ICCJ. Decizia nr. 1936/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1936/59/2010

Dosar nr. 547/59/2011

Şedinţa publică din 11 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea de şedinţă nr. 155/PI din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 547/59/2011 în baza art. 160⁸ alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

În temeiul art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata din fondurile M.J.L.C. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărător din oficiu către Baroul Timiş.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 547/59/2011 la Curtea de Apel Timişoara inculpatul S.I.I. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar potrivit dispoziţiilor art. 160¹ şi art. 160² C. proc. pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.V.M., cerere care a fost însuşită la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2011 de către inculpat, acesta fiind audiat prin sistemul videoconferinţă, potrivit prevederilor art. 74¹ C. proc. pen.

În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160² C. proc. pen., infracţiunea pentru care este arestat este pedepsită de lege de la 3 la 15 ani, deci nu depăşeşte 18 ani; la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a fi împiedicat în săvârşirea altor infracţiuni şi nici date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, părţi sau experţi ori prin alterare sau distrugerea mijloacelor de probă, invocând jurisprudenţa internă precum şi CEDO.

S-a mai arătat că este principalul întreţinător de familie, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, a avut o activitate apreciată la locul de muncă.

A fost ataşat dosarul nr. 257/P/2010 al DNA (copie).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Organul de urmărire penală a reţinut în sarcina inculpatului S.I.I. că în calitatea sa de lucrător de poliţie, având gradul profesional de inspectorprincipal de poliţie (aviz de poliţie judiciară nr. S/784742 din 1 decembrie 2004, retras prin Ordinul nr. S/1157988 din 5 noiembrie 2010, aşadar după comiterea primului act material al infracţiunii):

- în data de 04 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,35, după ce a primit partea din mita colectată de la traficanţi, pentru a li se permite introducerea de ţigări în mod ilegal în ţară, cuvenită poliţiştilor din punct, a împărţit-o pentru lucrători, apoi a dat investigatorului G.H.C. şi agentului L.C.D. câte 10 Euro şi 40 lei şi le-a dat bani pentru le remite şi lui D.S. şi N.I.;

- în data de 08 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,30, după ce a primit partea din mită cuvenită poliţiştilor, colectată de la traficanţii de ţigări care au introdus ilegal ţigări în ţară, a împărţit-o pentru sine şi colegii săi, pe teancuri, apoi i-a dat suma de 190 lei investigatorului G.H.C.;

- în data de 09/10 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,35, după ce a primit partea din mita colectată de la traficanţi, pentru a li se permite introducerea de ţigări în mod ilegal în ţară, cuvenită poliţiştilor din punct, a împărţit-o pentru sine şi lucrători, apoi a dat investigatorului G.H.C. şi agentului de poliţie I.V. câte 10Euro şi 30 lei, reprezentând fracţiunile lor din sumele primite în interiorul PTF Naidăş de către lucrătorii vamali şi de poliţie, de la traficanţii de ţigări, în tura de noapte din 09/10 noiembrie 2010;

- în data de 20 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,00, a preluat de la B.C.B. o jumătate din partea de mita colectată de la traficanţii de ţigări, în acea zi, în PTF Naidăş, cuvenită lucrătorilor de poliţie, pe care a împărţit-o între aceştia şi din care şi-a reţinut 35 Euro şi 125 lei. Ulterior i-a dat investigatorului G.H.C. suma de 35 Euro şi 125 lei şi totodată i-a mai înmânat 25 Euro şi 100 lei, pentru a-i remite agentului principal de poliţie L.C.D.;

- în data de 18 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,30, a primit jumătate din mita colectată de la traficanţi, pentru a li se permite introducerea de ţigări în mod ilegal, reprezentând partea poliţiştilor, a împărţit-o pentru sine şi lucrători, apoi i-a dat investigatorului G.H.C. suma de 15 Euro şi 40 lei, şi i-a mai înmânat acestuia aceeaşi sumă, pentru a o remite agentului D.S.;

- în data de 24 noiembrie 2010, în jurul orelor 19,30, după ce a primit de la B.C.B. partea din foloasele colectate de la traficanţii cărora li s-a permis introducerea de ţigări în ţară, în mod ilegal a reţinut pentru sine 20 Euro şi 60 lei. Ulterior i-a dat investigatorului G.H.C. 20 Euro şi 60 lei, iar agentului D.S. tot 20 Euro şi 60 lei, 25 Euro şi 100 lei;

- în data de 26 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,20, după ce a primit de la B.C.B. partea din foloasele colectate de la traficanţii cărora li s-a permis introducerea de ţigări în ţară, cuvenită lucrătorilor de poliţie, i-a împărţit pe persoane şi i-a dat investigatorului G.H.C. suma de 170 Euro şi 30 lei;

- în data de 28 noiembrie 2010, din suma cuvenită lucrătorilor de poliţie din PTF Naidăş, din mita primită pentru aceasta dată pe tura de zi şi preluată de către el de la controlorii vamali, şi-a reţinut 410 Euro şi 30 lei, după terminarea orelor de program, la domiciliul său. Tot atunci a dat investigatorului G.H.C. şi agenţilor de poliţie M.V. şi C.S.S. câte 410 Euro şi 30 lei, reprezentând partea cuvenită lor, din mita primită în PTF Naidăş, la data de 28 noiembrie 2010;

- în data de 14 decembrie 2010, în jurul orelor 07,30, la sfârşitul turei de noapte, s-a întâlnit în toaleta situată la parterul PTF Naidăş cu controlorul vamal E.A.D., de la care a primit jumătate din mita încasată de către lucrătorii vamali în timpul programului de lucru, respectiv 435 Euro şi 240 lei, pe care a împărţit-o pentru sine şi colegii săi, poliţişti. Din totalul antemenţionat, S.I.I. a reţinut pentru sine 90 Euro şi 50 lei, apoi i-a dat investigatorului G.H.C. 90 Euro şi 50 lei;

- în data de 04 decembrie 2010, în jurul orelor 19,50 după ce a primit partea din mită cuvenită poliţiştilor, a împărţit-o, reţinând pentru sine suma de 30 Euro şi 40 lei. De asemenea, din mita împărţită, i-a dat suma de 30 Euro şi 40 lei investigatorului G.H.C., pe care l-a însărcinat să îi dea banii şi lui C.S.;

- în data de 12 decembrie 2010, în jurul orelor 19,55 după ce a primit partea din mită cuvenită poliţiştilor, respectiv 240 Euro şi 200 lei a împărţit-o, reţinând pentru sine suma de 25 Euro şi 10 lei. Aceiaşi sumă i-a dat-o şi investigatorului G.H.C., pe care l-a însărcinat să îi dea banii şi lui C.S.;

- în data de 10 decembrie 2010, în jurul orelor 07,30, după ce a primit partea din mită cuvenită poliţiştilor, a împărţit-o pentru colegii săi, pe teancuri, apoi a reţinut pentru sine suma de 30 Euro şi 50 lei. Aceiaşi sumă, i-a remis-o şi investigatorului G.H.C.;

- în data de 19 ianuarie 2011, în jurul orelor 07,25, a primit de la M.V. o parte din suma de bani colectată cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, de la traficanţii de ţigări, sumă predată de către B.C.B. lui M.V.;

- în data de 13/14 noiembrie 2010, a împărţit mita colectată de la traficanţii de ţigări în punct lucrătorilor de poliţie şi sieşi, şi i-a dat lui C.S.S. suma de 45 lei, reprezentând partea acestuia din sumele încasate cu titlu de mită în timpul schimbului de noapte, în PTF Naidăş,

Aceste fapte putând constitui săvârşirea infracţiunii luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 09 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1249/2/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.I.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09 februarie 2011 până la data de 09 martie 2011 inclusiv.

Pentru a lua această măsură instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., reţinându-se,, în esenţă, că inculpatul în calitate de lucrător de poliţie din cadrul IJPF Caraş-Severin sectorul de poliţie Naidăş, împreună cu alţi lucrători de poliţie şi lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 au acţionat coordonat, constituiţi în grup infracţional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunţării şi neconstatării unor infracţiuni sau contravenţii comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu ţigări, banii obţinuţi cu titlu de mită se colectau într-un fond comun, iar la sfârşitul schimbului se împărţeau egal între funcţionarii publici.

S-a mai arătat că la aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică au fost avute în vedere că aceste fapte sunt de natură să prejudicieze buna reputaţiei a instituţiei publice precum şi încrederea în buna credinţă a celor desemnaţi să apere legea.

S-a mai arătat că prin neîndeplinirea sarcinilor specifice poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali vitregesc bugetul consolidat al statului de resurse financiare, pe de altă parte vameşii şi poliţiştii de frontieră nu efectuau niciun fel de control de frontieră, singura interacţiune consta în primirea sumei de bani prestabilită şi faţă de această situaţie gruparea criminală putea să se folosească de această situaţie pentru a transporta pe lângă ţigări orice alte bunuri periculoase sau interzise la deţinere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme sau muniţie.

Starea de arest a inculpatului a fost prelungită succesiv de Curtea de apel Bucureşti, ultima dată prin încheierea penală din 05 aprilie 2011 pronunţată în dosar nr. 3103/2/2011 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului până la data de 09 mai 2011.

Instanţa a constatat că în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu dispoziţiile art. 160⁴ alin. (1), raportat la art. 160² alin. (2) C. proc. pen., prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a dispune liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puţin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfăşurarea procesului penal sau pentru a împiedica comiterea altor fapte penale.

Analizând regulile instituite de dispoziţiile procesuale care reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu situaţia concretă a inculpatului S.I.I. instanţa apreciază că în raport cu disp. art. 160⁴ alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 160² alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocaţia de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce priveşte maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat şi împrejurările concrete în care au fost ele comise.

Astfel, instanţa a reţinut că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art.6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa a constatat că în speţa de faţă sunt întrunite astfel condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor menţionate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura, gravitatea infracţiunilor de care este acuzat.

Analizând acuzaţiile aduse inculpatului, instanţa a constatat că acestea sunt grave, cu un impact social deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranţă şi ar conduce la o scădere a încrederii populaţiei în capacitatea de protecţie a organelor statului, fiind necesare o ripostă fermă a societăţii pentru eradicarea climatului infracţional, în caz contrar ar fi încurajate şi alte persoane în vederea comiterii de acte cu caracter penal de aceeaşi natură.

Instanţa a apreciat că gravitatea infracţiunilor şi pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea în care a acţionat grupul infracţional organizat, din care se pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care şi-au folosit cunoştinţele profesionale şi funcţia avută pentru a asigura grupului infracţional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând buna desfăşurare a activităţii comercianţilor oneşti pe segmentul comerţului de ţigări.

Instanţa a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la o ineficientizare a cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală, la o descreştere a celerităţii urmăririi penale care este în defavoarea actului de justiţie, existând şi riscul influenţării în mod negativ a desfăşurării urmăririi penale, în condiţiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de către inculpatul S.I.I. apare ca nefondată.

Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea şi judecarea persoanelor în stare de libertate, excepţia fiind cercetarea şi judecarea în stare de arest preventiv, însă în prezenta speţă, raportat la toate particularităţile cauzei, instanţa a apreciat că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice faţă particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, păstrarea inculpatului într-o detenţie provizorie, această situaţie nefiind în contradicţie cu principiul prezumţiei de nevinovăţie, susţinerile legate de situaţia personală a acestuia (întreţinător de familie, tată a 3 copii minori) nefiind de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de lege, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

Pe fond, văzând că nu sunt motive de admitere a cererii formulate de către inculpatul S.I.I., în temeiul art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

II. Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul S.I.I. criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea recursului, apreciind că sunt incidente disp. art. 160¹ şi urm. C. proc. pen.

S-a susţinut că inculpatul se află în perimetrul prezentării materialului de urmărire penală şi nu mai sunt acte procesuale care să reclame plasarea sa în regim de detenţie, cu referire şi la circumstanţele de ordin personal ale acestuia, în sensul că are trei copii minori şi îşi întreţinea părinţii, mama sa aflându-se în spital de mai multă vreme.

S-a mai menţionat că activitatea infracţională de care este acuzat inculpatul este întâmplătoare şi că se impune a se face aplicarea principiului egalităţii de tratament, apreciind că la două luni de la efectuarea ultimelor acte procesuale în cauză, dată fiind şi poziţia procesuală de recunoaştere a faptei, nu se mai justifică menţinerea inculpatului în stare de arest, având în vedere că punerea acestuia în libertate nu ar impieta buna desfăşurare a procesului penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul declarat de inculpatul S.I.I. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, prin încheierea atacată, judecătorul instanţei de fond a Curţii de Apel Timişoara a făcut o judicioasă aplicaţie a dispoziţiilor art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen., respingând ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

Într-adevăr, deşi sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii în sensul dispoziţiilor art. 160⁴ alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160² alin. (1) C. proc. pen., în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că deşi inculpatul S.I.I. are vocaţia de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce priveşte maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, cererea sa apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat şi împrejurările concrete în care au fost ele comise.

Astfel, Înalta Curte reţine că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul S.I.I. ar fi comis infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv cea de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte are în vedere că în speţa de faţă sunt întrunite astfel condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor menţionate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea infracţiunilor de care este acuzat.

Or, faţă de gravitatea extremă a infracţiunilor sus-menţionate, imputate, Înalta Curte reţine ca situaţie de fapt, că în esenţă inculpatul S.I.I. în calitate de lucrător de poliţie din cadrul IJPF Caraş-Severin sectorul de poliţie Naidăş, împreună cu alţi lucrători de poliţie şi lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 au acţionat coordonat, constituiţi în grup infracţional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunţării şi neconstatării unor infracţiuni sau contravenţii comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu ţigări, banii obţinuţi cu titlu de mită se colectau într-un fond comun, iar la sfârşitul schimbului se împărţeau egal între funcţionarii publici.

La aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică se are în vedere că aceste fapte sunt de natură să prejudicieze buna reputaţiei a instituţiei publice precum şi încrederea în buna credinţă a celor desemnaţi să apere legea.

Prin neîndeplinirea sarcinilor specifice poliţiştii de frontieră diminuează bugetul consolidat al statului de resurse financiare şi faţă de această situaţie gruparea criminală putea să transporta pe lângă ţigări orice alte bunuri periculoase sau interzise la deţinere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme sau muniţie.

Înalta Curte are în vedere, pe de altă parte, pe acelaşi palier al examinării situaţiei de fapt imputate, numărul sporit de acte materiale, reţinând că recurentul inculpat S.I.I. în calitatea sa de lucrător de poliţie, având gradul profesional de inspector principal de poliţie (aviz de poliţie judiciară nr. S/784742 din 1 decembrie 2004, retras prin Ordinul nr. S/1157988 din 5 noiembrie 2010, aşadar după comiterea primului act material al infracţiunii), constând în următoarele:

- în data de 09/10 noiembrie 2010, în jurul orelor 07,35, după ce a primit partea din mita colectată de la traficanţi, pentru a li se permite introducerea de ţigări în mod ilegal în ţară, cuvenită poliţiştilor din punct, a împărţit-o pentru sine şi lucrători, apoi a dat investigatorului G.H.C. şi agentului de poliţie I.V. câte 10 Euro şi 30 lei, reprezentând fracţiunile lor din sumele primite în interiorul PTF Naidăş de către lucrătorii vamali şi de poliţie, de la traficanţii de ţigări, în tura de noapte din 09/10 noiembrie 2010;

De altfel, pericolul concret pentru ordinea publică relativ la persoana recurentului inculpat S.I.I. este relativ şi la modalitatea în care a acţionat grupul infracţional organizat, din care că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care şi-au folosit cunoştinţele profesionale şi funcţia avută pentru a asigura grupului infracţional organizat un mod de operare cât mai eficient şi afectând buna desfăşurare a activităţii comercianţilor oneşti pe segmentul comerţului de ţigări.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul S.I.I. împotriva încheierii nr. 155/PI din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 547/59/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1925/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1959/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 1936/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1936/2010. Penal