ICCJ. Decizia nr. 1971/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1971/2010
Dosar nr. 4236/1/2010
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. 5521/107/2008, urmare a aducerii în faţa instanţei a inculpatului G.G., împotriva căruia s-a dispus arestarea în lipsă prin Decizia penală nr. 41/A/2010 din 10 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul anterior menţionat, s-a dispus executarea mandatului de arestare nr. 14 din 10 mai 2010 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5521/107/2008 pe numele inculpatului G.G., fiul lui G.B. şi M.C., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 11 mai 2010 şi până la data de 9 iunie 2010, arătându-se totodată că încheierea face parte integrantă din Decizia penală nr. 41/A/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5521/107/2008, urmând a se comunica inculpatului, cu ocazia audierii, o copie a mandatului de arestare nr. 14/2010 emis de Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 193 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 128 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul interpretului de limba italiană, în cuantum de 57,87 lei, să fie avansat din fondurile M.J.L.C.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a reţinut că prin Decizia penală nr. 41/A/2010 din 10 mai 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 5521/107/2008, s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul G.G., cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data depistării sale.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost arestat în lipsă şi, fiind identificat de către organele de poliţie în ţară, a fost prezentat de organele judiciare la instanţă, la data de 11 mai 2010.
S-a mai reţinut că inculpatul nu a ridicat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea şi fiind adus în faţa judecătorului, a declarat că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată din 13 aprilie 2010, întrucât nu a avut mijloc de transport, iar la termenul de judecată din 4 mai 2010 nu s-a prezentat întrucât s-a aflat în eroare, crezând că este vorba de 5 mai 2010, zi în care acesta s-a şi prezentat în instanţă.
S-a constatat, de asemenea, că termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului curge de la data de 11 mai 2010, urmând să expire la 9 iunie 2010.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi revocarea măsurii arestării preventive, arătând că obligaţiile impuse de instanţă nu au fost încălcate cu rea-credinţă, invocându-se şi o lipsă de procedură, în sensul că citarea s-a făcut la o adresă greşită.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 3851 alin. (3) din acelaşi cod, recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, încheierea recurată nu este dintre cele împotriva cărora se poate uza de calea de atac a recursului, aceasta făcând parte integrantă din Decizia penală nr. 41/A/2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5521/107/2008 astfel încât putea fi atacată numai odată cu Decizia anterior menţionată.
În raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă recursul declarat de inculpat, ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul pentru interpretul de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva încheierii din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5521/107/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3794/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3807/2010. Penal → |
|---|
