ICCJ. Decizia nr. 1777/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1777/2010
Dosar nr. 3599/107/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 455 din 14 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Alba a fost condamnat inculpatul V.I. la următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare pentru tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru port fără drept a unui cuţit tip briceag, faptă prevăzută de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 33 şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare în condiţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată P.V.C. domiciliat provizoriu în Alba Iulia, str. G.B. judeţul Alba, nu a formulat pretenţii civile, după cum nici Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului tip briceag folosit în comiterea faptelor.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a sentinţei, pentru a fi introduse în baza de date a S.N.D.G.J.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul V.I. este o persoană fără locuinţă stabilă care trăieşte din cerşetorie. S-a combinat cu partea vătămată, care la rândul său duce acelaşi gen de viaţă şi au avut bune relaţii.
În data de 4 iulie 2009, între părţi, a avut loc un incident care s-a soldat cu consecinţe foarte grave. Inculpatul se afla pe o bancă situată în parcul din zona centrală a municipiului Alba Iulia. Partea vătămată, împreună cu concubina sa P.N., au trecut în plimbare prin parcul respectiv. Inculpatul avea lângă el o sticlă de alcool sanitar din care consuma, iar partea vătămată s-a solicitat să-i dea şi lui să bea din sticlă.
Inculpatul a refuzat, iar după ce cei doi s-au îndepărtat a strigat după partea vătămată să-i restituie nişte papuci.
Partea vătămată s-a întors către inculpat, iar acesta s-a ridicat de pe bancă, a scos un briceag din buzunar şi a aplicat cu el o lovitură părţii vătămate în partea stângă a abdomenului. Partea vătămată a fost de urgenţă transportată la spital, leziunea abdominală necesitând 16 - 18 zile îngrijiri medicale şi nu a pus în primejdie viaţa acestuia.
Inculpatul s-a apărat spunând că a fost atacat de partea vătămată care l-a lovit şi a intenţionat să-i sustragă sticla de alcool sanitar şi o sumă de bani şi că ar fi aplicat lovitura de briceag pentru a se apăra, aspecte ce nu au fost confirmate de probe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul V.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte.
Prin Decizia penală nr. 17/A din 2 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, a desfiinţat sentinţa penală atacată doar sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte neaplicarea pedepsei complementare, momentul prelevării probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J. şi omisiunea încunoştiinţării inculpatului despre stocarea datelor sale genetice şi procedând la o nouă judecată, în aceste limite, s-au dispus următoarele:
- aplicarea inculpatului V.I. a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;
- prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic, în baza de date a S.N.D.G.J., la liberarea din penitenciar, conform art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 76/2008;
- în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate şi s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul V.I.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În esenţă, inculpatul a criticat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor atacate cu referire la încadrarea juridică a faptei şi, în subsidiar, la individualizarea judiciară a pedepsei.
Referitor la încadrarea juridică a susţinut că intensitatea loviturii aplicate, cât şi leziunile produse justificau încadrarea activităţii infracţionale în dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei pedepse în aceste limite sancţionatoare.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate în raport de criticile formulate, de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată - pentru considerentele ce urmează - că recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit, în contextul probelor administrate, al practicii judiciare, cât şi a dispoziţiilor din dreptul penal, o corectă stare de fapt, o încadrare juridică adecvată şi în perfectă concordanţă cu starea de fapt reţinută, dar şi cu norma penală care încriminează tentativa la omor calificat şi, tot astfel, pedeapsa stabilită respectă limitele legale sancţionatoare şi reflectă în egală măsură pericolul social al faptei şi făptuitorului.
Deşi concluziile medico-legale au menţionat că leziunile produse părţii vătămate nu i-au pus în primejdie viaţa, încadrarea juridică corectă a activităţii infracţionale este în tentativă la omor calificat, aşa cum corect au apreciat instanţele de fond şi apel. Afirmaţia are în vedere împrejurările concrete în care fapta s-a consumat spontan, instrumentul folosit, apt să producă moartea, zona anatomică vizată, şi în acest context, discutând despre intensitatea loviturii este greu de spus cum a fost aceasta, dacă a fost lovită partea stângă a abdomenului, plaga fiind penetrantă cu cavitatea abdominală şi doar şansa făcând să nu fie lezate organele vitale situate în această zonă, respectiv inima, plămânii, splina.
Apreciind aceste elemente prin prisma intenţiei cu care a acţionat inculpatul - care a acceptat chiar şi producerea rezultatului letal - este relevantă o intenţie indirectă ce caracterizează tentativa la omor, în acelaşi timp, fiind şi elementul care diferenţiază infracţiunea de lovire de tentativa la omor.
Pentru aceste motive, în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru tentativa la omor, săvârşită în condiţii care atrag o încadrare calificată a faptei.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, aceasta s-a realizat cu respectarea atât a dispoziţiilor art. 72, cât şi ale art. 52 C. pen.
Deşi inculpatul a invocat apărări pe care nu le-a putut proba a avut, în general, o atitudine procesuală sinceră care alături de lipsa antecedentelor penale, au justificat reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante care au avut ca efect reducerea pedepsei sub limita minimă legală şi în final, au condus la stabilirea unei pedepse care să reflecte în mod real atât pericolul faptei cât şi al făptuitorului şi, în acelaşi timp, să realizeze prevenţia şi reinserţia socială a recurentului.
Aşa fiind, criticile formulate sunt nefondate şi cum nu se constată nici alte motive de casare, urmare a examinării din oficiu a hotărârilor atacate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 17 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2009 la 5 mai 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1785/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
