ICCJ. Decizia nr. 185/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.185/2010

Dosar nr. 6569/105/200.

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 106 din 09 martie 2009 Tribunalul Prahova, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului R.M., din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În temeiul art. 183 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 08 august 2008 şi până la zi.

S-a constatat că părţile vătămate S.M. şi C.S., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 346 rap. la art. 14 şi art. 17 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul R.M. la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile către partea vătămată minoră R.N., reprezentată legal în proces de mama sa, S.M.

Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Tribunalul Prahova şi-a motivat hotărârea reţinând din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice privind locul comiterii faptei, raportul medico-legal al victimei R.G. însoţit de planşele fotografice, raportul de interpretare tehnico-ştiinţifică traseologică, declaraţiile inculpatului R.M., ale părţii vătămate S.M. şi C.S., declaraţiile date în calitate de învinuit de R.A. şi R.T., declaraţiile martorilor S.C., T.M., T.A., S.R., G.I. şi V.P.A., fişa de cazier judiciar a inculpatului, copii de pe certificatele de naştere, ale minorilor rezultaţi din concubinajul victimei R.G. şi S.M., precum şi cel administrat în cursul cercetării judecătoreşti : declaraţia inculpatului R.M., declaraţiile persoanelor vătămate S.M., declaraţiile martorilor G.I., V.P.A., S.C., S.R., R.A. şi R.T., acte în circumstanţiere depuse de inculpat, tribunalul retine următoarele:

Victima R.G. este un cetăţean de etnie romă, ce a avut o relaţie de concubinaj cu numita S.M. de aceeaşi etnie, din care au rezultat mai mulţi copii, dar dintre ei numai minora R.N. a fost recunoscută de către acesta, astfel cum rezultă din copia certificatului de naştere depus la dosar.

Pe ceilalţi copii minori, respectiv S.N., S.E., S.A. şi S.D., victima R.G. nu i-a mai recunoscut, deşi mama acestora S.M. a susţinut că aceasta este tatăl lor.

Totodată, victima este rudă de gradul IV în linie directă cu inculpatul R.M. şi cu fraţii acestuia R.A. şi R.T., fiind rude apropiate în sensul dispoziţiilor art. 149 C. pen.

Această relaţie de rudenie rezultă din faptul că mama lui R.G., pe nume L., este soră cu tatăl lui R.M., pe nume S., ceea ce înseamnă că victima şi inculpatul sunt veri primari.

Victima R.G. a fost o persoană dezinteresată de creşterea şi întreţinerea concubinei şi a copiilor rezultaţi din relaţia acestora, neîncadrată în muncă, o persoană agresivă ce avea viciul beţiei şi care obişnuia să aplice corecţii serioase atât concubinei, cât şi copiilor minori.

Aceste aspecte au fost relatate atât de către inculpat, cât şi de S.M., R.A. şi R.T., dar şi de fiica lor - S.C.

În ziua de 08 august 2008, S.M. era internată în Spitalul Judeţean Ploieşti ca urmare a comiterii unei agresiuni asupra sa de către R.G.

Anterior acestei date, S.M. fusese bătută de către R.G. şi tăiată cu cuţitul, având leziuni destul de grave ce au necesitat internarea sa în spital.

În aceste împrejurări, cinci copii minori ai victimei şi ai lui S.M. au fost luaţi în îngrijire de R.P., sora acesteia din urmă şi mama inculpatului R.M.

În ziua respectivă, rudele lui S.M., inclusiv victima R.G., inculpatul R.M. şi rudele acestuia, au mers la spital pentru a o vizita pe S.M.

Inculpatul a aflat că R.G. se află la spital, situaţie în care a încercat să ia legătura cu acesta pentru a-i cere să vină la domiciliul mamei sale şi saşi ia copiii aflaţi în îngrijire, deoarece mama sa nu era obligată să-i crească copiii şi nici nu avea posibilităţi materiale.

R.G. a aflat de prezenţa inculpatului şi a rudelor sale, situaţie în care a evitat întâlnirea cu aceştia, reuşind să plece din spital pe altă parte, mergând la fiica sa S.C. ce locuieşte în Ploieşti.

Totodată, R.M. a mai aflat că victima R.G. se află în locuinţa fiicei sale şi s-a deplasat în acel loc cu un autoturism VW Passat condus de martorul G.I.

Ulterior, la puţin timp către această locuinţă s-au deplasat şi cei doi fraţi ai inculpatului, respectiv R.T. şi R.A., cu un autoturism Dacia de culoare albă condus de martorul V.P.A.

În acelaşi timp, R.M. l-a rugat pe S.R., care locuia pe aceeaşi stradă, să meargă în locuinţa părinţilor săi pentru a discuta cu R.G. în legătură cu luarea copiilor din locuinţa lui R.P.

Inculpatul a declarat că a mers mai întâi la domiciliul lui S.R., ce este unchiul lui S.C., cu care a plecat în locuinţa acesteia din urmă, în care se afla R.G.

În curtea locuinţei a intrat S.R. şi R.G., fiind urmaţi de către R.T. şi R.A. în timp ce G.I. a rămas în stradă, aşteptându-l pe inculpat.

În curte, în faţa casei, erau R.G. aşezat pe un scaun lângă o masă, iar lângă el se aflau T.E., T.R. soţia acestuia din urmă, S.C. şi un copil de câţiva ani.

În timp ce se apropia de locul în care se afla victima R.G., inculpatul i-a reproşat acestuia că nu şi-a respectat promisiunea pe care a făcut-o de a-şi lua copiii din domiciliul mamei sale.

În acest moment, victima s-a ridicat de la masă şi a început să-i adreseze cuvinte jignitoare. La rândul său inculpatul a început să-i adreseze cuvinte jignitoare şi să-l admonesteze pe R.G., cerându-i imperativ să vină să-şi ia copiii.

Totodată, victima s-a îndreptat către inculpat cu intenţia de a-l lovi, ducând mâna dreaptă la spate ca şi când ar fi intenţionat să scoată un obiect din locul respectiv, moment în care, inculpatul, de teamă, cunoscând că R.G. este o persoană agresivă şi că obişnuieşte să poarte cuţit asupra sa, bănuind că vrea să scoată de la spate un astfel de obiect, l-a lovit cu piciorul în piept şi l-a doborât la pământ.

După aceea, inculpatul l-a mai lovit de câteva ori cu picioarele peste corp, respectiv peste partea superioară şi a fost oprit de către S.R. care, s-a repezit la el şi l-a tras de lângă victima R.G.

Aceasta din urmă era căzut pe spate, curgându-i sânge din zona capului şi horcăind. în acest moment, au sărit în ajutorul victimei cei doi fraţi ai inculpatului, care i-au cerut lui S.C. să aducă nişte apă cu care l-au stropit pe acesta.

R.A. a încercat să îi facă respiraţie gură la gură, numai că victima avea gura încleştată, în timp ce R.T. apăsa pe pieptul acesteia.

T.A. proprietarul locuinţei a strigat la inculpat şi la fraţii săi cerându-le să iasă din curte, astfel că, cei trei fraţi au ieşit din curte, s-au urcat în autoturismele cu care veniseră şi au plecat acasă.

Ulterior, a fost chemată ambulanţa şi victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Ploieşti unde a decedat în aceeaşi zi.

Dinamica incidentului astfel cum a fost prezentată, rezultă atât din declaraţiile inculpatului R.G., coroborate cu declaraţiile martorilor R.A. şi R.T., S.C. şi T.A., precum şi S.R.

Martorii S.R., R.T. şi R.A., inclusiv martorul T.A. au susţinut că inculpatul a lovit victima cu piciorul în zona pieptului, după care a lovit-o cu pumnii şi picioarele, fiind oprit de către primul martor şi apoi de către cei doi fraţi.

Numai martora S.C., fiica victimei a declarat în faţa procurorului cu ocazia audierii că, R.G. a fost lovit de către inculpat şi cu o piatră pe care a luat-o din curte, de lângă o tufă de viţă-de-vie cu care a lovit-o în zona din spate a capului, moment în care din acea zonă a început să curgă sânge.

Deşi ceilalţi martori oculari au observat incidentul, nici unul din aceştia nu au relatat că victima a fost lovită şi cu o piatră de către inculpatul R.M.

De altfel, în faţa instanţei martora S.C., fiind audiată, a relatat că ceea ce a susţinut în declaraţia de la parchet, în sensul că inculpatul a lovit victima şi cu piatră în cap, nu corespunde realităţii.

Martora a arătat că nu este ştiutoare de carte şi ca atare, nici nu ştie să scrie sau să citească, nu a dat nici o declaraţie dată de ea la parchet şi nici nu ştie dacă i s-au citit declaraţiile date.

Ceilalţi martori, respectiv S.R., R.T. şi R.A., au dat aceleaşi declaraţii în faţa instanţei.

Aceşti martori au arătat că victima era o persoană agresivă ce purta cuţit asupra sa în permanenţă, inclusiv că a tăiat-o cu cuţitul pe S.C., dar şi pe concubina sa S.M.

Totodată, victima nu a scos nici un obiect din locul în care a dus mâna, însă cei trei martori cunosc faptul că victima avea obiceiul să poarte cuţit asupra sa.

În faţa instanţei martorul S.R. a afirmat că, ca urmare loviturii aplicate cu piciorul în piept de către inculpat, victima a căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de o piatră aflată în apropiere, întrucât proprietarul avea mai multe astfel de pietre pe care le folosea la ridicarea unei fundaţii pentru extinderea locuinţei.

Atât inculpatul cât şi martorii audiaţi atât în faţa instanţei, cât şi la parchet, au arătat că victima a căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de partea dură a betonului turnat în curte, după care a început să-i curgă sânge din spatele capului.

Aceste aspecte rezultă şi din declaraţia martorului G.I., martor care se afla la poarta locuinţei şi care a pătruns în curte când conflictul s-a accentuat, observând când inculpatul l-a lovit cu piciorul, iar după aceea cu picioarele după ce căzuse la pământ.

În acest moment a sărit în ajutorul victimei şi s-a repezit la inculpat pe care l-a luat în braţe şi l-a scos afară din curte.

Din planşele fotografice depuse la dosar la fila 23, în care apare corpul victimei R.G., este vizibilă o leziune în partea din spate a capului acesteia, înconjurată de urme de sânge, fiind leziunea produsă ca urmare a precipitării victimei ce a fost împinsă de către inculpat cu piciorul, căderii şi lovirii de planul dur al betonului turnat în curtea locuinţei respective.

Prin fotografii judiciare aflate la filele 7-16 d.u.p. este redat locul producerii incidentului, respectiv curtea locuinţei lui T.A. în care a avut loc agresiunea asupra lui R.G.

Din aceste fotografii a reieşit că, curtea era betonată în locul în care se afla o masă, o canapea din care una mai joasă îmbrăcată într-un material de culoare vişinie, pe care stătea victima când inculpatul a intrat în curte, o masă, bolta de vie de deasupra acestor obiecte, inclusiv o piatră care se află la temelia casei şi care se pretinde că este cea folosită de către inculpat pentru lovirea victimei.

Totodată, au rezultat numeroase urme de sânge situate pe betonul din curte.

La dosar a fost depusă o fotografie din care a rezultat şi piatra corp delict, iar din examinarea acesteia nu este vizibilă nici o urmă de sânge, urmă care s-ar fi putut produce în cazul în care victima ar fi fost lovită de către inculpat cu piatra din apropiere.

Raportul medico-legal efectuat privind pe victima R.G., arată că moartea acestuia a fost violentă şi se datorează ca urmare a unei contuzii şi a unei hemoragii cerebrale, consecutive unui traumatism cranio cerebral, iar leziunile ar fi putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, respectiv - pumn, pietre, picioare existând legătură de cauzalitate între aceste leziuni şi decesul victimei.

Ca atare, instanţa a constatat că medicul legist a concluzionat că decesul victimei se datorează tocmai leziunilor grave suferite de către victimă în zona craniană, arătând că aceste leziuni ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur.

Probele administrate în cauză, au relevat faptul că victima a fost lovită cu pumnii şi picioarele, însă aplicarea unor lovituri cu pumnul sau piciorul, nu este de natură a cauza o leziune ca cea rezultată din fotografia depusă la dosar.

O asemenea leziune poate fi produsă prin lovire cu o piatră, însă această modalitate de comitere a faptei nu este descrisă de către inculpat şi nici de către martorii oculari.

Mai mult, chiar martora S.C. a revenit asupra declaraţiei pe care a dat-o la urmărirea penală, în sensul că victima a fost lovită şi cu o piatră de către inculpat.

Chiar dacă martora nu revenea asupra acestei declaraţii, instanţa nu ar fi reţinut depoziţia acesteia atâta timp cât nu este confirmată şi de depoziţiile celorlalţi martori oculari, ci în special a martorului S.R., deoarece poate fi criticată ca fiind subiectivă şi nesinceră în condiţiile în care martora este fiica victimei.

Depoziţia acestei martore a fost esenţială pentru a se reţine că inculpatul a lovit victima şi cu o piatră şi ulterior, cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat.

Insă pentru a se reţine această situaţie de fapt, nu este suficientă numai depoziţia unui singur martor ocular care este rudă cu victima şi poate să manifeste interes în denaturarea adevărului.

Declaraţiile date de inculpat se coroborează întru-totul cu cele date de martorii oculari mai sus-menţionaţi.

Tribunalul, a constatat că şi depoziţiile celor doi fraţi ai inculpatului ar putea fi interpretate ca subiective, însă ceea ce au declarat aceştia a declarat şi martorul T.A. ce a fost audiat numai la parchet şi care nu arată nimic în legătură cu aplicarea vreunei lovituri cu o piatră, inclusiv martorii S.R. şi G.I.

Inculpatul a declarat că se consideră vinovat de fapta pe care a comis-o ce a avut ca rezultat moartea victimei R.G., numai că nu a urmărit în nici un fel să producă acest rezultat, ci doar a încercat să se apere faţă de atitudinea agresivă a părţii vătămate, care se îndreptase împotriva sa cu intenţia de a-l lovi şi atunci la rândul său l-a lovit cu piciorul în zona pieptului.

Ca atare, examinând materialul probator în întregul său, tribunalul a ajuns la concluzia că inculpatul a prevăzut şi urmărit lovirea victimei şi nicidecum producerea morţii acesteia, rezultat ce s-a produs din culpă, întrucât prin lovirea acesteia cu piciorul în zona pieptului, inculpatul trebuia să prevadă că victima se poate dezechilibra şi apoi să cadă, iar în cădere să-şi producă o leziune în zona capului atât de gravă încât să aibă ca efect decesul său.

În concluzie, rezultatul mai grava fost produs din culpă, situaţie în care fapta a fost săvârşită cu preterintenţie.

Medicul legist nu a stabilit şi o altă modalitate de producere a leziunilor în zona capului, deşi aceasta este teoretic, posibilă, adică prin cădere a victimei şi lovire de un plan dur, ci numai modalitatea pe care i-a indicat-o organul de urmărire penală.

Această leziune rezultată din fotografiile depuse la dosar, se poate produce nu numai prin lovire cu un corp dur de către o altă persoană, dar şi prin precipitare şi cădere de la înălţime ca urmare a dezechilibrării victimei şi victimei şi lovirii de un plan dur cum este betonul din curtea respectivă.

În consecinţă, încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare este greşită, urmând ca instanţa în temeiul art. 334 C. proc. pen. să schimbe această încadrare din art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza acestui text de lege, tribunalul va dispune condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa închisorii, orientată către maximul prevăzut de lege, la individualizarea căreia va ţine seama de criteriile prev. în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): astfel va avea în vedere atât gradul de pericol social al faptei stabilit în raport de urmarea acesteia, adică moartea unei persoane, dar şi modalitatea în care fapta a fost comisă, mijloacele folosite, împrejurările care au determinat comiterea faptei, circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea, inclusiv circumstanţele personale ale inculpatului.

Fapta a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, respectiv de 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 488 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a executat-o de la 09 noiembrie 2002 şi până la 06 noiembrie 2004, când a fost liberat condiţionat, având un rest rămas neexecutat de 504 zile.

Acest rest s-a împlinit până la data comiterii faptei, ce se consideră executată la 08 noiembrie 2006, situaţie în care recidiva este postexecutorie.

Pentru stabilirea pedepsei, tribunalul a avut în vedere şi starea de recidivă ce constituie o cauză de agravare a pedepsei, dar şi faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, chiar dacă nu recunoaşte forma de vinovăţie reţinută în sarcina sa în ceea ce priveşte intenţia de a omorî victima.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere şi faptul că incidentul se datorează şi atitudinii indiferente a victimei faţă de situaţia copiilor săi minori, atitudine ce l-a determinat pe inculpat să-l admonesteze şi să îi ceară în mod expres să vină să-şi ia copiii din locuinţa mamei sale, dar şi de poziţia agresivă pe care a avut-o în timpul conflictului, în sensul că a adresat injurii inculpatului şi s-a îndreptat împotriva acestuia pentru a-l lovi.

Cu toate acestea, instanţa nu a reţinut starea de provocare ca circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege.

Astfel, victima nu a comis o faptă atât de gravă îndreptată împotriva inculpatului, prin violenţă sau printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, care să determine o puternică tulburare inculpatului.

Simplele injurii adresate, chiar dacă se referă la părinţii inculpatului, inclusiv gestul de a încerca să-l lovească pe acesta nu sunt acţiuni suficiente pe baza cărora să se stabilească faptul că, inculpatul a suferit o tulburare puternică care să-l oblige să reacţioneze împotriva victimei.

Nu a putut fi reţinută nici circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări prev. de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece nu a existat un atac material din partea victimei faţă de care inculpatul să fi comis o acţiune împotriva acestui atac, care să constituie o stare de legitimă apărare, ale cărei limite au fost depăşite, în sensul că apărarea a fost disproporţionată în raport cu condiţiile în care s-a produs atacul.

Modalitatea de executare a pedepsei va fi cea efectivă, întrucât scopul pedepsei poate fi atins numai dacă inculpatul execută pedeapsa în regim privativ de libertate, ţinând seama de natura şi gravitatea acesteia, dar şi de faptul că a mai fost condamnat, a executat pedeapsa şi nu s-a îndreptat.

De altfel, o altă modalitate de executare a pedepsei nu este posibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81, art. 86/1 şi art. 86/7 C. pen.

Tribunalul, a constatat că se menţin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, chiar dacă încadrarea juridică dată faptei este alta decât cea avută în vedere la luarea măsuri şi, potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă, începând de la 08 august 2008 şi până la zi.

Totodată, a aplicat disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, cu excepţia dreptului de a alege, apreciind că inculpatul, în condiţiile în care faptei i s-a dat o nouă încadrare juridică, nu este nedemn să-şi exercite drepturile electorale prev. de art. 64 lit. a) teza 1 C. pen., inclusiv pe perioada executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului, tribunalul a luat act că părţile vătămate S.M., concubina victimei şi C.S., persoana care a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Tribunalul, a apreciat că minorei R.N. i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial, ţinând seama de vârsta acesteia, respectiv de 8 ani, ca urmare a decesului tatălui său, fiind lipsită cel puţin pe perioada minorităţii de sprijinul moral şi material al acestuia, căreia i s-a cauzat suferinţe de natură psihică, suferinţe ce vor persista în timp.

Pentru a acoperi acest prejudiciu, tribunalul a acordat suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, ce va fi suportată de către inculpat, având drept temei dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ.

Reţinând culpa infracţională a inculpatului, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 600 lei, în care vor fi incluse cheltuielile cu onorariul apărătorului din oficiu, apărător ce l-a asistat pe inculpat în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpatul R.M.

I. Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că este netemeinică şi nelegală, ţinând seama de două motive şi anume:

Din probele administrate în cauză rezultă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar nu acelea ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte - a se vedea în acest sens raportul medico-legal de necropsie nr. 430 M din 09 august 2008 emis de S.M.L. Prahova, declaraţia martorei S.C. dată în timpul urmăririi penale şi declaraţiile inculpatului care recunoaşte lovirea repetată a victimei în zone vitale.

Se mai susţine că pedeapsa de numai 8 ani închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute pentru infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., însă nu corespunde limitelor prev. de art. 174 - art.175 C. pen., în situaţia schimbării încadrării juridice.

2. Inculpatul R.M. a susţinut că instanţa de fond în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice, bazată fiind pe probele administrate în cauză. Consideră că în mod greşit nu s-a reţinut de parchet în sarcina inculpatului circumstanţele atenuante prev. de disp. art. 73 lit. a) şi b) C. pen., întrucât întreg ansamblul probator administrat atestă împrejurarea că această faptă a fost săvârşită ca urmare a depăşirii limitelor legitimei apărări, agresiunea a fost exercitată de victima care obişnuia să poarte cuţit şi totodată a fost săvârşită sub imperiul unei tulburări puternice determinate de adresarea cuvintelor jignitoare la adresa inculpatului şi a familiei acestuia.

S-a mai susţinut că pedeapsa aplicată este prea aspră, întrucât instanţa de fond la individualizarea pedepsei nu a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşirea faptei, de persoana care a iniţiat conflictul, de circumstanţele atenuante prev. de disp. art. 73 lit. a) şi b) C. pen., precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, de poziţia acestuia avută pe tot parcursul procesului penal, că s-a predat, că a recunoscut că a lovit victima, dar nu a avut intenţia să-l omoare.

Prin Decizia penală nr. 89 din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul Parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi conform art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi hotărâri.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia, de la 08 august 2008 la zi.

A fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 554/P/2008 din data de 15 octombrie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului R.M., zis "C." pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinându-se că în fapt, la data de 08 august 2008, în jurul orei 15,00 a pătruns în imobilul situat la numărul 24 din municipiul Ploieşti unde victima R.G. se afla în vizită la fiica sa şi a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu o piatră, în urma cărora aceasta a decedat.

Astfel, la data de 08 august 2008, fiind zi de vizită la Spitalul judeţean Ploieşti, împreună cu mama acestuia, dar şi cu alte rude s-au deplasat în scopul de a o vizita pe numita S.M., care fusese internată ca urmare a unei agresiuni.

La spital s-au întâlnit cu alte rude, dar şi cu fiica victimei -martora S.C. şi socrul acesteia - martorul T.A., cu această ocazie aflând că în salon se află în vizită la numita S.M. concubinul acesteia, victima R.G.

Din cauza faptului că în salon nu era permisă decât intrarea grupurilor de câte două persoane, inculpatul împreună cu fraţii săi au hotărât să aştepte victima R.G. pentru a o admonesta cu privire la faptul că a lovit pe mătuşa lor care era internată şi pentru a o determina să îşi ia copiii, care fuseseră lăsaţi în grija mamei acestora.

Aflând de prezenţa inculpatului şi a rudelor sale în unitatea sanitară, victima R.G. a părăsit spitalul ieşind pe altă uşă, pentru a evita un conflict cu aceştia şi aflând despre acest fapt inculpatul împreună cu fraţii săi aui hotărât să meargă după aceasta în Cartierul Bereasca, unde au intuit că victima s-a deplasat la domiciliul fiicei sale S.C.

La locul incidentului a ajuns mai întâi inculpatul R.M. şi după foarte scurt timp şi fraţii săi R.A. şi R.T. În curtea respectivă se aflau la o masă situată sub o boltă de vită de vie martorul T.A. care este proprietarul imobilului, soţia acestuia T.R., victima R.G., martora S.C. împreună cu copilul său, precum şi martorul S.R. care stătea pe treptele de la intrarea în casă.

În timp ce fraţii inculpatului încercau să îi explice martorului S.R. scopul vizitei lor, inculpatul R.M. admonesta victima, reproşându-i faptul că nu înţelege să îşi asume creşterea şi educarea copiilor lui, atât timp cât familia sa nu are nici o obligaţie în acest sens.

La un moment dat, victima R.G. s-a ridicat de la masa la care se purtau discuţiile şi s-a îndreptat către inculpatul R.M., adresându-i injurii, încercând şi să-l lovească pe acesta.

Inculpatul s-a ferit şi i-a aplicat o puternică lovitură victimei, cu piciorul în zona toracică, ocazie cu care aceasta a căzut pe spate şi apoi a început să îi aplice lovituri cu pumnii, cu picioarele, centrate în mod special în partea superioară a corpului (torace şi cap) şi cu o piatră în zona parietal dreapta a craniului, leziunile suferite conducând la decesul imediat al victimei.

Astfel, în raportul medico-legal (autopsie) nr. 430 M din 09 august 2008 întocmit de S.M.L. Prahova, se menţionează că la examinarea externă cadavrul prezintă mai multe semne de violenţă, constând într-o plagă contuză anfractuoasă de 3 cm., cu margini uşor sângerând situată la nivelul bosei parietal dreapta, precum şi o echimoză violacee de 3/1 cm., pe dreapta şi 6/3 cm., pe stânga, situate zigomatic bilateral.

Au fost decelate leziuni şi la examinarea internă, constând în infiltrate sanguine la nivelul muşchilor temporali bilateral, vase sanguine dilatate pline cu sânge la nivelul leptomeningelui.

S-a concluzionat de medicul legist că moartea numitului R.G. a fost violentă, survenind ca urmare a contuziei şi hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, între leziunile constatate şi deces existând legătură directă imediată de cauzalitate, iar cu privire la mecanismul producerii Iezi uni lor se atestă în mod evident că acestea au putut fi produse printr-un mecanism de lovire activă, constând în loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră).

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a constatat că este fondat, aşa cum se va arăta în continuare.

În mod greşit instanţa a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Probele administrate în cauză învederează cu evidenţă că în speţă, se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar nu acelea ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.

Astfel, raportul medico-legal de autopsie nr. 430 M din 09 august 2008 emis de S.M.L. Prahova atestă ca semne de violenţă o plagă contuză anfractuoasă de 3 cm., cu margini uşor sângerânde situată la nivelul boşei parietale dreapta şi câte o echimoză violacee de 3/1 cm. pe dreapta şi 6/3 cm., pe stânga situate zigomatic bilateral.

În raport cu aceste leziuni, medicul legist a stabilit. c)ă moartea numitului R.G. a fost violentă şi a survenit ca urmare a contuziei şi hemoragiei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, iar leziunile de violenţă au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră), între leziunile constatate şi deces existând legătură directă şi imediată de cauzalitate.

Leziunile atestate de raportul medico-legal, dar mai ales mecanismul de producere ala cestora, certifică în mod evident faptul că în speţă, s-a realizat o lovire activă a victimei şi în plus chiar o lovire repetată a acesteia, aspect din care rezultă în primul rând intenţia manifestată (loviri repetate) de a suprima viaţa persoanei agresate, excluzându-se ipoteza în care fapta ar fi fost comisă cu praeterintenţie.

Schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţă, a avut loc în condiţiile în care în timpul cercetării judecătoreşti, părţile şi martorii au încercat să acrediteze ideea că inculpatul nu a avut intenţia să suprime viaţa victimei, acţionând cu intenţie depăşită.

Astfel, inculpatul a învederat în declaraţia sa dată în faţa instanţei că a lovit victima o singură dată cu pumnul şi cu picioarele de mai multe ori, în zona capului şi a gâtului, şi anume 4 - 5 ori.

Rezultă în acest fel că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zone de o importanţă vitală a corpului - în zona capului şi a gâtului din acest aspect putându-se trage cu evidenţă concluzia că acesta a acţionat în mod manifest în sensul suprimării vieţii victimei, fiecare dintre aceste lovituri putând cauza cu uşurinţă decesul, în condiţiile în care victima era căzută la pământ, capul său se afla pe o suprafaţă betonată iar loviturile cu piciorul, prin natura şi intensitatea acestora, sunt apte să cauzeze leziuni grave ce pot conduce la deces.

Un alt aspect foarte important care a condus instanţa la schimbarea încadrării juridice a fost faptul că principalul şi singurul martor care a descris cu sinceritate modul în care inculpatul a lovit victima, şi-a schimbat declaraţiile în cursul cercetării judecătoreşti.

În acest sens, martora S.C. a declarat în timpul urmăririi penale că a văzut cum inculpatul a luat o piatră din apropiere, mai precum de lângă o tufă de vie şi a aplicat cu aceasta o lovitură în partea dreaptă a capului victimei şi a văzut cum curge sânge.

În faţa instanţei, această martoră a depus declaraţii mincinoase, în sensul că victima a căzut şi s-a lovit cu capul de o piatră aflată în curte, arătând că nu este adevărat ce a declarat la parchet, respectiv că inculpatul a lovit victima cu o piatră în cap.

Pentru aceste considerente, fată de martora S.C. s-a procedat la sesizarea din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., constituindu-se dosarul nr. 3020/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, în cadrul căruia s-a încercat audierea făptuitoarei, însă din cauza faptului că aceasta este plecată de la domiciliu de circa 4 luni de zile, aceasta nu a putut fi realizată.

Instanţa a motivat hotărârea în sensul că a înlăturat în totalitate declaraţiile martorei S.C., dat fiindcă aceasta este fiica victimei şi ar putea avea interesul să denatureze adevărul în cauză, însă această motivare nu poate fi primită în condiţiile în care declaraţiile martorei în sensul că inculpatul a lovit victima cu o piatră în zona capului, se coroborează pe deplin cu concluziile raportului medico-legal şi chiar cu declaraţiile inculpatului care recunoaşte lovirea repetată a victimei în zone vitale.

Mai motivează instanţa în sensul că declaraţiile date de inculpat se coroborează întru-totul cu cele date de martorii oculari, însă din această perspectivă nimic nu este mai neadevărat.

Se poate remarca în acest sens că martorii R.T. şi R.A. au încercat să acrediteze ideea că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu piciorul, în zona pieptului după care imediat ar fi fost scos din curte de G.I., nemaiexistând un alt contact fizic între autor şi victimă.

Aceste depoziţii sunt contrazise cu uşurinţă de prezenţa urmelor de sânge pe tricoul inculpatului, centrate în mod excesiv în zona toracelui, prezenţa acestor urme putându-se explica doar prin aceea că inculpatul s-a aplecat în timpul incidentului asupra victimei, în aceste condiţii folosind piatra găsită la locul faptei, fiind contrazise o dată în plus chiar de declaraţiile inculpatului, care recunoaşte că a lovit victima în mod repetat.

Chiar leziunea situată la nivelul bosei parietale dreapta este o leziune care nu ar fi putut fi produsă decât în condiţiile în care victima ar fi fost lovită cu piatra în cap, fiind imposibilă producerea acestei vătămări în ipoteza falsă acreditată în cursul cercetării judecătoreşti, în sensul că victima s-a lovit în cădere, atât timp cât leziunea este situată pe partea laterală a cutiei craniene şi nu pe partea din spate a acesteia.

Toate depoziţiile şi probele administrate în cauză, conduc la concluzia că în speţă, se întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi nu ale celei de loviri cauzatoare de moarte.

Practica judiciară în materie a stabilit. c)ă atunci când obiectul vulnerant folosit este apt să cauzeze moartea, iar loviturile au fost aplicate cu intensitate deosebită şi asupra capului, cauzând victimei traumatism cranio-cerebral cu hemoragie cerebrală, intenţia directă de a ucide este neîndoielnică, iar fapta constituie infracţiunea de omor (T.S. Decizia nr. 14/1996).

Curtea de Apel apreciază că lovirea repetată a victimei cu corpuri dure - cu pumnii, picioarele, piatră, în zone vitale ale corpului, agresiunea având ca urmare decesul acesteia, constituie infracţiunea de omor, iar nu lovituri cauzatoare de moarte.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul R.M. se apreciază a fi nefondat, din următoarele considerente:

Instanţa de control judiciar nu a reţinut la încadrarea juridică circumstanţele atenuante prev. de art. 73 lit. a) şi b) C. pen., întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de acest text de lege.

Astfel, pentru a se putea reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., a cărei constatare, implicând şi culpa victimei, este necesar să fi existat un atac material, direct şi injust, declanşat de victimă, de natură să pericliteze grav vreuna din valorile arătate în art. 44 C. pen., iar inculpatul să fi depăşit limitele apărării legitime, fără a se afla într-o stare de tulburare sau temere, ceea ce în speţa de faţă nu a avut loc.

Din dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că infracţiunea săvârşită în stare de provocare, constituie o ripostă la actul provocator al persoanei vătămate. O injurie adresată de victimă inculpatului prin ea însăşi nu este de natură a crea făptuitorului o intensă tulburare, care să fie determinantă în declanşarea agresiunii.

Se apreciază că motivele invocate de apelantul inculpat privind necesitatea aplicării circumstanţelor atenuante prev. de art. 73 lit. a) şi b) C. pen. şi redozarea pedepsei aplicată de prima instanţă, sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.M., invocând în principal cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. În susţinerea temeiului de casare, a arătat că în mod greşit instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptei, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, deşi din probe rezultă că inculpatul a aplicat lovituri cu picioarele în zona corpului victimei, iar raportul medico-legal şi necropsia au concluzionat că decesul a fost cauzat de lovituri în zona capului, cu sau de un corp dur. A mai arătat că, din punct de vedere al atitudinii psihice, inculpatul nu a acţionat cu intenţie directă, ci cu preaterintenţie, deoarece nu a dorit producerea rezultatului letal.

În subsidiar, dacă primul motiv va fi considerat neîntemeiat, a solicitat să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului instanţa de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe; acestea nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către instanţă în urma examinării tuturor probelor administrate.

Principiul liberei aprecieri a probelor consacrat de art. 63 C. proc. pen. exclude orice ierarhizare a acestora, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, ceea ce înseamnă că nici între mijloacele de probă (prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă) nu există o ordine de preferinţă legală.

În speţă, în urma interpretării materialului probator administrat în cauză, instanţele de fond, respectiv apel au ajuns la concluzii diferite cu privire la situaţia de fapt, cu consecinţa reţinerii de către fiecare a unei alte încadrări juridice.

Este de necontestat că între inculpat şi victimă a avut loc un incident în legătură cu conduita acesteia din urmă vis-a-vis de concubina sa(pe care o bătuse anterior zilei de 8 august 2008) şi de copii săi.

De asemenea, este indubitabil că în cadrul acestui incident, inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, iar în aceste împrejurări ea a suferit leziuni în urma cărora a decedat chiar în drum spre spital.

Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea reţine că raportul medico-legal de necropsie atestă un mecanism exclusiv activ de producere a leziunilor de violenţă care au condus la decesul victimei, arătând că acestea au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur (pumni, picioare, piatră). Moartea a survenit astfel ca urmare a contuziei şi hemoragiei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral.

Din conţinutul raportului şi din planşele foto efectuate cu ocazia expertizării cadavrului victimei, rezultă însă că singurul semn de violenţă cu relevanţă în cauză este o plagă contuză anfractuoasă de 3 cm, cu margini uşor sângerânde, aflată pe bosa parietală dreapta a capului victimei, leziune care în mod evident nu putea fi produsă prin lovire cu pumnii şi/sau picioarele.

Pe de altă parte, în toate declaraţiile date de către inculpatul R.M., acesta nu a contestat faptul că a lovit victima, însă a susţinut în mod constant că făcut-o numai cu picioarele (fiind încălţat cu papuci din plastic), iar nu şi cu o piatră.

Aceasta înseamnă că esenţial în stabilirea situaţiei de fapt, cu consecinţe importante în planul încadrării juridice, este modul în care inculpatul a lovit victima, respectiv numai cu picioarele (având drept urmare căderea acesteia şi lovirea de un corp dur, reprezentată de suprafaţa betonată a curţii în care a avut loc incidentul) sau şi cu o piatră (lovitură care ar fi avut drept urmare directă leziunea cu caracter letal constatată de medicul legist).

În acest context, Curtea constată în primul rând că depoziţiile persoanelor prezente la incidentul dintre victimă şi inculpat nu confirmă faptul că acesta din urmă ar fi lovit-o şi cu o piatră în zona capului.

Astfel, cu excepţia martorei S.C., fiica victimei, toţi ceilalţi martori oculari au arătat în esenţă că inculpatul a lovit victima numai cu pumnii şi picioarele, iar urmare a loviturilor primite, aceasta a căzut.

Este de observat că aceste susţineri aparţin nu doar fraţilor inculpatului (R.T. şi R.A.),ci şi unor persoane care nu se află în vreo relaţie de rudenie cu acesta(T.A. ,S.R. şi G.I.).

În privinţa martorei S.C., dincolo de împrejurarea că aceasta era fiica victimei, fiind totodată şi singura persoană care a arătat că inculpatul ar fi lovit victima şi cu o piatră în faza de judecată ea a revenit asupra acestei părţi din declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

În al doilea rând, este adevărat că la faţa locului s-a descoperit o piatră cu dimensiunile de 15x10 cm., însă potrivit planşei foto aflate la dosar (fil.14 dup) şi a menţiunilor care o însoţesc, la examinare piatra nu a prezentat urme biologice, ceea ce exclude folosirea ei, ca şi corp contondent, în lovirea activă a victimei de către inculpat.

În fine, în ce priveşte raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică efectuat asupra tricoului purtat de către inculpat la momentul incidentului, acesta nu este o probă concludentă în sensul dovedirii faptului că inculpatul ar fi lovit victima şi cu o piatră, existenţa petelor de culoare brun-roşcată şi modul de dispunere a acestora nefiind suficiente în stabilirea mecanismului de producere a leziunii cu caracter letal constatată în raportul de necropsie.

În consecinţă, Curtea apreciază că probele administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal nu confirmă concluziile raportului de necropsie, cu referire la mecanismul exclusiv activ de producere a leziunilor letale. Mai mult, potrivit acestui raport, aceste leziuni ar fi putut fi produse prin loviri repetate cu oricare dintre corpurile dure menţionate (pumni, picioare, piatră),deşi este evident că singurul semn de violenţă relevant (plaga contuză cu margini uşor sângerânde de la nivelul bosei parietale dreapta) nu ar putea fi urmarea unor lovituri aplicate cu pumnii şi/sau picioarele.

Aşa fiind, concluzia la care a ajuns instanţa de apel, în sensul că decesul victimei a fost cauzat de lovirea acesteia de către inculpat în zona capului, inclusiv cu o piatră, nu îşi găseşte suport în materialul probator; dimpotrivă, Înalta Curte constată că în mod corect a stabilit instanţa de fond că leziunile cu caracter letal au fost urmarea căderii victimei şi lovirii de un plan dur(betonul din curtea în care a avut loc incidentul), ceea ce înseamnă că rezultatul mai grav al conduitei violente a inculpatului s-a produs din culpă, acesta acţionând cu praeterintenţie, formă de vinovăţie specifică infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată ca fiind fondată principala critică formulată de inculpat în recurs, sens în care în baza art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite calea de atac declarată de acesta, va casa Decizia instanţei de apel şi va menţine sentinţa primei instanţe.

Va deduce prevenţia la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul inculpat R.M. împotriva deciziei penale nr. 89 din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în integralitate Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 106 din 9 martie 2009 a Tribunalului Prahova.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 august 2008 la 21 ianuarie 2010.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 183/2010. Penal. Menţinere măsură de...  ICCJ. Decizia nr. 189/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 185/2010. Penal