ICCJ. Decizia nr. 210/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 210/2010
Dosar nr. 1286/95/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 175 din 23 iunie 2009, Tribunalul Gorj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 183 C. pen. în art. 178 alin. (1) C. pen.
În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.C.F., la 7 ani închisoare.
În baza art. 40 C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă la care se adaugă restul de pedeapsă a amenzii penale de 800 RON aplicată prin Sentinţa penală nr. 314 din 25 aprilie 2008 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, din care a executat 400 RON, conform chitanţei din 23 iunie 2009, respectiv 400 RON, pedeapsa rezultantă de executat de către inculpat fiind 7 ani închisoare şi 400 RON amendă penală.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen..
În baza art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.526,83 RON despăgubiri civile cu dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.
A obligat inculpatul la plata sumei de 874,80 RON despăgubiri civile, cu dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj.
A obligat inculpatul la plata sumei de 121 RON despăgubiri civile cu dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea civilă Spitalul Judeţean Târgu Jiu.
A obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile către părţile civile P.M., P.E.M. şi P.Z.
A luat act că Spitalul Orăşenesc Târgu Cărbuneşti nu s-a constituit parte civilă.
A obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu suportate în avans din bugetul Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul G.C.F. a trăit în relaţii de concubinaj cu P.E.M. şi au locuit circa 2 ani de zile împreună cu părinţii acesteia în cartierul Ştefăneşti, de pe raza oraşului Târgu Cărbuneşti.
În ziua de 28 iunie 2008, inculpatul a avut o discuţie contradictorie cu concubina sa şi în vederea aplanării conflictului a intervenit tatăl acesteia - victima P.E.
Inculpatul a reacţionat violent, în sensul că a împins victima cu mâna şi aceasta a căzut în poziţia „pe spate” suferind grave leziuni corporale. În urma acestor leziuni, a intrat în stare de comă şi a fost transportată la Spitalul Târgu Cărbuneşti, după aceea la spitalul din Târgu Jiu şi în final la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, unde a decedat în ziua de 3 iulie 2008.
Raportul de constatare medico-legală a menţionat următoarele leziuni: traumatism craniocerebral grav, hematom extradural temporo parietal stânga, fractură parietală stângă şi plagă parietală stângă.
Moartea victimei s-a datorat aşadar hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism craniocerebral cu fractură de boltă şi bază de craniu.
Leziunile aşa cum se menţionează în raportul de constatare medico-legală s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, iar între leziunile traumatice şi deces există raport de cauzalitate direct necondiţionat.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut şi regretat fapta reţinută în sarcina sa şi a motivat că nu a avut intenţia să o ucidă pe victimă.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), orientând pedeapsa spre minimul prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond l-a obligat la despăgubiri civile către unităţile spitaliceşti care au acordat îngrijiri medicale victimei, precum şi către părţile civile P.M., P.E.M. şi P.Z..
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul G.C.F. şi părţile civile P.M., P.Z. şi P.E.M. .
În apelul său inculpatul critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate motivând că se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
Solicită de asemenea inculpatul reducerea despăgubirilor acordate părţilor civile iar cu ocazia acordării ultimului cuvânt inculpatul a arătat că nu este vinovat.
În apelul părţilor civile se critică sentinţa instanţei de fond pentru netemeincie, motivând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre.
Prin Decizia penală nr. 211 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul G.C.F. şi părţile civile P.M., P.Z., P.E.M., împotriva Sentinţei penale nr. 175 din 23 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj.
A obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu avocat oficiu, în parte şi părţile civile la câte 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită în concordanţă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică este corectă iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.C.F., solicitând în continuare schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
În subsidiar inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate apreciind că este prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
În motivarea recursului inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect instanţa de fond stabilind că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 183 C. pen. aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele inferioare.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată.
Cât timp la infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. vinovăţia îmbracă forma culpei, la infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. fapta de lovire este săvârşită cu intenţie iar rezultatul produs îmbracă forma culpei.
Infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracţiune praeterintenţionată întrucât lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie iar urmarea mai gravă produsă şi anume moartea victimei revine făptuitorului pe baza culpei.
În cazul acestei infracţiuni făptuitorul vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală dar se produce moartea, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce fie că nu l-a prevăzut deşi putea şi trebuia să-l prevadă.
În cauza dedusă judecăţii, inculpatul a împins-o cu violenţă pe victimă, moment în care el putea să prevadă că, în cădere, aceasta se putea lovi iar în urma acestei lovituri era posibil să se producă rezultatul letal.
În raport de modalitatea de comitere a faptei, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, modul de derulare a acţiunilor inculpatului nefiind în măsură să determine reţinerea unei alte încadrări juridice a faptei.
Cu privire la pedeapsa aplicată Înalta Curte apreciază că a fost corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea de comitere a faptei ca şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Faptul că inculpatul a avut o poziţie sinceră de recunoaştere a faptei a fost avut în vedere de instanţa de fond care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege, în cauză neexistând alte împrejurări care să facă posibilă o reindividualizare a pedepsei aplicate.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 211 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3248/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
