ICCJ. Decizia nr. 189/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.189/2010
Dosar nr. 11672/118/200.
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1512/P/2006 din 05 decembrie 2007, inculpata P.N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen. prin aceea ca, la data de 17 august 2006, în jurul orei 7,30, a dat naştere minorului C.M., la domiciliul său, nefiind asistată de personal medical de specialitate, după care l-a abandonat în locuinţă, refuzând la solicitarea concubinului său de a se prezenta la spital cu nou-născutul, pe fondul unei stări de tulburare pricinuită de naştere, minorul decedând din cauza unui traumatism obstetrical prin hemoragie meningo -cerebrală consecutivă.
Prin sentinţa penala nr. 279 din 16 iunie 2008, pronunţată în dosarul penal cu nr. unic 11672/118/2007, Tribunalul Constanţa a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu s-a avansat către Baroul Constanta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa a reţinut următoarele:
Din relaţiile de concubinaj cu martorul C.D., inculpata P.N. a dat naştere la trei copii: M. în anul 2002, Ionel în anul 2004 şi A. în anul 2005.
În dimineaţa zilei de 17 august 2006, în jurul orei 5,30, martorul C.D. a plecat de la domiciliu să ducă animalele la câmp şi când a revenit acasă, a constatat, că inculpata P.N. a dat naştere unui copil; necunoscând că aceasta este din nou gravidă, întrucât nu i-a spus.
Declară martorul că a ajutat-o pe inculpată la naştere, în sensul că folosind o foarfecă sterilizată cu spirt i-a tăiat cordonul ombilical, I-a legat cu aţă, după care i-a solicitat acesteia să se deplaseze la Spitalul Cernavodă, dar aceasta a refuzat, iar după puţin timp a părăsit locuinţa fără a mai reveni până a doua zi.
Întrucât nou născutul plângea, martorul l-a înfăşat şi legănat pentru a-l determina să nu mai plângă, relatând cele întâmplate fratelui său C.S. şi mamei sale C.V.
În jurul orelor 17,00, constatând că inculpata nu revine la copil şi acesta continua să plângă - martorul a chemat Salvarea care l-a transportat la spital, iar a doua zi a aflat că acesta a decedat la ora 18,30.
Prin raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului nou-născutului C.M., s-a stabilit că moartea acestuia a fost violentă si s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale consecutive unui traumatism obstetrical în cadrul unei naşteri neasistate. Nu s-au constatat leziuni de violenţă pe corp, trunchi şi membre.
Din adresa nr. 504/2/2006 din 21 aprilie 2008 a S.M.L. Constanţa, rezultă, să traumatismul obstetrical se produce ca urmare a unei naşteri neasistate şi in urma acestui traumatism în procesul naşterii şi independent la mamă s-au produs leziuni hemoragice cerebrale care au dus la decesul nou-născutului.
La examenul necroptic, nu s-au constatat Iezi uni de violenţă obiective active, în afara traumatismului obstetrical.
Recunoscând posibilitatea survenirii anumitor stări patologice provocate de naştere, legiuitorul a sancţionat sub denumirea de pruncucidere, în art. 177 C. pen., uciderea copilul nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
Între activitatea de ucidere şi moartea copilului trebuie să existe un raport de cauzalitate, cerinţă a legii pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii.
Pe de altă parte analizând efectele pe care le ,are asupra răspunderii penale a mamei, accidente care survin cu ocazia naşterii, de natură să provoace moartea copilului, ca urmare a unor factori independenţi, în speţă, este exclusă legătura de cauzalitate între o acţiune externă violentă, comisivă şi moartea copilului.
Această problemă a fost rezolvată, prin autopsia, raportul de autopsie a nou-născutului, cât şi precizările depuse în instanţă de S.M.L. Constanţa, acte de mare răspundere.
Totodată, nu există legătură de cauzalitate nici între inacţiunea inculpatei de a abandona nou-născutul în locuinţă pentru o scurtă perioadă de timp şi refuzul de a-l duce la spital (în condiţiile în care aceasta l-a îngrijit, a încercat să-l alăpteze) şi decesul nou-născutului care a fost dus în aceeaşi zi la spital de către martorul C.D.
Din împrejurările concrete de fapt ale cauzei, stabilite pe bază de probe concludente, constatări clinice şi medico-legale nefiind stabilită o legătură de la cauză la efect, nu sunt întrunite elementele constitutive ale in fracţiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen., întrucât decesul nou-născutului nu se datorează acţiunii sau inacţiunii inculpatei, ci datorită unor motive independente de aceasta, în procesul naşterii, impunându-se achitarea inculpatei.
Împotriva hotărârii, in termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat apel cu privire la schimbarea încadrării juridice, conform disp. art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de "pruncucidere" prevăzută de art. 177 C. pen. în infracţiunea de "ucidere din culpă" prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. si condamnarea inculpatei pentru aceasta întrucât este culpa clară a acesteia deoarece nu a fost în evidentă nici la medicul de familie, nu a dorit să meargă să nască la o unitate spitalicească, a plecat de acasă şi s-a ascuns într-un lan de porumb, în condiţiile în care copilul plângea.
Prin Decizia penală nr. 13/MP din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.
S-a reţinut că, conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpata; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatei trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În cauză, s-au respectat exigenţele unui proces echitabil, inculpata dispunând de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind, de asistenţă juridică calificată şi având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în şedinţe publice, de către instanţa de fond atât probele acuzării-ascultarea martorilor, constatări medico-legale cât şi probele apărării-audierea inculpatului, martori.
Pe baza probelor administrate in cauza-declaraţiile inculpatei coroborate cu declaraţiile martorilor C.D., C.V., raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului nou-născutului C.M., adresa nr. 504/2/2006 din 21 aprilie 2008 a S.M.L. Constanţa, rezultă cu certitudine ca la data de 17 august 2006, în jurul orei 7,30, inculpata P.N. l-a născut pe minorul C.M., la domiciliu, fără a fi asistată de personal medical de specialitate, ci de martorul C.D., după care a refuzat sa se prezinte la spital cu nou-născutul, pe fondul unei stări de tulburare pricinuită de naştere, prin hemoragie meningo-cerebrală consecutivă unui traumatism obstetrical.
Sub aspectul încadrării juridice, infracţiunea de "ucidere din culpă" prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen. consta in uciderea unei persoane din culpă.
Actele materiale reclamate in acuzarea inculpatei - nu a fost în evidenţă nici la medicul de familie, nu a dorit să meargă să nască la o unitate spitalicească, a plecat de acasă şi s-a ascuns într-un lan de porumb, deşi copilul plângea, nu se circumscriu acţiunii/inacţiunii specifice laturii obiective a infracţiunii, nu există un raport de cauzalitate între acestea şi moartea copilului nou născut.
Astfel, legea nu o obliga pe inculpata sa se prezinte la medicul de familie si nici sa nască asistata de personal medical de specialitate.
Apoi, moartea bebeluşului fiind cauzata de hemoragia meningo cerebrala consecutiva unui traumatism obstetrical în cadrul naşterii, fără a se constata leziuni de violenţă pe corp, trunchi şi membre, nu exista legătura de cauzalitate intre aceasta si fuga inculpatei in lanul de porumb, respectiv refuzul de a se deplasa la spital mai ales ca aceasta activitate a fost realizata de tatăl mi norului dar nu s-a reuşit salvarea sa. De altfel, concluziile medico-legale nu evidenţiază ca neasistarea la naştere este cauza traumatismului obstetrical, fiind notoriu faptul apariţiei unor asemenea probleme si la naşterile in unităţile sanitare. Nu există nicio probă că, în timpul naşterii, inculpata a efectuat o anumită manevră asupra fătului şi care să ducă la acel traumatism.
Latura subiectiva a infracţiunii consta in culpa; pentru determinarea acesteia, trebuie sa se tina seama de toate împrejurările cauzei, factorii subiectivi specifici fiecărei persoane (cunoştinţe generale, pregătire profesionala, experienţa de viata).
Ori, fata de nivelul redus de instruire al inculpatei (3 clase), de mediul in care trăia, de mijloacele modeste de subzistenta, de grija manifestata cu privire a ceilalţi trei minori, in condiţiile in care inculpata (în vârstă de 24 ani la data faptei) mai născuse la domiciliu fără a avea vreo problema, nu sunt argumente care sa conducă la convingerea ca inculpata nu a prevăzut moartea bebeluşului C.M. şi nici nu putea să-l prevadă.
Totodată, când expertiza medico-legala psihiatrica a concluzionat că inculpata P.N. a prezentat la data săvârşirii faptei o tulburare acută de stres, având în raport cu fapta comisă discernământul uşor diminuat, nu se poate pretinde inculpatei sa acţioneze ca o persoana lucida, stăpână pe sine la nici o ora de la naştere.
Prin urmare, nici latura obiectiva, nici cea subiectiva a infracţiunii de "ucidere din culpa" prev. de art. 178 C. pen. nu sunt realizate motiv pentru care nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice in acest sens, din actele de la dosar, rezultă fără dubiu că moartea s-a produs din motive independente de voinţa inculpatei fapt pentru care nu se poate reţine nici intenţie şi nici culpă. Pe cale de consecinţa, lipsind temeiul fundamental al răspunderii penale-infracţiunea, nefiind întrunite elementele constitutive ale "pruncuciderii" si nici ale "uciderii din culpa", inculpata nu poate fi condamnata.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o prin motivarea scrisă a căii de atac atât sub aspectul soluţiei de achitare în raport cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, cât şi sub aspectul greşitei încadrări juridice, considerând că în realitate fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu critică hotărârile decât sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, pentru care s-a pronunţat achitarea, soluţie pe care nu o critică. în acest sens, a arătat că se impune ca soluţionarea acţiunii penale să se efectueze sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, în infracţiunea de ucidere din culpă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs astfel cum au fost reformulate şi precizate cu ocazia dezbaterilor, dar şi a cazului de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit cazului de casare sus-menţionat, hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Deşi legiuitorul nu o spune în mod expres, este evident că acest caz de casare este incident atunci când se constată că fapta concretă săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale altei infracţiuni decât cea pentru care instanţele de fond şi/sau apel au pronunţat în rezolvarea acţiunii penale, una dintre soluţiile înscrise în art. 345 C. proc. pen. (condamnare, achitare sau încetarea procesului penal).
Incidenţa acestui caz de casare are întotdeauna o finalitate practică, în sensul că, în urma schimbării încadrării juridice, instanţa de recurs va pronunţa o soluţie de condamnare pentru noua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, întrucât, procedând la schimbarea încadrării juridice, instanţa apreciază a fi întrunite elementele constitutive, atât în ce priveşte latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, ale altei infracţiuni.
Or, în speţă, prin invocarea acestui caz de casare nu se tinde la o altă soluţie dată acţiunii penale (condamnare, în loc de achitare),ci la o nouă încadrare juridică în sens pur teoretic, fără finalitate practică (adică într-o infracţiune în care generic „s-ar fi putut încadra" fapta comisă de inculpată, dar pentru care în concret nu sunt întrunite elementele constitutive), cu păstrarea soluţiei de achitare dispusă anterior.
Astfel, prin concluziile puse cu ocazia dezbaterilor, în conformitate cu disp. art. 316 C. proc. pen., reprezentantul Parchetului şi-a însuşit practic considerentele pentru care instanţa de apel nu a procedat la schimbarea încadrării juridice, apreciind că în concret nu sunt întrunite (nici) elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere de culpă, după ce inculpata fusese trimisă în judecată şi achitată în fond pentru infracţiunea de pruncucidere.
Ceea ce a avut de analizat instanţa de apel, prin raportare la infracţiunea de ucidere din culpă, nu a fost o faptă abstractă a unei persoane de a da naştere unui copil la domiciliu, fără asistenţă medicală de specialitate, urmată de abandonarea acestuia în locuinţă, ci fapta concretă a inculpatei de a proceda astfel, în anumite condiţii particulare, subiective, care au pus-o în imposibilitatea de a prevedea rezultatul conduitei sale.
În acest sens, ţinând seama de particularităţile psihofizice şi intelectuale ale inculpatei, de experienţa sa de viaţă (inclusiv faptul a fi dat naştere în condiţii similare, dar fără incidente, a altor doi copii) şi de pregătirea sa, toate raportate la momentul şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei. În mod corect instanţa de apel a ajuns la concluzia, necontestată în esenţă nici de către Parchet, că fapta inculpatei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul Parchetului, astfel cum acesta a fost precizat şi susţinut oral, este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 13/MP din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimata inculpată P.N.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 185/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 267/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
