ICCJ. Decizia nr. 1785/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1785/2010
Dosar nr. 528/43/2009
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 10 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.G. împotriva rezoluţiei procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, emisă la data de 2 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 120/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 C. pen. şi purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.
A menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale din rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureş sub nr. 528/43/2009 din 2 decembrie 2009, petentul C.G. s-a îndreptat împotriva rezoluţiei emise de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş la data de 2 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 120/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzut de art. 248 C. pen. şi purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul contestă legalitatea dispoziţiei procurorului de neurmărire, din următoarele perspective:
- rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost emisă ulterior datei de 3 noiembrie 2009, când petentul a depus o cerere de recuzare a procurorului care instrumenta cauza, deşi actul procesual a fost datat 2 noiembrie 2009. Aceasta, întrucât, pe de o parte, în 3 noiembrie 2009, nu apărea în evidenţele parchetului ca fiind soluţionat Dosarul nr. 120/P/2009, iar, pe de altă parte, au fost primite şi înregistrate înscrisuri la Dosarul nr. 120/P/2009 şi după data de 2 noiembrie 2009, respectiv în 11 noiembrie 2009;
- în rezoluţie nu se dispune cu privire la probele solicitate de el în susţinerea plângerii penale;
- plângerea penală din 15 septembrie 2009 nu a primit număr de înregistrare, ci a fost înregistrată la un alt dosar care se afla în lucru între aceleaşi părţi;
- făptuitorul P.N.D. nu a fost ascultat nemijlocit de către organele de urmărire penală, care au acceptat la dosar o declaraţie redactată personal de făptuitor;
- atitudinea procurorului general care nu l-a informat pe petent despre probele care se administrează şi care l-a audiat pe martorul S.P.C. în prezenţa făptuitorului, dar în lipsa titularului plângerii penale;
- plângerea penală a fost soluţionată cu o urgenţă nejustificată, trecându-se peste administrarea unor probe care erau utile, pertinente şi concludente rezolvării acesteia;
- în soluţionarea plângerii penale s-a implicat, în apărarea făptuitorului, conducerea I.P.J. Mureş, prin persoana d-lui C.I., acesta solicitând în 23 septembrie 2009, copii după declaraţiile martorului S.P.C. din dosar;
- declaraţiile martorilor în cauză au fost redactate la domiciliu şi trimise prin poştă;
- făptuitorul este secretarul general al A.R.Ş.P., iar procurorul general este preşedintele acestei asociaţii, aflându-se astfel în legătură directă;
- s-a solicitat Dosarul nr. 1558/320/2008 al Judecătoriei Tg. Mureş şi, fără să existe o autorizare din partea acestei instanţe, au fost efectuate copii după actele acestui dosar;
- declaraţiile martorilor P.E. şi H.I.C. au fost luate de către d-l P.N.D., care a cumulat astfel calitatea de făptuitor cu aceea de organ de urmărire penală. În plus, chiar dacă aceste declaraţii au fost luate într-o procedură administrativă, este ilegală ataşarea lor la dosarul parchetului.
Cele precizate mai sus sunt, în opinia petentului, aspecte care duc la concluzia că plângerea penală pe care a formulat-o nu a fost soluţionată în mod obiectiv.
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 559/43/2009 din 17 decembrie 2009, petentul C.G. s-a îndreptat împotriva aceleiaşi rezoluţii a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, pentru motive similare celor expuse anterior.
La termenul de judecată din 1 martie 2010, cu asigurarea garanţiilor de procedură ale părţilor, constatându-se identitate de părţi, de obiect şi de cauză între cele două plângeri, s-a dispus reunirea lor sub numărul 528/43/2009.
Prin rezoluţia emisă în Dosarul nr. 120/P/2009, la data de 2 noiembrie 2009, procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul P.N.D. sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.
În motivarea acestei rezoluţii, se arată că, la data de 16 decembrie 2007, petentul a fost sancţionat contravenţional, cu avertisment şi confiscarea unui număr de 20 de brazi, reproşându-i-se că ar fi comercializat fără drept, în piaţa din C. din Tg. Mureş, cei 20 de brazi de Crăciun, fapt contravenţional prevăzut de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990. Constatarea contravenţiei s-a făcut de către comisar şef B.I., subcomisar P.N.D. şi agent F.D., procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei fiind semnat de cei trei. Împotriva acestui proces-verbal, petentul C.G. a formulat plângere în instanţă, plângere care i-a fost admisă, prin Sentinţa civilă nr. 4361 din 12 septembrie 2008 a Judecătoriei Tg. Mureş, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenţie din 16 decembrie 2007, pe motiv că în 16 decembrie 2007, petentul nu a efectuat fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, or Legea nr. 12/1990 nu sancţionează decât faptul consumat, nu şi o eventuală intenţie de comercializare, altfel spus „o tentativă” de comercializare.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care petentul C.G. s-a plâns împotriva făptuitorului, procurorul a reţinut că faptei îi lipseşte elementul subiectiv pentru a fi caracterizată ca infracţiune. Astfel, făptuitorul l-a sancţionat contravenţional pe petent, având convingerea că acesta din urmă a efectuat, în mod ilegal, un fapt de comerţ. Împrejurarea că procesul-verbal a fost anulat de către instanţa de judecată nu are nicio relevanţă asupra intenţiei cu care s-a acţionat în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanţei s-a bazat şi pe declaraţia făcută de martorul S.P.C. care, pe parcursul actelor premergătoare a revenit şi a modificat depoziţia dată în faţa instanţei.
Totodată, referitor la conduita făptuitorului, s-a reţinut că acesta i-a raportat telefonic comisarului şef U.V. faptul contravenţional constatat. În plus, nu a fost confirmată afirmaţia petentului după care la constatarea contravenţiei ar fi participat opt persoane, făptuitorul deplasându-se în piaţă însoţit de trei persoane. De asemenea, nu corespunde realităţii că s-a efectuat o percheziţie neautorizată de către instanţa de judecată, deplasarea la garajul deţinut de C.G. s-a făcut cu scopul clarificării situaţiei brazilor achiziţionaţi, s-a verificat o parte din documente, fără să se pătrundă în interior, fapt recunoscut, de altfel, de către petent.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în deturnarea consilierilor juridici de la susţinerea în instanţă a altor cauze ale I.P.J. Mureş şi, prin aceasta, în producerea unei tulburări însemnate a bunului mers al instituţiei, aceasta este o apreciere eronată a petentului, din moment ce conducerea I.P.J. Mureş nu a sesizat nicio tulburare în activitate prin aceea că hotărârea instanţei de fond de admitere a plângerii contravenţionale a fost atacată cu recurs.
Referitor la infracţiunea de purtare abuzivă, din verificările efectuate nu rezultă săvârşirea acesteia în sensul folosirii de către făptuitor a unui limbaj violent sau a unor ameninţări la adresa petentului.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul C.G. a formulat plângere potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia procurorului general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 14 decembrie 2009.
Împotriva soluţiei dispusă de procuror, petiţionarul C.G. a formulat plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Tg. Mureş, care a dispus respingerea plângerii, ca nefondată.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs petiţionarul C.G., solicitând casarea acesteia şi, trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 C. proc. pen., constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Procedura instituită prin dispoziţiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze plângere la instanţa competentă pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.
Autorităţile judiciare pot dispune neînceperea urmăririi penale numai atunci când din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă indicii pentru săvârşirea unei fapte penale.
În cauza dedusă judecăţii, actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că intimatul P.N.D. şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu.
De asemenea, prin constatarea şi sancţionarea contravenţiei, acesta nu a cauzat o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane şi nici vreo tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituţie dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. ori o pagubă patrimoniului acesteia.
Deşi procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat în instanţă, acest aspect nu duce automat la concluzia că agentul constatator a săvârşit o faptă penală deoarece nu s-a dovedit că acesta a avut o atitudine abuzivă cu ocazia constatării şi sancţionării faptului pretins contravenţional sau al deplasării la garajul petentului, în interiorul căruia nu a intrat, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la acea dată şi chiar din susţinerile iniţiale ale petentului.
Din verificările efectuate nu a rezultat nici săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă în sensul folosirii de către P.N.D. a unui limbaj violent sau a unor ameninţări. În acest sens, corect s-a reţinut că la constatarea faptei au participat şi alţi lucrători din cadrul Poliţiei Tg. Mureş, care nu au confirmat un astfel de comportament.
În consecinţă, susţinerile petentului nu sunt probate, rezoluţia procurorului fiind temeinică şi legală.
Faţă de aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiţionarul C.G., ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 10 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1777/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 591/2010. Penal → |
|---|
