ICCJ. Decizia nr. 558/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 558/2010
Dosar nr. 41573/3/2008
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 733 din 10 septembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat inculpatul B.F. (fiul lui C. şi al L.) la pedepsele de 13 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi degradarea militară în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare în baza art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 ani închisoare în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 alin. (1) lit. a C. pen., stabilindu-se, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
Potrivit art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 14, 15 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat aă plătească părţii civile C.E.B. SA suma de 170.500 euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, drept despăgubiri materiale.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra autoturismului D.A., şi s-a dispus anularea cărţii de identitate falsificată privind datele de identificare a numitului P.D.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că în perioada august-septembrie 2006, martorul P.D. şi-a deschis un cont la banca C.E.B. - Sucursala Gara de Nord în care a depus sume de bani în euro, DOLARI SUA şi RON, astfel că la începutul lunii septembrie 2008 avea în acel cont 190.000 euro şi alte sume în lei şi dolari.
Inculpatul, în complicitate cu persoane rămase neidentificate, faţă de care s-a disjuns urmărirea penală, a luat hotărârea infracţională de a transfera fraudulos sumele în valută deţinute de martorul P.D. şi de a şi le însuşi în interes personal.
În acest scop, cu ajutorul unei cărţi de identificare aparţinând lui P.D., dar pe care era aplicată fotografia inculpatului B.F., acesta din urmă s-a prezentat la C.E.B. - Sucursala Municipiului Bucureşti - Zona P.M., de unde a ridicat mai multe sume de bani, astfel: 1) la data de 1 septembrie 2008 cu documentul „Ridicare Numerar" inculpatul a primit suma de 5.000 euro din contul martorului P.D., semnând de primirea banilor, eliberându-se chitanţa aferentă; 2) la data de 2 septembrie 2008, cu aceeaşi carte de identitate, inculpatul s-a prezentat la C.E.B. - Sucursala Municipiului Bucureşti şi a cerut ca din contul lui P.D. să-i fie predată suma de de 8500 euro, banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar" pentru suma cerută şi a eliberat chitanţa corespunzătoare; 3) la data de 5 septembrie 2008, folosind cartea de identitate falsificată şi cpntractul de vânzare-cumpărare falsificat, s-a prezentat la C.E.B. şi a solicitat ca din condul lui P.D. să îi fie predată suma de 7000 euro. Banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar" şi chitanţa corespunzătoare sumei, pe care inculpatul le-a semnat; 4) la data de 10 septembrie 2008, inculpatul B.F. s-a prezentat la aceeaşi bancă şi folosind cartea de identitate falsificată a solicitat ridicarea sumei de 15.000 euro din contul lui P.D. Unitatea bancară a întocmit documentul „Ridicare Numerar" pe care inculpatul l-a semnat la rubrica „am primit" şi semnătura titularului, precum şi chitanţa pentru suma solicitată. Pentru a justifica provenienţa banilor din cont, inculpatul a prezentat funcţionarilor băncii, copia unui contract de vânzare-cumpărare din 28 august 2006, din care rezultă că P.D. ar fi vândut un teren situat în comuna Berceni, judeţul Ilfov cu preţul de 450.000 euro.
În jurul orelor 1730 din ziua de 10 septembrie, reprezentanţii Sucursalei Gara de Nord unde P.D. avea deschis contul în valută şi lei, au cerut Sucursalei Municipiului Bucureşti, date cu privire la operaţiunile efectuate pe contul acestei persoane.
Cu acest prilej au fost transmise documentele prezentate de inculpatul B.F., constatându-se că persoana de pe actul de identitate folosit la ridicarea banilor nu este una şi aceeaşi cu P.D., după care au sesizat organele poliţiei.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 1850, inculpatul a fost depistat în zona S.U., având asupra sa documentele emise de bancă pentru ridicarea banilor la datele de 1 septembrie 2008, 2 septembrie 2008, 5 septembrie 2008 şi la 10 septembrie 2008, precum şi sumele de 12.000 euro şi 4415 RON.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actelor şi a documentelor bancare menţionate, a declaraţiilor martorilor P.D., G.I., C.E., I.C.L., C.E.D., P.M. şi D.N., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 244 din 17 noiembrie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul B.F., a desfiinţat în parte soluţia primei instanţe şi rejudecând, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Ca urmare, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ; în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 2 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2563 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2008 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.E.B. SA suma de 52.000 euro şi 4415 lei, consemnate la C.E.C.B. la 12 septembrie 208.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelurile declarate de procuror şi de inculpat a considerat că reţinerea agravantei prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen. este greşită, întrucât potrivit probelor administrate, inculpatul prin manopere frauduloase, respectiv prin folosirea unor acte false, a indus în eroare funcţionarii băncii, ceea ce a permis retragerea din contul unei persoane a sumei de 110.000 euro.
Ca atare, neexistând o inducere sau menţinere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, inculpatului nu îi pot fi aplicate respectivele dispoziţii agravante.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) s-a considerat că declaraţiile necorespunzătoare adevărului nu au fost făcute în faţa unei autorităţi din cele prevăzute de art. 145 C. pen., ci în faţa unei bănci cu capital privat.
Aşa fiind, s-a apreciat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii arătate.
Privitor la motivul de apel invocat de procuror, în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 61 C. pen. s-a considerat că invocarea beneficiului liberării condiţionate trebuie să privească pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, din care a rămas de executat un rest de 666 zile, nicidecum pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1262 din 22 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, aşa cum s-a susţinut în apelul parchetului.
În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa de control judiciar a considerat întemeiate susţinerile din apelurile declarate de procuror şi inculpat, în sensul că potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) trebuia dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 10 septembrie 2008 până la zi.
În legătură cu soluţionarea laturii civile s-a constatat întemeiată critica din apelul inculpatului, în sensul că el trebuia obligat doar la plata sumei de 118.500 euro către unitatea bancară în condiţiile în care, la urmărirea penală s-au consemnat la dispoziţia părţii civile sumele de 52.000 euro şi 4415 lei ridicate de organele poliţiei de la inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a învederat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a înlăturat agravanta prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., infracţiunea fiind săvârşită în executarea unui contract şi că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, impunându-se majorarea ei în raport cu pericolul social al infracţiunii, cu împrejurările şi durata în timp, cu prejudiciul patrimonial deosebit de grav suferit de partea civilă şi cu persoana inculpatului condamnat anterior pentru fapte similare de înşelăciune.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de procuror, aşa cum se va arăta în continuare.
1. Mai întâi este de menţionat că în privinţa primului motiv scris de casare invocat de procuror, al incidenţei dispoziţiilor art. 215 alin. (3) C. pen., deşi nu a mai fost susţinut oral, instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra acestui motiv conform art. 3856 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârşită în asemenea fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.
Or, între inculpatul B.F. şi partea civilă C.E.B. nu a existat un contract, sus-numitul folosind manopere dolosive, respectiv un act de identitate falsificat, pentru a se prezenta în faţa funcţionarilor bancari ca fiind titularul contului martorului P.D. care avea un contract de depozit bancar legal încheiat cu acea bancă.
Aşa fiind, activitatea desfăşurată de inculpat, de a se prezenta ca fiind beneficiarul contului altuia, folosindu-se de un document de identitate fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prin mijloace frauduloase cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., corect reţinută de instanţa de control judiciar.
În consecinţă, acest motiv de casare nu poate fi primit.
2. Referitor la critica din recursul parchetului, în sensul că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, se constată că într-adevăr aceasta nu răspunde pe deplin cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, prin folosirea unor mijloace frauduloase, care i-au indus în eroare pe funcţionarii bancari, cu consecinţa cauzării unui prejudiciu deosebit de grav părţii civile ţinând seama că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat pentru fapte similare de înşelăciune, instanţa de apel era îndreptăţită să aplice, în apelul procurorului, o pedeapsă de natură să asigure o coerciţiune mai fermă a inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Se constată de către Curte că, apelul declarat de procuror prin care se tinde la aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen. de revocare obligatorie a liberării condiţionate ca urmare a săvârşirii de către inculpat a unei infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave conform art. 146 C. pen. cu posibilitatea aplicării unui spor, imprimă căii de atac un caracter defavorabil în ce îl priveşte pe inculpat, chiar dacă, în apel, instanţa de control judiciar a reţinut numai aspecte favorabile inculpatului.
În consecinţă, urmează a se constata întemeiată susţinerea din recursul parchetului, în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
3. Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa Decizia atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului B.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor arătate, stabilită în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 3 lit. a) C. pen. şi de 2 ani închisoare, stabilită în baza art. 291 cu aplicareaart. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Se va dispune modificarea pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în sensul majorării ei de la 11 ani închisoare la 14 ani închisoare, fiind conformă cu pericolul social grav al faptei şi de natură a asigura scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Se va stabili, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor arătate.
Se va menţine dispoziţia de revocare a beneficiului liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi se va dispune contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile în pedeapsa stabilită prin prezenta, de 14 ani închisoare.
Se va deduce din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 10 septembrie 2008 la 15 februarie 2010 şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Se va stabili ca onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului să fie suportat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 244 din17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul B.F.
Casează Decizia atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi 2 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că o majorează de la 11 ani închisoare la 14 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., stabileşte ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine dispoziţia de revocare a beneficiului liberării condiţionate a inculpatului, din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi contopeşte restul rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa de 14 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 septembrie 2008 la 15 februarie 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1777/2010. Penal → |
|---|
