ICCJ. Decizia nr. 1987/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1987/2010
Dosar nr. 4238/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 14347.01/3/2009 (722/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a dispus, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a apelanţilor inculpaţi K.L.C. (fiul lui G. şi al I.) şi S.P.C. (fiul lui E. şi al I.O.).
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 270/D/P/2008 din 6 aprilie 2009 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilegal de droguri de risc şi mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 111/F din 12 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul S.P.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar inculpatul K.L.C., la 8 ani închisoare, menţinându-se starea de arest preventiv a acestora.
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă nu înfrânge prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază apelanţii intimaţi inculpaţi, a considerat că este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanţii inculpaţi au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.
De asemenea, Curtea a apreciat că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunea de omor reţinută în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei din urmă cerinţe, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, fapte prin care se aduce atingere sănătăţii sociale, ocrotită de normele juridice precum şi amploarea pe care a căpătat-o acest fenomen infracţional.
În consecinţă, Curtea a apreciat că pentru considerentele arătate şi în vederea asigurării desfăşurării procesului penal în bune condiţii, se impune privarea, în continuare, de libertate a apelanţilor inculpaţi, aşa încât, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii K.L.C. şi S.P.C., criticând măsura dispusă de menţinere a stării de arest preventiv.
Recurenţii inculpaţi au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate şi judecarea lor în stare de libertate, apreciind că nu se mai impun temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive, iar inculpaţii nu pot influenţa desfăşurarea judecăţii.
Verificând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică.
Inculpaţii K.L.C. şi S.P.C. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilegal de droguri de risc şi de mare risc, existând indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea vinovăţiei lor, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 143 C. proc. pen.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracţiunea pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii este o infracţiune de pericol asupra stării de sănătate a populaţiei, iar conduita lor anterioară demonstrează că sunt predispuşi la repetarea actelor infracţionale.
Astfel, inculpatul K.L.C. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni prin sentinţa penală nr. 650 din 30 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Inculpatul S.P.C. a intermediat, în mod repetat, vânzarea de cannabis, amfetamină, comprimate MDMA mai multor persoane, iar prin sentinţa penală nr. 500 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru acelaşi gen de infracţiuni.
Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au modificat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, în condiţiile respectării depline a principiului prezumţiei de nevinovăţie.
Pentru aceste motive, constatând că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu fiind avansate din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii K.L.C. şi S.P.C. împotriva încheierii din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 14347.01/3/2009 (722/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3807/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2006/2010. Penal → |
|---|
