ICCJ. Decizia nr. 2011/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2011/2010
Dosar nr. 42/36/2010
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 476 din 23 decembrie 2009, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75. lit. a) C. pen., formulată de inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C.
I. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul I.A.F. la pedeapsa de 8 (opt) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului I.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului I.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului l.A.F. Măsura dispusă se comunică administraţiei locului de deţinere.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.A.F. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.
II. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului I.M. prin Sentinţa penală nr. 293/P din 17 septembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia, pe care o adaugă la pedeapsa stabilită prin prezenta, în final inculpatul I.M. execută pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.M.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.
III. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul O.G.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului O.G.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului O.G.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.G.M.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului O.G.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.
IV. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul U.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului U.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales ) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului U.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului U.M.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului U.M. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.
V. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75. lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul U.F.C. la pedeapsa de 8 (opt) ani şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului U.F.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului U.F.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului U.F.C.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului U.F.C. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.
A respins ca nefondate cererile formulate de inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a teslei cu coadă din lemn, cu dimensiunile ciocanului de 3,5/3,5 cm şi a unei bâte din material lemnos tip baseball, ridicate din autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a săbiei ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului U.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul U.M. a teslei cu coadă din lemn, cu dimensiunile ciocanului de 4,5/4 cm şi a cuţitului (ridicate din autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009), a 3 bâte din material lemnos tip baseball şi a unui topor (ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului U.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009).
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul I.M. a 5 bâte din material lemnos şi a 2 bare metalice (ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului I.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009).
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul U.F.C. a tetierei autoturismului marca B., ridicată conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat în solidar inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C. la plata sumei de 13.475,79 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.I.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. a obligat în solidar inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C. către partea civilă T.I. la plata următoarelor sume:
- 10.000 RON cu titlu de daune materiale
- 60.000 RON cu titlu de daune morale
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C. la plata a câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 3.200 RON reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu - avocat S.E. (300 RON), avocat T.E.M. (300 RON), D.M. (500 RON), avocat C.L. (500 RON) şi avocat N.A.V. (1.300 RON) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Constanţa
Pentru a se pronunţa, în sensul celor menţionate, prima instanţă a avut în vedere următoarele considerente:
Inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C. locuiesc în com. Topraisar, jud. Constanţa, fiind toţi în relaţii apropiate, chiar lucrând de multe ori în acelaşi loc. Inculpatul I.A.F. este fratele inculpatului I.M., iar inculpatul U.M. este fratele inculpatului U.F.C. În ultimii ani inculpaţii au fost în conflict cu un alt grup de tineri din localitatea, ce era perceput drept grupul numitului T.F.G., fără a putea fi identificat un motiv serios şi clar al stării conflictuale dintre cele două grupuri de tineri. Partea vătămată T.I. era apropiat grupului numitului T.F.G.
Pe parcursul timpului au fost formulate mai multe plângeri penale de persoane din cele două grupuri de tineri, care priveau pe inculpaţi, partea vătămată sau persoane din grupurile acestora, astfel cum rezultă din situaţia întocmită de Postul de Poliţie Topraisar la data de 16 februarie 2009.
Pe fondul stării conflictuale dintre inculpaţii şi partea vătămată T.I., care în alte ocazii ar fi agresat unii dintre inculpaţi, aceştia din urmă au profitat de faptul că în data de 16 februarie 2009 s-au întâlnit cu partea vătămată T.I. în localitatea Topraisar, pe str. Ş.N. ce traversează zona centrală a comunei, şi i-au aplicat corecţie fizică.
Până la întâlnirea cu partea vătămată, care a avut loc în jurul orei 16.30, inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M. şi U.M., în data de 16 februarie 2009, au fost la locul de muncă, respectiv la o şcoală din com. Cobadin, unde se făceau reparaţii capitale, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului M.A., coleg de serviciu cu inculpaţii.
În cursul după amiezii, inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M. şi U.M. au plecat de la locul de muncă, dar între timp inculpatul U.M. a mers cu inculpatul U.F.C. în satul Viişoara pentru a lua o capră. Cei doi s-au deplasat cu autoturismul marca B., pe care îl conducea inculpatul U.F.C. După ce au luat capra, cei doi inculpaţi au trecut pe la locul de muncă al inculpatului U.M., au fost strânse sculele pe care le foloseau şi au plecat către loc. Topraisar, cu autoturismul marca B. condus de inculpatul U.F.C. şi autoturismul marca D., condus de inculpatul U.M. şi cu care acesta se deplasase la locul de muncă. Pentru a reţine persoanele care au fost să ia capra din satul Viişoara instanţa are în vedere declaraţiile martorei O.E. care a arătat că în data de 16 februarie 2009, în jurul orei 15,00, inculpatul U.F.C. a plecat cu autoturismul marca B. de la domiciliu şi s-a întors împreună cu inculpatul U.M., după care au plecat de la domiciliu, întorcându-se în jurul orei 16,30 - 17,00. Acest aspect are relevanţă în cauză pentru a demonstra că inculpatul U.F.C. a plecat de la domiciliu şi s-a întâlnit cu inculpatul U.M., dar şi cu ceilalţi inculpaţi, fiind împreună la momentul întâlnirii cu partea vătămată, în contextul în care inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M. şi U.M. au încercat să acrediteze ipoteza că la locul faptei au ajuns iniţial doar cei patru inculpaţi, iar inculpatul U.F.C. a sosit singur la locul faptei, după ce se consumase agresiunea asupra părţii vătămate.
După ce au transportat capra la locuinţa inculpaţilor U.M. şi U.F.C., care locuiesc împreună, aceştia, împreună cu inculpaţii I.A.F., I.M. şi O.G.M. au plecat cu cele două autoturisme către un magazin din centrul com. Topraisar, pentru a cumpăra nişte scule. În drumul către magazin, în apropierea Grupului Şcolar Topraisar, s-au întâlnit întâmplător pe stradă cu partea vătămată T.I., care se deplasa pe jos, astfel că inculpaţii au oprit autoturismele cu care se deplasau, au coborât şi s-au îndreptat către partea vătămată, pe care au început să o lovească în mod concertat toţi cei 5 inculpaţi, unii dintre aceştia având obiecte contondente asupra lor. Astfel, inculpatul I.A.F. a lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului, iar inculpatul I.M. a lovit partea vătămată cu o teslă în aceeaşi zonă. Inculpaţii O.G.M., U.M. şi U.F.C. au contribuit în mod activ la lovirea părţii vătămate cu pumnii şi picioarele. Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut la sol, iar inculpaţii s-au urcat în cele două autoturisme, părăsind în grabă locul faptei. Derularea agresiunii a fost rapidă, totul petrecându-se într-un interval de timp foarte scurt, de câteva zeci de secunde, astfel cum declară persoanele aflate în zona producerii agresiunii. În autoturismul marca B., ce se deplasa în faţă, se aflau inculpaţii U.F.C. (care conducea autoturismul) şi I.A.F. (aflat pe locul din dreapta faţă), iar în autoturismul marca D. se aflau inculpaţii U.M. (care conducea autoturismul), O.G.M. şi I.M., astfel cum rezultă din declaraţiile coroborate ale martorelor T.L. şi T.A.L., care cu puţin timp înainte de agresiune au văzut cele două autoturisme şi ocupanţii din maşini. În sensul prezenţei inculpaţilor I.M., O.G.M. şi U.M. în autoturismul marca D. sunt şi declaraţiile acestora.
Imediat după agresarea părţii vătămate, organele de poliţie au fost sesizate şi s-au deplasat la faţa locului, unde a fost identificată victima T.I., care era căzută jos, în stare de inconştienţă, motiv pentru care victima a fost transportata către Spitalul Clinic Judeţean Constanţa cu autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009.
Partea vătămată T.I. a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral sever, fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală stângă, marcă traumatică la creasta iliacă dreaptă, excoriaţii, mărci traumatice multiple la nivelul bazinului, membrelor inferioare, cu deformare la treimea medie a gleznei stângi. A fost supusă de urgenţă unei intervenţii neurochirurgicale şi i-a fost salvată viaţa, chiar prin resuscitare, după stop cardio-respirator, în condiţiile în care suferise un traumatism cranio-cerebral cu fractură temporo-parietală stângă înfundată şi plurieschiloasă, iar la data de 27 februarie 2009 a fost externată în stare ameliorată. Din cauza unei meningite purulente, complicaţie a leziunilor cranio-cerebrale suferite prin agresiune, a fost reinternată în perioada 16 martie - 03 aprilie 2009, fiind din nou externată în stare ameliorată. Din cauza gravităţii leziunilor cerebrale, prin afazie, afectarea centrului vorbirii ori hemipareză, deşi s-a încercat de mai multe ori, astfel cum s-a şi consemnat în procesele- verbale din 19 şi 27 februarie 2009, 11 martie 2009, 10 şi 24 aprilie 2009, partea vătămată T.I. nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală, ci s-a constatat că nu se poate exprima şi nu îşi aduce aminte despre împrejurările în care a fost agresată. în faza de judecată partea vătămată a fost audiată, dar nu îşi mai aminteşte împrejurările comiterii faptei.
Din raportul de constatare medico-legală din 2 martie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa a rezultat că partea vătămată prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, din care unul alungit, pentru care necesita 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei prin leziuni meningo-cerebrale grave, ce au necesitat intervenţie neurochirurgicală de urgenţă; s-a menţionat că este necesară reevaluarea medico-legală după expirarea perioadei de îngrijiri medicale.
Astfel, partea vătămată a fost reexaminată şi prin raportul constatare medico-legală din 21 aprilie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa s-a concluzionat că partea vătămată T.I. a prezentat la 16 februarie 2009 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure având caracteristici diferite. Tipul plăgii parieto-temporale stângi a scalpului (plagă delabrantă), aspectul şi dimensiunile fracturii temporo-parietale stângi (formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 100/38 mm, eschile multiple şi denivelare de 23 mm) pledează pentru lovirea extremităţii cefalice cu un obiect dur, având suprafaţa de impact între 4 şi 16 cm2 (posibil teslă ce acţionează prin intermediul suprafeţei metalice). Celelalte leziuni traumatice au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, dintre care unul alungit. Leziunile traumatice meningo-cerebrale au pus în primejdie viaţa victimei. Durata îngrijirilor medicale acordată iniţial (40 - 45 de zile) a fost prelungită la circa 70 - 80 de zile de la data producerii leziunilor traumatice, datorită complicaţiei survenite în evoluţie (meningită purulentă). Actualmente prezintă un deficit funcţional auditiv (hipoacuzie ureche dreaptă) şi neurologic (afazie şi hemipareză dreaptă), a căror evoluţie în timp nu poate fi precizată. Sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanţă osoasă (post eschilectomie).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C., criticând greşita încadrarea juridică a faptei, în sensul de a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., nivelul despăgubirilor şi individualizarea pedepselor.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins toate apelurile ca neîntemeiate prin Decizia penală nr. 36/P din 16 martie 2010.
S-a apreciat că încadrarea juridică, dată faptei prin rechizitoriu este cea corectă, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat, cei cinci inculpaţi, în mod conjugat şi coordonat, imobilizând în loc public victima şi aplicându-i acestuia lovituri multiple în zone anatomice vitale, ce i-au pus viaţa în primejdie, lăsând-o cu sechele permanente.
Individualizarea pedepselor de asemenea, a fost apreciată ca justă, ţinând seama de cauzele de agravare reţinute pentru fiecare inculpat, iar soluţionarea laturii civile s-a făcut în raport de probele administrate în cauză, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în concordanţă cu dovezile existente la dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. şi U.F.C.
Inculpatul I.M. a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Inculpaţii I.A.F. şi O.G.M. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, iar inculpatul O.G.M. solicitând şi aplicarea art. 861 C. pen.
Inculpaţii U.M. şi U.F.C. au solicitat, în principal, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât aceasta nu s-a pronunţat pe schimbarea de încadrare juridică ce a fost pusă în discuţie la termenul din 2 martie 2010.
Într-un prim subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).
Într-un al doilea subsidiar s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).
De asemenea, a mai fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se redozarea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În cauză, în mod corect, a fost reţinută situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în raport de fapta comisă şi calificată corect în tentativa la infracţiunea de omor calificat, soluţie susţinută de probele administrate, iar motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt nefondate, după cum urmează:
Motivul de recurs formulat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. (susţinut de inculpaţii U.M. şi U.F.C.) nu este fondat.
Critica vizează împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat în mod expres în dispozitivul hotărârii asupra schimbării încadrării juridice a faptei pusă în discuţie la termenul din 2 martie 2010.
La data de 2 martie 2010 au avut loc dezbaterile pe fond în apel, prin încheierea de şedinţă de la acea dată fiind amânată pronunţarea la data de 9 martie 2010 şi, ulterior, la 16 martie 2010 când a şi fost pronunţată hotărârea.
În încheiere se consemnează că instanţa, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpaţii U.M. şi U.F.C. şi O.G.M. din forma autoratului în forma complicităţii la tentativă de omor calificat.
Punerea în discuţie, din oficiu, a schimbării încadrării juridice, nu obligă instanţa să se pronunţe, în mod expres, în dispozitiv în sensul neaplicării art. 334 C. proc. pen., după cum nici nu obligă instanţa să procedeze la schimbarea de încadrare juridică a faptei pusă în discuţie.
În acelaşi sens s-a apreciat şi prin Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii, decizie prin care s-a reţinut, în esenţă, că schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheiere nu atrage incompatibilitatea judecătorului deoarece nu poate presupune, prin ea însăşi, exprimarea părerii sale cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în acea cauză.
În speţă, nici nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice ci doar a fost pusă în discuţie, iar acest lucru nu atrage obligarea instanţei de a proceda la schimbarea încadrării, câtă vreme coroborarea probelor a dus la o altă soluţie.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel motivează încadrarea juridică pe care a apreciat-o în cauză ca fiind cea reţinută de prima instanţă.
Nici critica formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. de către inculpaţii U.M. şi U.F.C., nu este fondată.
Din probe a rezultat că toţi cei cinci inculpaţi au acţionat în mod conjugat şi coordonat, imobilizând victima într-un loc public şi aplicându-i mai multe lovituri ce i-au pus viaţa în primejdie, lovituri aplicate în zone vitale, ceea ce a permis aprecierea că inculpaţii, chiar dacă nu au urmărit producerea decesului victimei, au acceptat rezultatul letal, acţionând astfel cu intenţia indirectă de a ucide.
Chiar dacă doar doi dintre inculpaţi au folosit la aplicarea loviturilor şi obiecte dure (teslă şi bâtă, apte de a ucide) şi chiar dacă numai o parte din multitudinea loviturilor aplicate au produs leziuni care să pună viaţa victimei în pericol, nu se poate reţine o încadrare juridică diferită pentru cei cinci inculpaţi, respectiv art. 182 alin. (2) C. pen. pentru trei inculpaţi şi art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) pentru ceilalţi doi inculpaţi, deoarece acţiunile de lovire au fost concertate, au urmărit imobilizarea victimei şi toţi inculpaţii au acţionat coordonat, acceptând punerea în primejdie a vieţii victimei.
Motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinut de inculpaţii U.M. şi U.F.C. şi I.M. este de asemenea nefondat.
În faza de urmărire penală inculpatul U.M. a recunoscut participarea activă la agresiune prin folosirea pumnilor şi picioarelor, pentru ca inculpatul U.F.C. să nege implicarea sa activă, invocând că a apărut la locul agresiunii întâmplător, dinspre Constanţa, după momentul declanşării acesteia, că a intervenit în îndepărtarea agresorilor şi a mutat victima de pe carosabil, iar că abia la plecare inculpatul I.A.F. a urcat în autoturismul său marca B. Inculpatul U.M. a relatat că în ziua de 16 februarie 2009, după ce veniseră din comuna Cobadin, de la locul de muncă, el cu I.A.F., I.M. şi O.G.M. s-au deplasat cu autoturismul D. spre centrul comunei, pentru a cumpăra scule de la chioşcul zis „L.R.";, iar acolo au coborât fraţii I., care s-au întâlnit întâmplător cu partea vătămată T.I. s-au înjurat reciproc, s-au lovit reciproc, însă au intervenit el şi inculpatul O.G.M., lovindu-l toţi patru cu pumnii şi picioarele, chiar şi după ce a căzut, iar inculpatul I.A.F. fiind înarmat şi cu bâta de baseball. Despre fratele său U.F.C. a susţinut că acesta ar fi apărut în timpul agresiunii şi a coborât cu intenţia de a-i opri pe ei patru să mai lovească, apoi l-a şi tras din şosea pe cel căzut şi bătut. Însă din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului U.F.C. rezultă că cei doi fraţi U. au luat legătura cu inculpatul I.A.F. imediat după ce au dat declaraţii şi au plecat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi au convenit cu acesta să dea declaraţii similare cu ale lor, atât el cât şi fratele său I.M., precum şi inculpatul O.G.M., în sensul de a tăgădui toţi că la comiterea agresiunii s-ar fi folosit o teslă sau că au lovit-o pe victimă în zona capului ori că au participat toţi cinci la agresiune. De la numărul de telefon 07xx.xxx.xxx, inculpatul U.F.C. a transmis în ziua de 20 februarie 2009 mesajele prin care îi comunica coinculpatului I.A.F. ce să declare la procuror, adică să se înţeleagă ca să declare toţi cinci la fel, iar pe de altă parte „M. să nu zică că el a dat cu tesla";.
Din aceleaşi interceptări a rezultat că inculpaţii I.A.F., I.M. şi O.G.M., care au fost fugiţi la rude în judeţul Iaşi, în jurul datei de 23 februarie 2009 au revenit în comuna Topraisar, însă nu s-au prezentat pentru audieri, ci au stat ascunşi, iar inculpatul I.A.F.a a şi luat legătura cu prietena sa T.A.L., pe care a învăţat-o ce să declare la procuror şi pe care a certat-o după audiere, pentru că a declarat despre el că s-ar fi aflat în autoturismul B. al inculpatului U.F.C. din primul moment, adică de când se îndreptau spre locul unde a fost comisă agresiunea, iar nu doar după agresiune, cum au declarat în mod concertat toţi cei cinci inculpaţi.
Din convorbirile purtate de inculpaţi, declaraţiile martorelor T.A.L., T.L. şi O.E. rezultă că aceştia au fost prezenţi împreună la locul săvârşirii faptei încă din primele momente, participând în comun la agresarea părţii vătămate.
Mai mult, aceste date se coroborează şi cu declaraţiile martorilor F.M., S.R.Ş., C.D.E., V.A.M., C.C., D.C. (martor cu identitate protejată), care au arătat că agresorii au coborât din două autoturisme, unul D. şi unul B., au agresat-o în mod violent pe victimă şi apoi au fugit cu autoturismele, primii doi martori precizând că agresorii erau înarmaţi cu bâte şi un ciocan sau o teslă, cu care au lovit. La fel, şi martorul Ş.M.M. a relatat că lumea strânsă la faţa locului vorbea că au fost folosite la agresiune o teslă sau o bâtă, apoi că inculpatul U.F.C. i-a comunicat telefonic acestui martor că ei l-au bătut pe T.I., iar pentru a putea trece cu maşina el a şi tras din şosea pe partea vătămată. Aspectul referitor la folosirea unei tesle, indicat de martori se coroborează cu descrierea de către medici a fracturii înfundate profunde de la capul victimei, cu concluziile actelor medico-legale şi cu împrejurarea că în autoturismul marca D., pe podeaua pasagerului dreapta faţă, loc unde s-a aflat inculpatul I.M. când au fugit de la faţa locului, a fost găsită o teslă cu coada defectă (nefixată bine în coadă), cu conţinutul convorbirii telefonice dintre inculpaţii U.F.C. şi I.A.F., când cel dintâi îl sfătuia pe cel de-al doilea să îşi înveţe fratele să nu declare că a lovit cu tesla, precum şi cu rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul I.M., care a prezentat un comportament simulat în răspunsul negativ la întrebarea privind lovirea victimei cu tesla în cap.
Despre prezenţa inculpatului U.F.C. la locul faptei din primele momente ale agresiunii se face referire în mod explicit în declaraţiile martorilor C.D.E., V.A.M. Chiar şi inculpatul U.F.C., în declaraţia din data de 16 aprilie 2009, a recunoscut că a participat la agresiune, a lovit partea vătămată cu pumnul în partea superioară a corpului şi l-a ţinut de glugă, în timp de ceilalţi loveau „la grămadă";, poziţie menţinută şi la confruntarea din data de 23 aprilie 2009.
În ceea ce priveşte folosirea unor obiecte contondente pentru agresarea părţii vătămate T.I., instanţa reţine, în raport de probatoriul administrat, că doar inculpaţii l.A.F. şi l.M. au utilizat asemenea obiecte, respectiv inculpatul l.A.F. a lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului, iar inculpatul l.M. a lovit partea vătămată cu o teslă în aceeaşi zonă.
Inculpatul I.A.F. a recunoscut implicarea în agresiune, inclusiv lovirea părţii vătămate cu o bâtă, aspect confirmat şi de inculpaţii I.M., O.G.M. şi U.M.
Inculpatul I.M. a negat agresarea părţii vătămate prin lovirea cu o teslă, însă din mijloacele de probă administrate rezultă contrariul.
Martorii audiaţi în cauză nu au putut indica persoanele care au folosit obiecte contondente în acţiunea de agresare a părţii vătămate, dat fiind că inculpaţii au acţionat într-un timp foarte scurt şi în mod conjugat, aşa încât în mod obiectiv era dificil a recunoaşte persoanele care au avut asupra lor corpuri dure, însă unii martori au relevat că cel puţin unii agresori aveau asemenea obiecte (în acest sens sunt declaraţiile martorilor F.M., S.R.Ş. - martor cu identitate protejată).
În autoturismul marca D., pe podeaua pasagerului dreapta faţă, loc unde s-a aflat inculpatul I.M. când au plecat de la faţa locului, a fost găsită o teslă; inculpatul O.G.M., în declaraţia din data de 08 aprilie 2009 a precizat că inculpatul I.M. a lovit cu tesla; în acelaşi sens este declaraţia inculpatului U.F.C. din data de 16 aprilie 2009; martorii F.M. şi S.R.Ş. au făcut referire la împrejurarea că unul dintre agresori aveau un obiect de genul unei tesle; inculpatul O.G.M., care făcuse referire la faptul că inculpatul U.M. ar fi lovit cu tesla, a precizat la confruntarea din data de 23 aprilie 2009 că nu este reală această afirmaţie; în procesul-verbal de confruntare din data de 23 aprilie 2009 inculpatul U.F.C. a declarat că referirea la inculpatul U.M., care ar fi lovit cu tesla, era urmarea unei înţelegeri între inculpaţii O.G.M. şi I.A.F.; în convorbirea telefonică dintre inculpaţii U.F.C. şi I.A.F., cel dintâi îl sfătuia pe cel de-al doilea să îşi înveţe fratele (I.M.) să nu declare că a lovit cu tesla; rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul I.M. a relevat un comportament simulat în răspunsul negativ la întrebarea privind lovirea victimei cu tesla în cap. Toate aceste date dovedesc că cel care a lovit cu tesla este inculpatul I.M.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) critică susţinută de toţi inculpaţii recurenţi, Înalta Curte că aceasta este corectă, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă de 8 ani şi 3 luni închisoare, ceea ce reprezintă o orientare uşor peste minimul prevăzut de lege, iar o reducere a acesteia nu se justifică având în vedere împrejurările comiterii faptei, în condiţiile circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., precum şi consecinţele acesteia, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanţă osoasă, prezentând un deficit funcţional auditiv (hipoacuzic ureche dreaptă) şi neurologic (afazie şi hemipareză dreaptă).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 81 C. pen. se va deduce prevenţia la zi pentru inculpaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, onorariul asistenţei din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M., I.A.F., O.G.M., U.M. şi U.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 36/P din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 martie 2009, la 21 mai 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1366/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
