ICCJ. Decizia nr. 1822/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1822/2010
Dosar nr.10829/2/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 1323/P/2010 din 28 septembrie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus în temeiul art. 228, alin. (1) şi alin. (4), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.M., judecător la Judecătoria Sectorului III, Bucureşti, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.), constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în cuantum de 50 lei.
Pentru a se dispune astfel s-a reţinut că judecătorul şi-a îndeplinit atribuţiile sale de serviciu, prin efectuarea cercetării judecătoreşti şi emiterea Sentinţei civile nr. 10.101 din 5 noiembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului III Bucureşti, secţia civilă, din dosarul nr. 5240/301/2008, care a rămas definitivă şi irevocabilă, prin respingerea căilor de atac ale apelului şi recursului exercitate de reclamant, petentul-persoană vătămată în cauză.
Împotriva sus-arătatei rezoluţii, petentul a formulat plângere care, prin Rezoluţia nr. 2137/11/2/2010 din 25 octombrie 2010,a Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Nemulţumit, petentul s-a adresat instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 408 din 10 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 1323/P/2010 din 28 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 192, alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 17.977 din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 11492/299/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei, încredinţarea, spre creştere şi educare, către reclamanta-pârâtă C.A.A. a minorului C.A., născut pe data de 1 aprilie 2005. Pârâtul-reclamant C.D. a fost obligat să-i plătească suma de 60 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, cu stabilirea unui program de vizitare a minorului de către pârâtul-reclamant, iar, prin sentinţa civilă nr. 10.101 din 5 noiembrie 2008, din dosarul nr. 5240/301/2008, Judecătoria Sectorului III Bucureşti, secţia civilă, în complet de judecată compus din judecătorul M.M., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul C.D., petentul-persoană vătămată în această cauză, şi, în consecinţă, a obligat pe pârâta C.A.A. să-i permită reclamantului să comunice telefonic cu minorul şi, de asemenea, să-i transmită reclamantului informaţii referitoare la minor, respingând, ca neîntemeiate, cererile reclamantului privind modificarea măsurii de încredinţare a minorului, de lărgire şi de modificare a programului de legături personale cu minorul, cu motivarea, printre altele, că acţiunea civilă a fost introdusă după un timp relativ scurt de la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile de desfacere a căsătoriei şi este în interesul minorului să rămână cu mama sa, de profesie medic, care prezintă condiţii materiale suficiente pentru creşterea minorului, în timp ce reclamantul nici măcar nu Ie-a permis asistenţilor sociali accesul în locuinţa sa.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă, prin respingerea, ca nefondate, a căilor de atac exercitate de reclamant, petentul-persoană vătămată în cauză, respectiv a apelului, prin Decizia civilă nr. 724/A din 25 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, din dosarul nr. 5240/301/2008, şi a recursului, prin Decizia civilă nr. 1.527 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, din dosarul nr. 5240/301/2008 (2180/2009).
În aceste condiţii, în care soluţia judecătorului de fond a fost cenzurată şi validată de două instanţe de judecată ierarhic superioare, nu poate exista nici măcar un indiciu simplu privitor la comiterea vreunui abuz.
Împotriva acestei din urme sentinţe petentul C.D. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul C.D.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul C.D. împotriva sentinţei penale nr. 408 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1821/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1824/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
