ICCJ. Decizia nr. 1827/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1827/2010
Dosar nr. 3643/1/2011
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin încheierea din 30 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.C. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului M.C.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii de arestare preventivă a inculpatului M.C. continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă nu înfrânge prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază apelantul intimat inculpat, este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelantul inculpat au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina acestuia.
De asemenea, Curtea a apreciat , referitor la inculpat că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. în aprecierea acestei din urmă cerinţe, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul - fapte de corupţie, precum şi faptul că acesta a mai fost condamnat anterior, pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat, înşelăciune şi dare de mită.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune , prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că, la 25 noiembrie 2010, a oferit suma de 1900 lei unui agent de poliţie pentru ca acesta să facă un act contrar îndatoririlor de serviciu, în sensul de a nu înregistra şi a nu efectua cercetări într-o cauză penală, în care inculpatul era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere fapta de care este acuzat - infracţiune de dare de mită - faptă care generează în rândul membrilor societăţii sentiment de insecuritate, precum şi fătul că inculpatul este multirecidivist, acesta suferind mai multe condamnări, ultima fiind tot pentru dare de mită.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului M.C.
Recursul declarat învederându-se , aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva încheierii din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4098/122/2010 (1151/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1824/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1855/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
