ICCJ. Decizia nr. 1821/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1821/2010
Dosar nr.4485/88/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra cereri de contestaţie în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 6 martie 1997, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia penală, inculpata B.I. a fost condamnată la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenţia la zi şi menţinută starea de arest.
Totodată, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În anul 1991 soţul inculpatei a fost victima unui accident de muncă, fiind spitalizat o perioadă îndelungată de timp, până în anul 1993. În toamna anului 1992 inculpata B.I., care se implicase într-o relaţie extraconjugală constatând că este însărcinată a hotărât să întrerupă cursul sarcinii. În luna decembrie 1992 şi apoi în februarie 1993 a încercat să-şi întrerupă empiric cursul sarcinii dar nu a reuşit.
La data de 12 martie 1993, dându-şi seama că naşterea este iminentă, inculpata s-a deplasat la un chioşc unde îşi desfăşura activitatea, s-a încuiat în interior unde în jurul orei 14,00 a născut un făt de sex masculin pe care l-a introdus într-o găleată cu vopsea verde, pentru a-i suprima viaţa, după care s-a dus acasă.
După două zile, la 14 martie 1993, inculpata a aruncat cadavrul fătului într-un container de gunoi.
Prin Decizia penală nr. 127 din 3 iunie 1998 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.
Împotriva sus-arătatei decizii, inculpata a declarat recurs, care a fost respins ca tardiv prin Decizia penală nr. 3986 din 29 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
La 13 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia penală, a fost înregistrată cererea de contestaţie în anulare, formulată de condamnata B.I. împotriva deciziei pronunţate în recurs.
Prin sentinţa penală nr. 49 din 8 februarie 2011, Tribunalul Tulcea, secţia penală, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de contestaţie în anulare, formulată de condamnată împotriva Deciziei penale nr. 3986 din 29 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6103/1/2007, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Printr-o cerere olografă datată 14 februarie 2011 (data poştei), trimisă din Penitenciarul Poarta Albă, condamnata B.I. a arătat că îşi retrage cererea de contestaţie în anulare.
Înalta Curte, văzând pe de o parte, declaraţia condamnatei B.I., în sensul retragerii cererii de contestaţie în anulare, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, încât partea care a exercitat o cale de atac (fie ordinară - apel, recurs, fie extraordinară - contestaţie în anulare, revizuire) poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea cererii de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea B.I. împotriva deciziei penale nr. 3986 din 29 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6103/1/2007.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 1820/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1822/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
---|