ICCJ. Decizia nr. 1531/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1531/2010
Dosar nr. 15/54/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 42 din 22 februarie 2010, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul D.N.M., împotriva Ordonanţei nr. 950/P/2009 din 18 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin Rezoluţia nr. 2035/II/2/2009 din 7 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată la 13 noiembrie 2008 de către intimata petentă F.V. împotriva petentului învinuit D.N.M. (părţi în Dosarul civil nr. 13432/318/2007 al Judecătoriei Tg. Jiu), se susţinea că acesta a depus la dosar o copie xerox după un înscris, care atesta fapte şi împrejurări necorespunzătoare realităţii, semnătura petentei nefiind executată de aceasta, în cuprinsul convenţiei datate 25 august 2007.
În cuprinsul convenţiei, redactată de D.N.M., numita F.V. declară fără să fie constrânsă fizic sau moral că societatea comercială a fost înfiinţată cu banii fiicei sale şi a soţului acesteia, activitatea este realizată de cei doi şi personalul angajat, iar veniturile sunt folosite de soţi. De asemenea referitor la autoturismul F.F., cumpărat de către cei doi soţi, din veniturile lor, aceştia au făcut un împrumut la B.C.R. Tg. Jiu şi fiind trecut în contabilitatea firmei, F.V. recunoaşte că este proprietatea fiicei şi soţului ei.
Semnătura, antetul şi condiţiile în care a fost întocmit înscrisul fiind contestate de F.V., la data de 9 aprilie 2009 procurorul a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească dacă semnătura, în dreptul numelui F.V. de pe convenţia datată 25 august 2007, aparţine acesteia sau a fost executată de învinuitul D.N.M. Conform raportului de expertiză criminalistică cu nr. 199 din 3 iunie 2009, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, semnătura peste numele F.V. nu aparţine acestei persoane şi nu se poate stabili dacă semnătura în litigiu a fost sau nu executată de învinuit sau altă persoană bănuită.
Faţă de declaraţiile iniţiale, din 30 ianuarie 2009 şi 9 aprilie 2009, când învinuitul a pretins că a redactat personal actul la maşina de scris că acesta a fost semnat în faţa sa de F.V., iar după efectuarea expertizei, în declaraţia din 28 septembrie 2009 a revenit asupra unor aspecte relatate arătând că nu a fost prezent la semnarea convenţiei, procurorul a reţinut că D.N.M. cunoscând caracterul fals al înscrisului şi folosindu-l într-o cauză civilă a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
Ţinând seama de lipsa antecedentelor penale şi de atitudinea procesuală, parţial sinceră, s-a apreciat că în cauză lipseşte pericolul social specific infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. şi că este oportună aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin Ordonanţa din 16 noiembrie 2009 s-a dispus în temeiul art. 249 alin. (1) şi (3) raportat la art. 11 alin. (1) pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală. În baza art. 91 C. pen. a fost aplicată amenda administrativă în sumă de 1.000 RON.
Plângerea formulată la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă prin Rezoluţia din 7 decembrie 2009, procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Craiova - constatându-se în esenţă că în mod just s-a reţinut în sarcina învinuitului săvârşirea faptei prevăzute de art. 290 C. pen.
Verificând potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. ordonanţa, Curtea a reţinut şi motivat că soluţia adoptată este legală şi temeinică. Astfel din probele administrate, în special expertiză grafică rezultă că înscrisul menţionat, a fost redactat de învinuit, nu este semnat de F.V. şi a fost folosit de învinuit într-o cauză civilă.
Prin urmare, motivează Curtea, chiar dacă nu ar fi executat el semnătura, învinuitul cunoştea caracterul fals al convenţiei, în ceea ce priveşte rubrica F.V. (semnătura) fiind deci realizate condiţiile legale şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul, care însă deşi legal citat nu s-a prezentat pentru a-l susţine şi nici nu a motivat recursul în scris.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că hotărârea supusă recursului de faţă este legală şi temeinică.
Verificând soluţia de scoatere de sub urmărire penală, instanţa a reţinut că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor care reglementează urmărirea, audierea părţilor şi administrarea probelor. Ţinând seama de plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate de declaraţiile învinuitului care iniţial a indicat-o pe F.V. fiind persoana care ";în faţa lui"; a semnat convenţia, apoi a arătat că nu a fost de faţă la semnarea actului şi în fine de concluziile expertizei grafice care exclude semnarea de către persoana a cărei nume este trecut (F.V.), curtea a reţinut că legal şi temeinic s-a stabilit că învinuitul a săvârşit fapta.
Recurentul nu a invocat niciun motiv de casare, iar Înalta Curte, procedând în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., examinând cauza sub toate aspectele, constată că hotărârea este legală şi temeinică drept pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. 6 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1528/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3359/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
