ICCJ. Decizia nr. 1779/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1779/2010
Dosar nr. 3601/1/2011
Şedinţa publică din 2 mai 2011
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin încheierea de şedinţă din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 8860/112/2010, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300/2 C. proc. pen. cu referire la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a apelantului intimat inculpat S.E.M., trimis în judecată, alături de coinculpatul R.P.M., sub acuzaţia săvârşirii în concurs real a infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, deţinere de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri de mare risc prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor reţinute în sarcina sa.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost stabilit în raport de amploarea deosebită a activităţii infracţionale săvârşite, antecedenţa penală a inculpatului şi perseverenţa acestuia în desfăşurarea de activităţi ilicite situate în sfera traficului şi consumului de droguri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând dispoziţia instanţei de apel sub aspectul greşitei aprecieri privind necesitatea menţinerii sale în arest preventiv.
A fost menţionată în acest sens comportarea sinceră a inculpatului în faţa organelor judiciare, în sensul uzitării de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi profilul socio-moral al inculpatului care este student, iar anterior comiterii infracţiunilor desfăşura o activitate licită împreună cu tatăl său.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reţine că recurentul - inculpat este acuzat de săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc şi deţinere de droguri de risc şi de mare risc constând în aceea că în perioada 3 aprilie 2010 - 1 septembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi vândut colaboratorilor autorizaţi „V.D.", „G.A.", „ R.C." şi „ M.M.,, diverse cantităţi de mefedronă, cannabis şi rezină de cannabis contra unor sume de bani, iar în perioada martie-septembrie 2010 ar fi procurat, cumpărat, oferit spre vânzare, vândut sau oferit, uneori spre consum, gratuit, mai multor persoane şi deţinut spre consum, în mai multe rânduri, substanţa numită popular „sare de baie" conţinând drogul de mare risc mefedronă, precum şi cannabis şi rezină de cannabis.
Depistarea inculpatului a avut loc pe baza informaţiilor obţinute de lucrătorii de poliţie specializaţi în combaterea traficului de droguri şi a activităţilor de investigaţie şi supraveghere ulterior desfăşurate în vederea identificării persoanelor cu privire la care existau respectivele informaţii.
Arestarea preventivă a fost dispusă pe temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenţei unor indicii serioase în sensul vinovăţiei persoanei în cauză şi a necesităţii protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracţiunile de care era acuzat inculpatul.
Ulterior, măsura preventivă a fost succesiv menţinută faţă de inculpat, inclusiv subsecvent condamnării în primă instanţă pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cât şi în cadrul procedurii din apel, prin încheierea ce formează obiectul recursului de fată.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertatea inculpatului S.E.M., aşa cum în mod întemeiat a apreciat şi instanţa de apel.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social particularizat atât prin frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiuni şi consecinţele dezastruoase pe care le produc asupra sănătăţii publice, dar şi prin numărul foarte mare de persoane tinere, unele chiar minore, cărora inculpatului le-a pus la dispoziţie, oferit sau vândut droguri, dintre care organele de urmărire penală au identificat nu mai puţin de 14.
În lanţul infracţional ce susţine flagelul consumului de droguri, traficanţii distribuitori, cazul inculpatului în speţă, reprezintă o verigă importantă, activitatea acestui tip de traficanţi susţinând atât capii reţelelor de distribuţie, prin punerea în circulaţie a drogurilor, cât şi viciul în sine, prin recrutarea şi/sau alimentarea consumatorilor.
Natura şi gravitatea deosebită a infracţiunilor de care inculpatul este acuzat şi împrejurările concrete în care se reţine că acesta a acţionat care evidenţiază perseverenţa deosebită a inculpatului în activităţi ilicite legate de consumul şi traficul de droguri demonstrează o periculozitate socială sporită şi justifică în continuare concluzia că lăsarea sa în libertate pune în pericol siguranţa publică, având în vedere potenţialul risc de reluare a activităţii infracţionale, în contextul în care inculpatul s-a declarat a fi şi consumator de droguri, iar anterior a fost condamnat şi a şi executat o pedeapsă privativă de libertate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de acelaşi gen.
În aceste condiţii concrete, atitudinea corectă adoptată de inculpat prin recunoaşterea acuzaţiilor aduse şi prevalarea de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., precum şi prin facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, valorificată de instanţă prin cuantumul pedepsei aplicate, nu poate constitui o garanţie suficientă că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu contravine interesului public care se referă la buna administrare a justiţiei şi protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
În consecinţă, reţinând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situaţiei iniţial reţinute pentru a repune în discuţie temeiurile care au determinat arestarea iniţială, temeiuri care se menţin şi în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 160/b alin. (3) C. proc. pen. menţinând starea de arest a inculpatului, circumstanţele invocate în favoare nefiind decisive în analiza ce priveşte valabilitatea continuării prevenţiei.
Aşa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat S.E.M. şi va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E.M. împotriva încheierii din 22 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 8860/112/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2010. Penal. Vătămarea corporală din... | ICCJ. Decizia nr. 1781/2010. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
