic: ";plăgi tăiate (sabie) scalp, occipital median şi faţa anterioară în 1/3 medie braţ drept cu secţiunea parţială de biceps brahial";.
Pentru aceste leziuni traumatice inculpatul V.F. a fost examinat la data de 10 august 1998 la I.N.M.L. Bucureşti, iar certificatul medico-legal nr. W/1998 a concluzionat: ";V.F. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu margini ascuţit, posibil sabie. Pot data din 30 iulie 1998. Necesită 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Cauza fiind înregistrată la secţia 7 poliţie, care la data de 9 iulie 2001 a întocmit referatul cu propunere de trimitere în judecată a inculpatului V.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen.
La data de 8 noiembrie 2001 prin Ordonanţa nr. 6995/P/2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 a dispus declinarea cauzei privind pe inculpat în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti spre competentă soluţionare cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 C. pen.
Prin Ordonanţa din 16 septembrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 - 174 - 175 lit. i) - 176 lit. b) C. pen.
Prin Rechizitoriul nr. 4321/P/2001 din 22 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.F.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a reţinut că fapta inculpatului V.F. care, în aceeaşi împrejurare, în loc public, a lovit cu un cuţit pe părţile vătămate B.M. şi N.G. provocându-le leziuni traumatice care le-au pus viaţa în primejdie, precum şi pe partea vătămată C.D., căruia i-a provocat leziuni traumatice, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată nu au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile Părţii generale ale Codului Penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte apreciază însă, că la stabilirea pedepsei şi a modalităţii de executare, nu trebuie luată în considerare doar gravitatea faptei comise (gravitate care rezultă din modalitatea de acţionare şi împrejurările comiterii, anterior expuse).
Astfel, în procesul de individualizare a sancţiunii trebuie să se acorde semnificaţia cuvenită şi datelor referitoare la persoana inculpatului, care la data săvârşirii faptei avea doar 23 ani, nu a mai fost judecat sau condamnat pentru comiterea unor fapte asemănătoare, este încadrat în muncă, este caracterizat pozitiv atât în familie, cât şi în societate, după cum rezultă din referatul întocmit de către Serviciul de Probaţiune, iar mai mult decât atât, nu a mai fost implicat în alte acte de agresivitate din 1998 şi până în prezent.
Sub aspectul întinderii pedepsei, nu trebuie omis nici timpul scurs de la săvârşirea faptei, de natură a atenua rezonanţa negativă a acesteia în cadrul societăţii.
Înalta Curte va da eficienţă corespunzătoare datelor privitoare la conduita inculpatului, anterioară şi ulterioară săvârşirii faptei, care, de altfel, a avut şi o atitudine procesuală corectă, prezentându-se la termenele acordate în cauză, şi, constatând o stare de periculozitate redusă a acestuia, va aplica o pedeapsă mai blândă.
Înalta Curte constată că o pedeapsă aspră în raport cu datele personale ale inculpatului ar fi necorespunzătoare şi neeficientă, fără a fi în măsură să-şi atingă scopul educativ şi coercitiv, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen.
Totodată, se apreciază că în raport de circumstanţele personale pozitive ale recurentului inculpat, simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment pentru acesta şi o garanţie că acesta nu va mai săvârşi alte fapte penale, garanţie care rezultă şi din faptul că din 1998 şi până la data soluţionării prezentului recurs, inculpatul nu a mai comis alte infracţiuni, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei putând fi atins şi în condiţiile suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpat va casa, în parte, hotărârile pronunţate.
După rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată de la 5 ani la 4 ani închisoare, iar în baza art. 861 - 862 va dispune suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării pedepsei închisorii sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii aplicate.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 585/F din 9 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 - art. 862 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti în prima zi de marţi a fiecărui trimestru;
b) să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, suspendă executarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4646/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
