ICCJ. Decizia nr. 3248/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3248/2010
Dosar nr. 3150/2/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 147/F din 20 mai 2010, în baza dispoziţiilor art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.A., împotriva rezoluţiei nr. 214/P/2010 din 18 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia din 18 februarie 2010 în dosarul nr. 214/P/2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul G.A., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzut de art. 242 alin. (3) C. pen. şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 alin. (1) din acelaşi cod, faptele neexistând.
Prin rezoluţia din 11 martie 2010, acelaşi organ judiciar, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată plângerea petentului formulată împotriva rezoluţiei amintite.
Instanţa competentă verificând plângerea cu care a fost învestită a constatat că rezoluţia este legală şi temeinică, în cauză există probe sau indicii temeinice privind săvârşirea, de către procurorul G.A., a unor acte de sustragere sau distrugere, în accepţiunea art. 242 alin. (3) C. pen. sau a unor acte de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, astfel cum este încriminat în art. 247 alin. (1) C. pen., acestea cu ocazia instrumentării şi emiterii rechizitoriului în dosarul nr. 1808/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în actul de inculpare C.A. având calitatea de inculpat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. a) şi f) din acelaşi cod.
Activitatea procurorului concretizată în actul de trimitere în judecată nu realizează elementele constitutive ale faptelor penale reclamate în sarcina sa, modalitatea de instrumentare a dosarului penal indicat neputând conduce, în lipsa unor probe sau indicii, la concluzia că a comis infracţiuni.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul de apel, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat.
Este de amintit, cu preexistentă, că potrivit dispoziţiilor art. 2781 (7) C. proc. pen., verificându-se plângerea, se analizează rezoluţia procurorului pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a unor înscrisuri noi prezentate.
În cauză, petentul a depus diferite memorii, din conţinutul lor reieşind că sunt detalieri ale propriilor sale convingeri privind situaţia care l-a nemulţumit, dar nu sunt probe în accepţiunea dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen.
Infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, în accepţiunea art. 242 C. pen. [alin. (3)], constă din fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, ar fi sustras sau distrus un dosar..., document sau alt înscris care se află în păstrarea sau în deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei unităţi din cele la care se referă la art. 145.
Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.) constă din îngrădirea, de către funcţionarul public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane, ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Ca atare, susţinerile petentului că procurorul, instrumentând dosarul în care a emis rechizitoriul, nu a ţinut cont de unele materiale considerate de sine a fi fost probe, nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor reclamate, actul de inculpare supunându-se ulterior emiterii lui, cercetării judecătoreşti, în faza în care instanţa de judecată îşi formează convingerea pe baza probelor administrate şi nemijlocit, în faţa ei, inculpatul având dreptul să ia cunoştinţă de dosar în tot cursul judecăţii, el poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii.
Faptul că procurorul a dispus trimiterea în judecată, nu constituie săvârşirea, de către el, a unor fapte penale, modul în care a instrumentat dosarul la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti neputând duce la neînceperea urmăririi penale, art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 prevăzând că el este independent în dispunerea soluţiilor în cauzele pe care le instrumentează.
Cum, în mod legal şi temeinic actele premergătoare au relevat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluţia neînceperii urmăririi penale este, de asemenea, legală şi temeinică, în acest sens fiind şi hotărârea recurată.
În consecinţă, recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A. împotriva sentinţei penale nr. 147/F din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3273/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
